Multe, prea multe...cata frunza-i imprejur

S-au intamplat enorm de multe in ultimele 3 luni de cand nu am mai intrat pe aici...cat o viata a unui om din lut...contractii, discutii, planuri, ecografii, fara anestezice, concert, ce si cum si cand, dureri si neasteptari...petrecere, 4 ani frumosi si uimitori, copilarie in culori, copii, rasete, poze, tort... bebe luptator sa poposeasca cat mai mult in burtica, pana la fix 40 de saptamani, o nastere ca-n filme, un spital de stat cu asistente mai acre decat acreala si alaptat in camasi albe, creponate, rupte, la ore fixe, fulgi de nea, crosetat... acomodare in patru, gangureli, zambete, fericire, pupaturi, imbratisari, bunica, prima plimbare in parc noi toti, nopti nedormite, lapte, pampersi, lapte, rooz, mooov, ceai, colici, bentite, colici...muci, lacrimi, doctori, tuse, cadaveric, ambulanta, spital, terapie intensiva, scaun, sfarseala, durere, urlete, branule, antibiotice, ace, fire, oxigen...coridoare inghetate, miasme, fuste de cort, porumbei, plimbari bezmetice in noapte, perfuzii...rugaciune, medicina si oameni adevarati, aceeasi bebe luptator, victorie mult asteptata...reacomodare, lapte, reguli, dinozauri, derdelus in martie, schimbari radicale - uimitoare nevazute, gelozie, iubire, indignare, "bebeloi", revolta, reflux violent, cantece, galagie, suflet de copil...botez, lumina, icoane, prieteni...intrebari de Dumnezeu si moarte si culori si de ce, de ce, de ce, tobe si tenis...si casatorie si iubire...primavara si iarasi muci, viroza, inhalatii cu ceapa si sare, lego, vant si flori...si biscuitii de azi cu fulgi de porumb, stafide, nuca de cocos, gem de prune si fulgi de ovaz, dupa pofta inimii "ajutorului de bucatar"...verde...

2013

Un an de neuitat va fi, cu siguranta! Prietenii stiu de ce :)) Si il doresc sa vina cu bucurii multe, cu hohote de ras chiar. Cu multi prieteni langa noi. Cu sanatate multa, cu forta constanta de a trece peste toate problemele. Credinta mai multa. Cu mult curaj, multa rabdare in fata noilor provocari cotidiene. De neuitat va fi sigur, dar vreau sa fie si intr-un sens bun!

Am intrat intamplator pe blog, unde nu am mai fost de cel putin 6 luni, daca nu si mai mult si am vazut ca ultima postare a fost undeva prin martie anul trecut...wow! Uitasem ca am un blog:)) S-au intamplat atat de multe de atunci care ar fi trebuit notate in jurnalul acesta, incat nici nu stiu de unde as putea sa incep. Poate ca intr-o zi, seara sau noapte voi insira cateva pe aici, deocamdata nu am nici starea fizica si nici dispozitia necesara.

Dar daca tot am intrat, hai sa notez totusi noutatile fierbinti:  ca S are patutul lui si numai al lui, in camera lui - reactille sunt diverse, de la incantare la suparare, de la veselie la intrebari, dar per total pana acum (adica de 5 zile si 5 nopti incoace:))) zic eu ca e destul de bine. Schimbarea e destul de mare si nu ma astept sa se adapteze asa batand din degete in cateva nopti, insa faptul ca am ales totul impreuna cu el l-a determinat sa se obisnuiasca in primul rand cu ideea si cu noua asezare.
Si bineinteles, subiectul zilelor si al noptilor: numaratoarea inversa care a inceput deja pentru un nou sufletel in familia noastra:) Emotii..emotii..fluturasi...intrebari..temeri si o mare bucurie!

Uite ce ti-am adus!

- Multe conuri de brad. Si pupici. M-am plimbat cu tricicleta pana la lac departe:) Uite vezi? Adu-mi te rog o vaza in care sa le pun pe toateeeee!
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Putem sa mergem azi cu motoreta la Sebi?
- Nu mai putem Simeon, pentru ca el e departe, in alta tara.
- Dar i-am promis, mami, cand ne-am vazut ultima data.. i-am promis ca mergem cu motoreta la Sebi!!:(
-Stiu, Simeon, din pacate nu am mai reusit sa mergem la el cu motoreta; Sebi e departe acum de noi, e in alta tara.
-Hai pana acolo!
-Deocamdata nu se poate, pentru ca este destul de departe. Trebuie sa mergem cu avionul.
-Si masina noastra merge departe, sa stii!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Ce e asta? (adica mancarea din farfurie:)))
- Este pate de linte si celalalt este "pate" de vinete.
-Aaa, dar are si ceapa. Am simtit ceapa!!
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Din seria ce vreau sa fiu cand voi fi mare:
-Mami, eu vreau sa fiu fagot!
-Adica vrei sa devii un instrument?
-A, nu, vreau sa fiu fagotist, pardon!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Mami, esti suparata? Eu vreau sa fii bucuroasa:)
- Nu, sunt putin obosita. Si ma doare putin capul
- Aaaa, esti obosita. Te doare capul.
Ma asteapta sa ma schimb si ma ia de mana:
-Haide, haide sa stai in pat, pe perna, in dormitor.
-Multumesc. Voi sta cateva minute inainte de cina.
-Haide, stai aici...Taaaaaaaati, hai sa-i cantam lui mami un cantecel, o doare capul! Si isi ia xilofonul, iar lui tati ii dau un fluier:))
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

-Simeon, ce faci acolo in baie?
-Spal pe jos; si dupa ce termin, vreau sa spal si geamurile!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Mami, vreau sa fii mare!
-?! Cum adica mare?
- Adica inalta! Vreau sa ajungi pana la cer!
-?! Ce sa fac pana la cer, as fi prea inalta, as fi deasupra tuturor, nu te-as mai vedea de acolo de sus.
-Ba da, m-ai lua sus in brate

Duminica

Imi plac mult zilele de duminica, mult de tot:) Cred ca si lui Simeon, nu l-am intrebat prea in detaliu. Sunt zilele in care incerc sa ma adun, cand imi adun gandurile care au fost in saptamana ce s-a incheiat si incerc sa planific ceva nou si frumos pentru pentu saptamana viitoare, cand reusesc sa citesc in pace alaturi de un ceai; le simt mereu ca o rascruce a timpului, care de multe ori imi dau sperante dar ma si tulbura in ultima perioada.

Cel mai important aspect este ca duminica ma joc nelimitat cu Simeon - toata ziua! Asteapta week-end-ul cu mare nerabdare:) Simeon e de la inceputul anului in perioada in care ar vrea sa faca totul cu mine: sa adoarma cu mine, sa-i citesc eu poveste, sa-i dau eu apa/ceai/lapte, sa merg cu el la spalat pe dinti sau la baie, sa ies afara, sa ma joc. S-a reactivat cordonul ombilical:) In special cand sta cu tati sa doarma, ma striga, iar dimineata, cand ma trezesc si vreau sa ma duc la baie, ghici cine este trena mea somnoroasa si doritoare de a ma insoti oriunde: "mami, azi te duci la serviciu?"
Se uita aseara la mine cand scriam un mini meniu pentru saptamana viitoare si mi-a spus: "imaginea ta este sa scrii, mami, sa stii!" :) Joi seara, la cina, mi-a zis ca nu vrea sa manance, vrea sa-l doara burta, pentru ca nu vrea sa mearga la gradi a doua zi, deoarece nu vrea sa mearga la Muzeul Antipa, pentru ca ii este frica (da, multe explicatii, dar am ajuns la "cause racine"). Cam pana acolo il duce acum mintea lui nastrusnica. Pana la urma nu a mancat nici joi seara, nici vineri dimineata, dar de mers la gradi tot a mers, si vizitat Muzeul Antipa cu gradinita, tot a vizitat. Seara a povestit incantat de animalele admirate acolo, dar mi-a marturisit sincer  ca nu mai vrea sa mearga curand..

Dar ziua de duminca este si cea mai melodioasa - incepe dimineata cu muzica psaltica veritabila, continua cu tralaliuri-trala-la si se sfarseste de cele mai multe ori cu un cantacel neaos la tobele mici improvizate din oale / tigai, sau un "Trenulet muzical" la xilofon (ultima mare iubire) sau o" Saniuta fuge" la chitara. Iubesc ziua de duminica!