Ma bucura el de fiecare data cand il vad. Creste, creste si ma oftic ca nu-l mai vad crescand sub ochii mei; in fiecare seara zice ceva nou (in seara asta a zis nani, acum 2 seri striga prin casa maaamiii, maaamiii) si face ceva inedit si nu-mi vine sa cred in ce stadiu ne-a adus civilizatia asta si epoca asta moderna: de a-ti duce viata in mijlocul unor oameni pe care nu-i cunosti, de a face mereu ceva stupid si total nefolositor pe termen lung, de a ne instraina pe zi ce trece de cei iubiti, de a goni mereu dupa efemer.
4 comentarii:
Mada, e greu e adevarat, dar trebuie sa reusesti sa te bucuri de fiecare ora petrecuta cu el. Profita e seri, de weekend, de dimineti. Copiii sunt niste fiinte adaptabile si daca se intelege cu bunicii el sigur e ok. E greu pentru tine, dar el o sa creasca si o sa te iubeasca la fel. Pentru ca atunci cand stai cu el, putin, esti mami:)
Da, asa este. Incerc sa ma bucur de orice moment, dar uneori sunt asa de obosita si suparata pe alte chestii, de imi pierd rabdarea - ceea ce este foarte rau. Per total este mai bine decat imi imaginam. Mergem inainte:)
Pai Mada, nu avem ce face:). Trebuie sa cautam un compromis cat mai acceptabil, intre job si familie. Greu, recunosc.
Dar tot nu mi se pare normal ceea ce se intampla in jurul nostru - referitor la situatia job-familie. E buna moderatia in toate, dar parca uneori vrei sa inclini balanta mai multe catre un anumit taler
Trimiteți un comentariu