Multe, prea multe...cata frunza-i imprejur

S-au intamplat enorm de multe in ultimele 3 luni de cand nu am mai intrat pe aici...cat o viata a unui om din lut...contractii, discutii, planuri, ecografii, fara anestezice, concert, ce si cum si cand, dureri si neasteptari...petrecere, 4 ani frumosi si uimitori, copilarie in culori, copii, rasete, poze, tort... bebe luptator sa poposeasca cat mai mult in burtica, pana la fix 40 de saptamani, o nastere ca-n filme, un spital de stat cu asistente mai acre decat acreala si alaptat in camasi albe, creponate, rupte, la ore fixe, fulgi de nea, crosetat... acomodare in patru, gangureli, zambete, fericire, pupaturi, imbratisari, bunica, prima plimbare in parc noi toti, nopti nedormite, lapte, pampersi, lapte, rooz, mooov, ceai, colici, bentite, colici...muci, lacrimi, doctori, tuse, cadaveric, ambulanta, spital, terapie intensiva, scaun, sfarseala, durere, urlete, branule, antibiotice, ace, fire, oxigen...coridoare inghetate, miasme, fuste de cort, porumbei, plimbari bezmetice in noapte, perfuzii...rugaciune, medicina si oameni adevarati, aceeasi bebe luptator, victorie mult asteptata...reacomodare, lapte, reguli, dinozauri, derdelus in martie, schimbari radicale - uimitoare nevazute, gelozie, iubire, indignare, "bebeloi", revolta, reflux violent, cantece, galagie, suflet de copil...botez, lumina, icoane, prieteni...intrebari de Dumnezeu si moarte si culori si de ce, de ce, de ce, tobe si tenis...si casatorie si iubire...primavara si iarasi muci, viroza, inhalatii cu ceapa si sare, lego, vant si flori...si biscuitii de azi cu fulgi de porumb, stafide, nuca de cocos, gem de prune si fulgi de ovaz, dupa pofta inimii "ajutorului de bucatar"...verde...

2013

Un an de neuitat va fi, cu siguranta! Prietenii stiu de ce :)) Si il doresc sa vina cu bucurii multe, cu hohote de ras chiar. Cu multi prieteni langa noi. Cu sanatate multa, cu forta constanta de a trece peste toate problemele. Credinta mai multa. Cu mult curaj, multa rabdare in fata noilor provocari cotidiene. De neuitat va fi sigur, dar vreau sa fie si intr-un sens bun!

Am intrat intamplator pe blog, unde nu am mai fost de cel putin 6 luni, daca nu si mai mult si am vazut ca ultima postare a fost undeva prin martie anul trecut...wow! Uitasem ca am un blog:)) S-au intamplat atat de multe de atunci care ar fi trebuit notate in jurnalul acesta, incat nici nu stiu de unde as putea sa incep. Poate ca intr-o zi, seara sau noapte voi insira cateva pe aici, deocamdata nu am nici starea fizica si nici dispozitia necesara.

Dar daca tot am intrat, hai sa notez totusi noutatile fierbinti:  ca S are patutul lui si numai al lui, in camera lui - reactille sunt diverse, de la incantare la suparare, de la veselie la intrebari, dar per total pana acum (adica de 5 zile si 5 nopti incoace:))) zic eu ca e destul de bine. Schimbarea e destul de mare si nu ma astept sa se adapteze asa batand din degete in cateva nopti, insa faptul ca am ales totul impreuna cu el l-a determinat sa se obisnuiasca in primul rand cu ideea si cu noua asezare.
Si bineinteles, subiectul zilelor si al noptilor: numaratoarea inversa care a inceput deja pentru un nou sufletel in familia noastra:) Emotii..emotii..fluturasi...intrebari..temeri si o mare bucurie!

Uite ce ti-am adus!

- Multe conuri de brad. Si pupici. M-am plimbat cu tricicleta pana la lac departe:) Uite vezi? Adu-mi te rog o vaza in care sa le pun pe toateeeee!
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Putem sa mergem azi cu motoreta la Sebi?
- Nu mai putem Simeon, pentru ca el e departe, in alta tara.
- Dar i-am promis, mami, cand ne-am vazut ultima data.. i-am promis ca mergem cu motoreta la Sebi!!:(
-Stiu, Simeon, din pacate nu am mai reusit sa mergem la el cu motoreta; Sebi e departe acum de noi, e in alta tara.
-Hai pana acolo!
-Deocamdata nu se poate, pentru ca este destul de departe. Trebuie sa mergem cu avionul.
-Si masina noastra merge departe, sa stii!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Ce e asta? (adica mancarea din farfurie:)))
- Este pate de linte si celalalt este "pate" de vinete.
-Aaa, dar are si ceapa. Am simtit ceapa!!
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Din seria ce vreau sa fiu cand voi fi mare:
-Mami, eu vreau sa fiu fagot!
-Adica vrei sa devii un instrument?
-A, nu, vreau sa fiu fagotist, pardon!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Mami, esti suparata? Eu vreau sa fii bucuroasa:)
- Nu, sunt putin obosita. Si ma doare putin capul
- Aaaa, esti obosita. Te doare capul.
Ma asteapta sa ma schimb si ma ia de mana:
-Haide, haide sa stai in pat, pe perna, in dormitor.
-Multumesc. Voi sta cateva minute inainte de cina.
-Haide, stai aici...Taaaaaaaati, hai sa-i cantam lui mami un cantecel, o doare capul! Si isi ia xilofonul, iar lui tati ii dau un fluier:))
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

-Simeon, ce faci acolo in baie?
-Spal pe jos; si dupa ce termin, vreau sa spal si geamurile!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

- Mami, vreau sa fii mare!
-?! Cum adica mare?
- Adica inalta! Vreau sa ajungi pana la cer!
-?! Ce sa fac pana la cer, as fi prea inalta, as fi deasupra tuturor, nu te-as mai vedea de acolo de sus.
-Ba da, m-ai lua sus in brate

Duminica

Imi plac mult zilele de duminica, mult de tot:) Cred ca si lui Simeon, nu l-am intrebat prea in detaliu. Sunt zilele in care incerc sa ma adun, cand imi adun gandurile care au fost in saptamana ce s-a incheiat si incerc sa planific ceva nou si frumos pentru pentu saptamana viitoare, cand reusesc sa citesc in pace alaturi de un ceai; le simt mereu ca o rascruce a timpului, care de multe ori imi dau sperante dar ma si tulbura in ultima perioada.

Cel mai important aspect este ca duminica ma joc nelimitat cu Simeon - toata ziua! Asteapta week-end-ul cu mare nerabdare:) Simeon e de la inceputul anului in perioada in care ar vrea sa faca totul cu mine: sa adoarma cu mine, sa-i citesc eu poveste, sa-i dau eu apa/ceai/lapte, sa merg cu el la spalat pe dinti sau la baie, sa ies afara, sa ma joc. S-a reactivat cordonul ombilical:) In special cand sta cu tati sa doarma, ma striga, iar dimineata, cand ma trezesc si vreau sa ma duc la baie, ghici cine este trena mea somnoroasa si doritoare de a ma insoti oriunde: "mami, azi te duci la serviciu?"
Se uita aseara la mine cand scriam un mini meniu pentru saptamana viitoare si mi-a spus: "imaginea ta este sa scrii, mami, sa stii!" :) Joi seara, la cina, mi-a zis ca nu vrea sa manance, vrea sa-l doara burta, pentru ca nu vrea sa mearga la gradi a doua zi, deoarece nu vrea sa mearga la Muzeul Antipa, pentru ca ii este frica (da, multe explicatii, dar am ajuns la "cause racine"). Cam pana acolo il duce acum mintea lui nastrusnica. Pana la urma nu a mancat nici joi seara, nici vineri dimineata, dar de mers la gradi tot a mers, si vizitat Muzeul Antipa cu gradinita, tot a vizitat. Seara a povestit incantat de animalele admirate acolo, dar mi-a marturisit sincer  ca nu mai vrea sa mearga curand..

Dar ziua de duminca este si cea mai melodioasa - incepe dimineata cu muzica psaltica veritabila, continua cu tralaliuri-trala-la si se sfarseste de cele mai multe ori cu un cantacel neaos la tobele mici improvizate din oale / tigai, sau un "Trenulet muzical" la xilofon (ultima mare iubire) sau o" Saniuta fuge" la chitara. Iubesc ziua de duminica!

In curand vor fi trei ani

La Multi Ani fericiti si sanatosi sper sa avem!
Sau cel putin anul acesta, cel putin luna aceasta:) Dar de ce nu, si pana la 100 de ani. Mi-am adus brusc aminte de o colega care mi-a zis deunazi ca ea vrea sa traiasca pe acest pamant o suta de ani..si atunci, in aceas secunda, mi-am amintit, tot atat de brusc, ca, daca pui stafeta  undeva sus, cat mai sus omeneste posibil pentru tine, atunci sigur reusesti mai mult decat poti visa. Sau cum spunea cineva, nu mai stiu cine, toate visele pot deveni pana la urma realitate, doar sa avem curajul sa le urmam.

Nu am mai intrat si nu reusesc sa ma mai tin de jurnalasul acesta, inceput cu mult drag din varii motive, in care am postat uneori momente frumoase sau mai putin frumoase, unde intram zilnic si mai postam ceva de ga-ga sau de papica...ce vreumuri! dar scriu acum si vreau musai sa mentionez ca ultimele luni au fost marcate de multe, multe, mi se par chiar prea multe.. inclusiv moartea bunicului drag; prima moarte din familia mea, prima disparitie definitiva a unui om drag mie.

DAR s-au intamplat si altele, in special in viata lui Simeon: prima gradinita, cu bune si rele, primele ore multe fara niciun mami sau tati, cu  multe urlete din pacate, dar si prima poezie invatata acolo si primele povestiri despre "prietenul meu Miguele sau prietena mea Miruna mica". Prima educatoare. Primul Thomas. Prima viroza urata, inceput de bronsiolita, tratata cu antibiotice, tot pentru prima data luate si ele. Prima serbare (la Tandarica) si prima intalnire cu Mos Craciun in carne si oase (chiar si a doua oara, la Mariuca). Prima vizita la oftalmolog. Primii chilotei cu Fulger McQueen. Primele carioci "magice". Prima vizita la dentist in prima zi din acest an in care a nins cu adevarat in Bucuresti (si din iarna aceasta calendaristica, de fapt). Prima audienta completa, ale ambelor acte din baletul "Spargatorul de nuci" dar si primul concert simfonic dal capo al fine, ca si spectator, fireste:) Prima turtita intinsa cu sucitorul, numai buna de lasat la crescut si gatit.  Etapa "eu singur", de la masa, baie, toaleta, spalat pe dinti, pana la imbracat si dezbracat. Primul "te iubesc mami"! O perioada plina, plina..de premiere si nu numai. Plina de conversatii haioase gen: "Unde e vaca de pe cutie?/ Nu mai este, iaurtul e doar din lapte de oaie si de bivolita (eu, cu raspuns insipid)/ Da', dar unde e vacuta de aici?/ E doar iaurt de. (stiti deja raspunsul)./ Aaaa, stiu! S-a ascuns dupa oaie!" sau una tare de tot:" Mami, tu cand ai sa fii asa mare, ca tati, ce vrei sa te faci?", multe  pacaleli, ghidusii si inventii nemaipomenite pe care as vrea sa le pastrez pentru totdeauna intr-un colt al inimii mele.

Tot despre timp

Si ce l-as mai da inapoi, tot inapoi. NU mult, ca nu regret tot ce am facut in viata...l-as da inapoi pana in mai 2008, doar atat, pana pe 5 mai, adica fix in urma cu 3 ani si 5 luni. Ar fi minunat! As putea alege multe si bune, asa cum ar fi trebuit pentru mine, pentru noi, familie si profesie. As retrai altfel toate clipele astea minunate care se duc de rapa, datorita unor alegeri tampite si necugetate, uneori sub imbold - da, decizii tampite. Toti luam decizii, nu se stie ce fel sunt - bune, rele...le analizam abia prin prisma unei noi minti si a unor alte experiente, peste ani si ani. Nu trebuie sa ne judecam hotararile luate in trecut, "se zice", insa acum simt acest lucru profund si chiar imi doresc sa dau timpul inapoi. Simt ca deciziile pe care le-am luat in acea perioada au ecouri pana azi, ecouri care dor si darama, efecte urate.
Dar nu pot schimba nimic:(

Vai, ce trece timpul

Incredibil de repede a trecut timpul si incredibil de multe luni s-au scurs de cand nu am mai intrat pe aici...ceea ce se vroia un jurnal cat de cat bi-saptamanal, poate tri-saptamanal, a fost lasat in deriva si uitare. Sper sa ma mai revansez, sper macar sa mai notez una alta si prin alte parti, pentru ca timpul zboara atat de repedeeeee, atat de tareee, incat imi vine sa urlu.
De cand nu am mai notat nimic, a trecut si vacanta- superbaaa, la mare, la munte, la bunici si strabunici, catarat pe munte, mancat zmeura, afine si mure, baut apa de izvor, dormit in aer liber, alergat toata ziua, balacit in Marea Neagra si construind castele de nisip, adunand scoici si alge:). A venit si septembrie cu vestea cea trista: trebuia sa-l dam pe Simeon la gradinita, si uite asa s-s scurs prima saptamana din prier, alergatura, telefoane, vizualizari, discutii si hotarari. Iar de pe 12 septembrie a inceput si gradinita, care se dorea la cel putin 3 ani, daca nu si mai tarziu...dar viata e viata si nu e predictibila nici macar cat o "dendrita" (ca tot citeam azi despre nominalizarile la premiul Nobel pentru medicina....). Prima saptamana oribila din toate punctele de vedere, cu plans ingrozitor si urlete infioratoare, lipiri zilnice si plans si mai abitir inainte de culcare cu un mare "NU LA GRADI!!!!!" I-a venit ideea intr-o zo sa ne spuna ca el"singur acasa; mami, tati la serviciu, eu acasa singur - mananc, ma pimb in parc, ma joc, dorm si gata!" Mi s-a rupt inima in doua....
Din fericire, clic-ul a fost primul week-end dupa prima saptamana teribila> Imediat din cea de-a doua saptamana nu a mai plans, nu s-a mai intamplat nimic grav (insa stiu sigur ca in sufletel tot sufera si incepe sa se schimbe din ce in ce mai mult: e fffff posesiv; spune constant NU; urla si tipa si face ca toate cele cand vrea/nu vrea ceva; nu ne mai asculta aproape deloc...e o perioada cam dificila)
A inceput sa iubeasca din ce in ce mai mult lego, pictura, muzica si mingea - vechile lui pasiuni raman acolo si se adancesc (doar ca mi se pare ca acest sistem de gradi il face sa-si cam piarda echilibrul si dorintele proprii, sa se duca asa cu valul....)
Mananca aproape tot singur - nu descriu hainele murdare sau mediul inconjurator, ci doar situatia roz:)
Vrea sa fie din ce in ce mai mult cu noi aman2, in acelasi timp daca s-ar putea si spune deseori ca ii e dor de bunica si Cati (aka unchiul)
Si cam atat pentru azi - deja e mult:))

"Inaintea tati"

Azi se implineste o saptamana de cand tati e plecat in turneu. Simeon rezista din ce in ce mai greu - sincer, nu ma asteptam, pentru ca intelege mult mai multe acum, este acasa cu bunica preferata, eu incerc sa ajung acasa cat mai devreme, tati a mai fost plecat, nu e prima data - intr-adevar, nu a mai fost demult plecat pentru o perioada asa indelungata. Reactiile sunt insa diverse si nervoase: suparare, plansete din orice prostie, o loveste pe bunica deseori (chiar si cu mine de fata), ma loveste si pe mine uneori...se revolta in privinta mancarii, uneori si la baita. Seara cand iesim in parc, ma vrea doar pe mine - eu sa car trici, eu sa-l iau in brate, eu sa-l imbrac/dezbrac, eu sa-i dau sa manance, sa-i dau apa..Doar mami, cat mai mult mami!

Aseara inainte sa stingem lumina pentru a face nani, mi-a zis: "mami, lipiti" si a sarit la mine in brate, nu mai vroia sa-mi dea drumul, mi-a luat mana dreapta in manuta lui si mi-a lipit-o de obrazul lui stang, si am stat asa minute intregi, a fost o imbratisare in care el era incordat, si apasa tare tare cu manutele...imbratisare apasata, parca vroia sa intre cu totul in pielea mea...si la final m-a intrebat: tati?
Dupa care, peste vreo 10 minute a inceput sa se vaite de durere de burta (este incredibil cat de mult se pot transpune durerile sufleteste in dureri trupesti si la Simeon am vazut deseori acest lucru)...a inceput sa transpire si sa se tina de burta. I-am dat sa rontaie niste paine facuta in casa, i-am dat suc de afine si din fericire, a adormit linistit. S-a trezit pe la doua noaptea sa faca pipi.

Tot aseara, dar in parc, luase un bat si cauta printre frunze si iarba "gandacei dotii" (din aceea pe care noi ii numim vaca Domnului), era absorbit in cercetarea asidua, cand se ridica deodata si imi spune"mami, hai, inaintea tati!", m-a luat de mana sa mergem pe alee si sa-l asteptam pe tati. Asa sincer se uita la mine, dar dupa explicatii lungi si detaliate, a lasat-o balta si ne-am intors la locul de joaca. S-a imprietenit rapid cu o fetita, Daria, cu care s-a alergat printre stalpii verzi, s-au dat pe tobogan, au mers in patru labe cautand si sufland apoi in pufuletii albi si usori (din aceia pe care eu cand eram mica ii scuipam si ii puneam in san, ca sa poarta noroc:))), apoi s-au despartit fara nicio problema, ca doi necunoscuti. Dar a cerut iarasi sa mearga inaintea lui tati.

Nimic grav, doar cu o dilema in aer

Au fost 2 zile si 2 nopti ca-n povesti, cu febra si frisoane, nemancat, nedormit...Am ajuns si la doctor, care ne-a linistit subit, stati linistiti, "nu e decat un pic de rosu in gat, trece repede, probabil a baut ceva rece, poate datorita schimbarii climatice, dati-i cu putin tantum verde si gata". Pfiu, mie de infectie ma speriam, sa nu cumva sa se fi dus prin vreo ureche, daaaaaar nu e nimic grav. Valurile copilariei, ce sa faci!
Este mult mai bine, si foarte ciudat ca fara niciun simptom, fara tuse, fara stranuturi, fara nimic!!! E un stoic:))
Si dilema mare in fata careia ma aflu acum este: sa mergem maine dupa-amiaza la petrecerea lui Sebi sau nu? hmmm..

Febra

Noapte aproape alba - gri. Febra peste 39°. Frige, frige. Doarme. A facut pipi in pat. Sete. Iarasi nani. Mami, ia-ma in brate! Dimineata, m-am "trezit" de tot pe la 6, imediat m-a simtit cand m-am ridicat din pat, a venit dupa mine sa-l iau in brate. Toate ziua febra. Fara pofta de mancare. Novocalmin. Apa. Ceai. Brate. Nani. Daca mai dureaza mult asa, trebuie sa-l duc la spital. Sper sa treaca. E doar febra. Fara alt simptom, cum am mai patit prin primavara.

Tot pentru el

Tichen, seban, seban, nain, teeen = numaratoare in engleza>
Mami: Dar eight, eight, unde este?
S: nu, nu, nu, Tichen, seban, seban, nain, teeen
M: Bine, asa este, dar stii ca ai mancat un eight. Unde este?
S: deam
M: Unde este? (mirare pe fata mea de la bufnit si pe el rasul)
S: Deam
{imi innumara din nou, fara logicul opt la locul lui si il intreb cam dupa 30 de minte}
M: Dar ce face eight pana la urma?
S: Mami! Tichen, seban, seban, nain, teeen, eight buat deam (= a zburat pe geam)
M: Wow!! Si asa liber? S-a dus totusi undeva?
S: Da, mami, tati
M: La mami si la tati?
S: Da!
{iar imi innumara in stilul propriu , imi spune ca eight a zburat la mami si la tati}
M: Si unde la mami si la tati?
S: Acasa!
M: Eight are o casa! Ce frumos, foarte bine! Si unde anume?
S: Aici, mami, tati, Simeon
M: Pai nu ai spus ca zburat pe geam la mami si la tati lui?
S: Da, mami tati Simeon! Si bunicu Ielu!
{cumva, cumva, se aseamana cu acest eight, nu stiu de ce si cum, dar asa a reiesit din discutia noastra}


Faceam ieri mamaliga si invarteam cu zel la telul magic prin tuciul si mai magic, cand il aud pe S, care era intins pe jos, in mijlocul bucatariei:
-Mami, gata!! Doae capu!


La scurt timp dupa aceasta exprimare libera a propriilor simtaminte, dupa ce isi prinde mana la un scaun:
-Au! Ma doae mana! (corect, corect si exprimarea si starea)




Vin azi acasa si il vad destul de bombanos, insa la fel de plin de verva in a-mi povesti ce a facut azi. De ceva vreme imi povesteste ce a facut in ziua respectiva, cu bune, cu rele...e genial! Mai ales cand spune cuvinte / expresii pe care nu le inteleg.
Franturi:
- S, esti suparat? {era vizibil iritat, a inceput sa planga din ceva banal, cu un botic de 10 tone si dupa ce i-a trecut am inceput discutia}
-Mmmmm
-Te doare ceva sau esti suparat?
-Mmmmmm
-S, nu inteleg ce ai / vrei, daca nu imi spui. Esti suparat?
-Da
-Pe cine?
-Mmmmm
-Pe mami?
-Nu
-Pe tati?
-Da
{ups!}


-Si ce-ai mai facut azi?
-Aaa, machina!
-Ai mers cu masina, da, asa este!
-Daa, tati volan machina, aa, gopi, Timeon pate machina dim dim dim [gesticuland cu mainile si cu intreg corpul incredibil de hilar si de veridic ] =  tati conducea masina, erau multe gropi si S era in spate si il hurducaia masina:)))

Si de high class: minciuna e la mare rang vad, ceea ce nu este bine absolut deloc!
Alte franturi:


Cu bunica prin casa, ii cere sa il urce pe masa, ea ii spune ca nu se poate, acolo avem mancare, stau farfurii si altele. Si iaca si porumbelul juniorului:
- Tati lasa!
-S, nu-i adevarat. Tati nu te lasa sa te urci aici.
-Da, mami lasa!
-S, nici mami nu te lasa!


Spal vasele, vrea si el sa spele, sa se ude cumva pe maini si ce-i vine in minte:
-Mami, mudar! Pala maini
Da, zice ca e murdar ca sa se spele pe maini si apoi sa stropeasca unde apuca cu degetele ude.

Siii, cand nu are chef de ceva, spune:
-Veteu, pipi! Veteu, caca!
In special se intampla asta in timp ce sta la masa, sau cand vrea pur si simplu sa junga cu fundul pe #veteu# unde sta uneori si 15 minute.


Ole!

Time out

Daca e wkd prelungit, apoi ce sa fie decat cateva iesiri - chiar daca duminica ni s-a cam taiat cheful - la inceputul lui iulie sa fie 10 grade, ploaie mocaneasca continua, frig taica, frig si ceata de noiembrie.
Din fericire vineri seara am reusit sa ajungem la concertul in aer liber din fata Ateneului, din cadrul Bucharest Music Festival, unde am asistat la programul cu pricina:

19:00 Ora de vals
20:00 Orchestra Naţională Radio Dirijor: Tiberiu Soare
Solist: Vadim Palmov – pian (Rusia)
21:00 Film: BBC Proms: Simfonia nr. 4 şi nr. 5 - Gustav Mahler

Nu am mai vizionat si filmul, decat vreo jumatate de ora, din motive logisitico-organizatorice, fiind nevoiti sa-l asteptam pe tati sa-si ia cele necesare pentru plecare. Bon, am vazut balet, vals foarte frumos, care l-a fascinat pe Simeon, a stat pe umerii mei aproape toata reprezentatia. In timpul concertului, am ascultat aproape toata prima parte tot pe umeri / brate (pana cand l-a zarit pe tatiiiiii, pagooot!). A facut cunostinta cu pirati adevarti, a urcat in corabia piratilor ancorata in Piata Ateneului si s-a jucat cu baloanele pe muzica lui Grieg.

Sambata a mai tinut vremea cu noi un pic, asa incat am petrecut bineeee de tot in curtea unui pici (stie Mihnea cine e=)))- i-am serbat taierea motului. Au fost jocuri, dansuri, papica buna pe gratar, boabe acre si tortulete pe masura (S a fost putin nedumerit de ce nu am mai cantat "mutatanate, la muti ani!"), certuri pe elicopetere, dar si impartire strategica, un pic de siesta in leagan,povestiri pe limba matelor si a cavalerilor, cantari inedite si mult aeeeeeeeer.

Dar a venit duminica.Auci. Frig. Ceata. Vant. Ploaie. Nori negri. Somnolenta crasa si oboseala in oase, de ziceai ca eram mumii, mai putin juniorul familiei care a avut o energie ieri debordanta. Ceva balti de scaldat prin parc. Catarat pe trunchiuri de copaci. Tobogane de bifat. Vizionare prelunga la "tombat".

Palavre VI

... dex...:


veteu = wc-eu (mult stimabilul cuvabta / obiect omniprezent in viata noastra si mult admirat de o luna; existenta lui marcata si amintita zilnica este linistitoare:))))
iabă = iarba (in lipsa wc-urilor din parc,iarba este la mare cautare, asta cand nu uita de tot, luandu-se cu joaca)
teapă = inteapa, referire tot la iarba
pempăt nu = fara pampers, uraa!!

{nevoile fiziologice se pare ca ne-au marcat existenta zilnica si ne-au imbogatit lingvistic}

Timeon = transformarea din On a lui Simeon
tombat = fotbal
bibiton = badminton
Balu, Moghi,  = suna mai bine!
printu Bembi (cum pronunta el) = reamintire ca Bambi este un print, pe cand ii citeam despre Simba
Pipi Ten = Peter Pan
Popia = Sofia (toate fetitele care au o codita in fata sunt clar Sofia)
pobete = poveste
picuile = pixurile
pătua = patura (din regretata umpapa)
pităm = pictam
pinta = prinsa
tevici = serviciu
pepetel = servetel
dope = doisprezece (se trage de la nr de piese de la cele mai mici puzzle-uri cu Winnie)
cheitbod = skateboard [da, are un mini skateboard, pe care l-a tarait prin casa o saptamana si acum zace pe sub canapea]
tututututac = acelasi cotcodac
matina = masina, si nu dimineata italianului
popide = stafide
papopii = pantofii
tupa gogheman = supa raw-vegan :))

Baietii mai doacă tombat = baietii mari joaca fotbal [suna deja a propozitie cu talc:)))]
Mami, aici! Tati, aici!
Hai, tut umei
Alee iabă, aici, lac mancae rătute
Buicu Ielu, taă, cute, mamaie tataie, daa, gaina, cătelul, pui, ten, matina, acum! = deci, bunicu Relu este la tara, la mamie si tataie, unde sunt animalele cu pricina, asa ca hai sa mergem la el, acum, cu trenul sau masina

Noi neghi, bate bântu, tuna tut-tu-tu, pouă, umbela au baca = umbrela sau basca
Padăl mae Winnie, toate peele = puzzle mare cu Winnie, dar cu toate piesele (de la cele 10 puzzle-uri)
Maena dat foi mov =  pe fetita o cheama de fapt Elena, dar a botezat-o altfel i- dat flori mov

Od mac danăd haa a faaaam, ia-ia-ooo...caau, cichen, chet, dog, hooos, pig, = cantecul binecunoscut
uan, tiu, fi, fou, faiv, cichen, tebăn, tebăn, nain, teeen = :))

Cantecelul cu iepuras coconas este indescriptibil, il canta de multe ori cand intram in bloc, urland mai mult decat cantand, dupa care afirma senin: ecoou!

Tomat mae Călin, Cătăin = ne vedem cu Calin si tatal sau Catalin sa ne dea dvd-urile cu Thomas (cel mare e doar in desene, cel de-acasa e Thomas si atat)

Mami, pachez papopii tub caoife, da! = sa-mi parcheze pantofii sub calorifer [ha! se incalta cu unii pantof ai mei, ii taraie dupa el, de mori de ras, prin tot holul si ajunge in bucatarie unde ii parcheaa tacticos sub calorifer]

Zgomote in timpul mesei de la vecinii de sus: Mami, Dumbo boaă poaie, tut = Dumbo zboara sus in ploaie...

Discutie despre ingerasi: [mi-a raspuns ca da, i-a vazut si ca are] tei indetasi, maaai, dotii = trei ingerasi mari si rosii [sic!]

...dex to be continued...

Primul dus

Cum suna, zici ca nu ne-am spalat niciodata pana acum. Dar, binestiut, Simeon nu suporta dusul, ci doar baia in cadita albastra deja minuscula pentru dumnealui, pentru ca suprinzator si imbucurator, a inceput si el sa se mai inalte:) Aseara a fost premiera unui dus super scurt, in seara aceasta urmand un dus in plin hohote (cred ca am descoperit motivul din cauza caruia nu suporta dusul direct pe piele).

Doar un pic de praf de stele

Simt ca nu mai am timp sa fac nimic din ce imi propun. Cred ca este un laitmotiv in viata mea de ceva vreme. Cand imi fac planuri, nu reusesc sa ma tin de ele, din cauza lipsei de timp liber sau, daca eventual gasesc ceva timp, sunt obosita si fara chef de orientare spre tinta. Daca vreau sa gasesc ceva timp in plus pentru a face ceva, sau a merge undeva, trebuie sa bulversez tot programul pre-editat si impamantenit, si iarasi totul se duce de rapa. Oriunde ma invart, oricum si oricat, tot acolo ajung. Si totusi, citesc pe site-uri / bloguri despre mamici care au 3-4 copii, sau chiar mai multi, au grija de casa, de o revista, de un blog, de o afacere personala, sau de un serviciu part-time si reusesc sa faca o gramazenie de lucruri interesante, diverse atat alaturi de copii cat si adiacente. Cu siguranta traiesc in aceleasi 24 de ore, chiar daca fusul orar nu este neaparat cu 2 ore dupa Greenwich, cu siguranta se confrunta cu aceleasi coordonate spatiale / tehnice / culinare / medicale, insa au gasit cumva praful de stele si magia momentului. Cum oare si de unde?

Analize si abtibilduri

Sambata a fost a doua oara in viata lui cand a dat sange, cumva de bunavoie. Prima data a fost la doua luni, a doua oara la 2 ani si patru luni. Cu pregateala de rigoare de dinainte, incat abia astepta sa vada ce-i face dna doctor:)) Facusem exercitii cu un fel de eprubeta de plastic si tot i-am explicat ca ii va luat putin sange, pune in epribeta si gataaa!
A fost foarte bine, foarte linistit, cu kilele de lacrimi dupa ce a vazut acul in mana lui, dar linistit, slava Domnului. Cu un abtibild albastru peste intepatura (unde erau desenate patru animalute simpatice si bandajate toate, ba un nas, ba o ureche, ba o mana:) si cu inca un cadou de la dna doctor, dovada a cuminteniei: 2 abitibilduri de sine statatoare, un leu si o maimutica. A fost bine, nesperat de bine. Sa speram ca si analizele vor fi pe masura experientei linistitoare din sediul CMU Dorobanti
Doar ca efectul s-a vazut cam dupa 10 mn, cand a facut un pipi scurt pe el, undeva pe hol...Aveam schimburi la mine, parca banuiam ca vom trece printr-o baltoaca si un asalt de toaleta, dar nu pentru pipi, ci pentru schimbul hainelor ude

In cautare de gradinita

Odiseea, epopeea, cum s-o numi ea, in cautarea unei gradinite cat de cat bune incepe si la noi. Este posibil ca bunicile sa nu mai poate veni, inca nu stim clar ce si cum, dar clar este ca trebuie sa cautam gradinite. Unde, cat si cum, om vedea.

Vizita la stomatolog

Din lipsa de timp, am omis notarea vizitei la stomatolog a lui Simeon. Prima din viata lui. Pe 17 mai. Pregatita cu cateva zile inainte, cum sa deschida gura maaare, spunem AAA sau ranjim putin dintii, ca dna doctor sa poata vedea bine si maselele si dintii. Nu am fost la un doctor specialist pentru copii, ci la un cabinet normal, undeva pe langa Mall Vitan, la o tanti la care ne-am tratat si noi maselele cu ceva vreme in urma. Avantajul nostru a fost ca ne cunoaste si ca are si dansa acasa copii mici si cunoaste in detaliu ce ii trebui unui pusti de doi ani, care are cateva pete maronii pe un molar din partea stanga jos. Cam nefericit moment, dar mergem inainte.
Din pacate, vestea a venit asa cum am banuit: carie! Solutiile pe care ni le-a dat, pentru a stopa evolutia cariei (un tratament al acesteia la varsta lui este cam dificila) au inceput sa curga:

sa il spalam de doua ori pe dinti, dimineata si seara (ceea ce facem deja, insa fara pasta, pentru ca orice am incercat pana acum, s-a lasat cu efecte nedorite asupra scaunelor cam moi);
sa il spalam cu pasta fara fluor, dar si cu putin-putin fluor din cand in cand (vom incerca si un Colgate)
sa ii luam o periuta electrica, e mai eficienta decat una normala
sa nu ii dam prea multe dulciuri sau multe rontaieli si sa-l lasam apoi nespalat pe dinti

In consecinta, multe spalaturi:p Insa este oricum uimitor cum apar cariile atat de timpurii, avand in vedere ca el chiar nu mananca dulciuri, gen ciocolata, bomboane sau altele, il spal pe dinti in fiecare zi (cu o periuta normala sau cu una degetar, depinde de moment), incerc sa-i dau alimente diverse.
Poate este si o carenta de calciu, daca stau bine sa ma gandesc, pentru ca a avut o perioada cand a refuzat laptele de orice fel, pana l-am gasit pe cel de capra (care, chipurile, o doctorita de la Budimex ne-a spus ca e foaaaarte slab in calciu si nu e deloc recomandat sa se dea simplu la copii, ci doar in combinatie cu cel de vaca). Inca din perioada de refuz al laptelui, am cautat alimente bogate in calciu si am incercat sa i le introduc in alimentatie, gen: migdale, broccoli, somon, smochine, spanac, soia (i-am dat tofu), salata, linte, masline, legume verzi in general.
Cu toate acestea, se pare ca nu se inscrie in modelul stiut si dat de doctori, asta inca din 31 ianuarie 2009..

Operatiunea "colacul roz" continua

S-a scurs prima noapte fara pampers si fara udeala in pat!!!! Yupiii!!!
Sigur trebuie sa sarbatorim cumva acest moment. Am ajuns sa ma bucur din orice moment marunt care mi se pare mie ca se inscrie pe linia evolutiei lui personale.
Povestea pe scurt: Asa cum toata ziua sta in chilotel prin casa (de vreo 3 saptamani, in afara de perioadele de somn si de plimbare pe afara), aseara la culcare a refuzat categoric pampers-ul, mi-a zis, "nu, mami, făă pempăs, chioţel". Nu si nu si nu pempas, clar! M-am uitat eu asa sceptic, gandindu-ma ca vom repeta experienta de acum doua nopti cand hotarasem eu sa-i dau chilotel si a udat jumatate de pat, cearsaf, perna, ce sa mai, piscina pe uscat:)) Dar, asta e, zic, schimbam iarasi totul si oricum trebuie sa trecem si prin etapa asta daca vrem sa ajungem definitiv la chilotel. Daaar, surpriza, in noaptea asta, s-a trezit la un moment dat sa bea apa, am mers la WC, a facut un pipi mic, si ne-am culcat fericiti la loc, urmand sa ne trezim dimineata uscati, uscati! Victorie!:))
Cu rabdarea treci marea, clar. Si pentru ca cere singur si e constient de moment si de consecinte, eu zic ca suntem pe drumul cel bun:)

Amintiri din Wee

Pentru ca tot a fost unul prelungit pentru mine, vineri mi-am luat liber, asa de la sine putere, sa mergem pana la doctor, sa mai vedem una alta, sa mai stam nitel impreuna, sa mai aranjam dezordinea de prin casa. Astea au fost planurile, nu a iesit decat partea cu doctorul, care ne-a zis aceleasi nebuneli, ca ar mai trebui sa puna ceva carnita pe el, sa-i dau ceva de pofta de mancare, de imunizare (ca era nitel rosu in gat), bine, totul pe un ton super diplomat si voalat. Dar in mare, cam asta ar fi - sa mai bage copilul mai multa mancare, sa se si asimileze papica ingurgitata, si sa nu se mai baloneze si sa facem si niste analize de sange!
Deci wee a inceput pe un ton maroniu...
Dupa ce am iesit din Euroclinic in 4 labe si cu multe ganduri, am luat-o agale spre Victoria, prin soare si zgomoteee intense si baraielile din trafic sa ne vedem cu tati. A luat toate bordurile la rand ca sa sara hop-tzop, a luat toate rampele din fata bancilor si toate treptele din fata blocurilor. Uhaa!!

Bon, am ajuns la racorel in masina, cu mare foameeee pe Simeon, cerand insistent orez (ceea ce din fericire ii facusem - ceva orez cu mazare) si cand a vazut mazarea, a cerut: "uez simpu, goool":))) Bine, fie, avand in vedere ca nu mergeam direct acasa, ci intr-o vizita cu multe jucarii si pitici, fie, fie:)

Am ajuns acasa dupa orele 3 trecute fix, si am adormit amandoi bustean cu piticul. Wow, somn de dupa-amiaza, vineri dupa-amiaza, rarisim, aproape pleonasm:))

A venit si sambata, trezirea la 6.40, muhaha! Cu mingea intr-o mana, cu padal in alta, haide mami, trezireaaaa!!! Mai un sut, mai o sedere pe WC, mai un cantecel, un mic dejun, un cantecel, un dans cu piticii si gata dimineata. Am iesit ca de obicei la plimbare prin parcul Tineretului, pe o cararuie batuta de obicei de catei si pisici, am cules conuri de brad, papadii si frunze pana cand s-a intalnit cu doua fetite mai mari, pe "pontonul" de langa lac si a intrat in joaca lor - nu am inteles prea bine care, dar clar a fost prins acolo ceva vreme, pana cand si-a adus aminte de minge si baloane de sapun:)
Dupa-amiaza insa, am fost in IOR, unde cu piticul nu am fost niciodata cred, sa admiram fanfara. A stat ce-a stat, dar a inceput sa se plimbe prin zona si cel mai bine a fost cand s-a eliberat spatiul si s-a catarat pe toate bancile si treptele pentru a face hop-tzop:) Si a facut cunostinta cu clovnii si iepurasii de talie mica care canta la vioara si saxofon, cu noile locuri de joaca si cu o cina in aer liber cu..."apte cu uez:))" Si ziua s-a terminat tarziu in noapte, pe la 11 a venit si mos Ene....

Duminica, gata de plecare, am iesit din Bucuresti. Ura!!!
Spre Branesti. Manastirea Pasarea. Frumoos. Deosebit. Altfel. Facand abstractie totusi de fetele colorate si mirositoare omniprezente.
Imediat langa, am admirat cocosi si gaini, multeeee flori si prea mult soare deodata asa.
Pe la ora pranzului, am stat si pe malul lacului, el in chilotei si in picioarele goale, luand temperatura pietricelelor si a drumului prafuit, inconjurati de pescari. Am luat pranzul la firul ierbii - Smeon nu prea, mai mult zburda pe acolo si se dadea cu crema:)) Si datorita caldurii insuportabile care incepuse sa ne toropeasca, ne-am carat usurel pe la unu si ceva spre ferma animalelor din Pantelimon sa luam lapte. Si cu gand sa o vizitam, eventual, insa pustiul a adormit dus pana acolo, asa ca, am ramas cu laptele si cu drumul intins spre casa.

Repede, foarte repede trece timpul, parca prea repede. Dar macar frumos si util sa fie!