Avem si dovezi

dovezi ca sta in zapada :) postate intr-adevar cu greu, ca deh, mama de Simeon fiind, multe de trebaluind avand nu am dispozitia mereu sa stau sa bloguiesc. na!

Gustarea de la ora 16.00 = zapada alba alba

A "mancat" pentru prima data zapada. S-a asezat frumos in fund a inceput sa dea din maini si din picioare ca sa spulbere nitel zapada din jur si la o mica pauza a descoperit ca are mai multe firicele de ceva alb pe mana lui infasurata bineinteles in caldurosul fas rosu :D. Si ce sa vezi: a inceput sa manance zapada - steluta cu steluta. Si era tare incantat :)) Nu de alta, dar se intindea si la manusele mele sa mi le curete de zapada :))

Criogenia ne paste

Ger. Ger. Ger. Ger. Ger. Ger. Ger. Brrrrr.

L-am scos din nou pe Simeon la ger, dar la un ger mai abitir decat cel de zilele trecute.

Daaaa, l-am scos afara in parc pe saniuta la -10 grade. Iote asa, sa moara babele de ciuda :))

* surprinzator, erau multi copii si nu numai la derdelusul din Tineretului. Super cool! Lumea se distreaza cu adevarat pe gerul asta istoric.

** pe saniuta eram si eu cu el si tati tragea la sania aia saraca pana s-a rupt funia :))

Sufleu de nota 10...cu lamaie!

Nu a vrut sa manance absolut deloc, ci chiar pentru a-si intari pozitia a mai dat si un pic afara.

Daaaar, nimeninu se pune cu mami lui Simeon care stie siretlicurile micutului poznas, asa ca ce-am facut?! L-AM PASAT, bineinteles si l-am documentat cu binecunoscuta si nelipsita din meniu LAMAIE*.

Zis, facut, papat, yami-yami

*Simeon mananca totul cu suc de lamaie, in afara de laptele meu si apa. Ar fi fost chiar culmea sa bea apa cu lamaie dela varsta asta :))

Si vine si sufleul

Mda, si pentru ca nu am mai scris nimic de mai bine de o luna si pentru ca noutatea absoluta este mobilitatea crescendo (smiley face) a lui Simeon, am neglijat celelalte preocupari importante din viata lui si anume -MANCAREA :))

Asa ca azi incerc pentru 1 data sufleu de dovlecel - sa vedem daca imi iese bun si mai ales sunt curioasa daca va manca asa ceva. Niciodata nu pot ghici intru totul preferintele culinare ale micului Simeon. Vom experimenta si vom vedea

Vine, vine, calca totul in picioare

Mergem taica, mergem! Simeon nu avea nicio treaba nici cu mersul traditional de-a busilea, nici cu mersul comun in picioare. Ne-am mobilizat noi cam greu asa, dar timpul le rezolva pe toate si ce-a zis domnul Simeon - "daca tot am intrat intr-un nou an, hai sa realizez si eu ceva spectaculos"

Asa ca la inceputul lui 2010 Simeon a inceput sa mearga ff bine de-a busilea, chiar sa alerge :)) si pe deasupra a inceput sa si mearga, deocamdata tinut de manute - dar este un maaaaare pas pentru piti-strumful nostru.

Stiu, stiu parca si aud vocile - "dar e cam tarziu, nu e asa?", "cat avea, tu, 11 luni? ooo, al meu merge de la 6 luni!", "de ce nu o fi fost oare la kineto ca sa mearga mai repede?" si etc. Insa nu ma intereseaza - eu il las pe baietelul meu sa se dezvolte asa cum crede el de cuviinta, in ritmul lui propriu, fara heirupismul asta modern si contemporan, fara etichetele astea standardizate ca toti trebuie sa faca acelasi lucru la aceeasi varsta.

Asa ca, mergem taica, MERGEM!