"Inaintea tati"

Azi se implineste o saptamana de cand tati e plecat in turneu. Simeon rezista din ce in ce mai greu - sincer, nu ma asteptam, pentru ca intelege mult mai multe acum, este acasa cu bunica preferata, eu incerc sa ajung acasa cat mai devreme, tati a mai fost plecat, nu e prima data - intr-adevar, nu a mai fost demult plecat pentru o perioada asa indelungata. Reactiile sunt insa diverse si nervoase: suparare, plansete din orice prostie, o loveste pe bunica deseori (chiar si cu mine de fata), ma loveste si pe mine uneori...se revolta in privinta mancarii, uneori si la baita. Seara cand iesim in parc, ma vrea doar pe mine - eu sa car trici, eu sa-l iau in brate, eu sa-l imbrac/dezbrac, eu sa-i dau sa manance, sa-i dau apa..Doar mami, cat mai mult mami!

Aseara inainte sa stingem lumina pentru a face nani, mi-a zis: "mami, lipiti" si a sarit la mine in brate, nu mai vroia sa-mi dea drumul, mi-a luat mana dreapta in manuta lui si mi-a lipit-o de obrazul lui stang, si am stat asa minute intregi, a fost o imbratisare in care el era incordat, si apasa tare tare cu manutele...imbratisare apasata, parca vroia sa intre cu totul in pielea mea...si la final m-a intrebat: tati?
Dupa care, peste vreo 10 minute a inceput sa se vaite de durere de burta (este incredibil cat de mult se pot transpune durerile sufleteste in dureri trupesti si la Simeon am vazut deseori acest lucru)...a inceput sa transpire si sa se tina de burta. I-am dat sa rontaie niste paine facuta in casa, i-am dat suc de afine si din fericire, a adormit linistit. S-a trezit pe la doua noaptea sa faca pipi.

Tot aseara, dar in parc, luase un bat si cauta printre frunze si iarba "gandacei dotii" (din aceea pe care noi ii numim vaca Domnului), era absorbit in cercetarea asidua, cand se ridica deodata si imi spune"mami, hai, inaintea tati!", m-a luat de mana sa mergem pe alee si sa-l asteptam pe tati. Asa sincer se uita la mine, dar dupa explicatii lungi si detaliate, a lasat-o balta si ne-am intors la locul de joaca. S-a imprietenit rapid cu o fetita, Daria, cu care s-a alergat printre stalpii verzi, s-au dat pe tobogan, au mers in patru labe cautand si sufland apoi in pufuletii albi si usori (din aceia pe care eu cand eram mica ii scuipam si ii puneam in san, ca sa poarta noroc:))), apoi s-au despartit fara nicio problema, ca doi necunoscuti. Dar a cerut iarasi sa mearga inaintea lui tati.