Doar atat

Inca ma mai minunez ce repede trece vremea si cat de mare a crescut Simeon. Este uimitor cat de repede poate invata ceva, mai ales ca in ultimele 6 luni, totul a fost un mare boom, in lingvistica, dar si in exprimarea sentimentelor. Cel putin asa mi se pare si asa vad eu lucrurile.
Am stat o saptamana la bunici, maine vom pleca, si am observat inca o data, cat de mult ii place aici, cat de bine se simte sa fie inconjurat de multe persoane, in special de familie. Probabil si pentru ca este destul de mult in centrul atentiei, insa este clar ca pentru el bunica, bunicu' si Cati fac parte din familie. Ar fi in stare sa ii ia cu el oriunde, si e clar o data pentru totdeauna (aici remarca e pentru mine) ca ceea ce face el, fac si ceilalti.
Ii plac puzzle-urile, si daca nu m-am prins destul de ideea asta, adica sa ii cumpar de-acum multeeee puzzle-uri, a primit de la unchiul o carte cu puzzle si diverse cantecele, cu povestea lui Pinochio. Iubire mare! Desface bucatile si "haide dot facem padal", conlucram foarte bine impreuna (sunt puzzle-uri cu 12 bucati, destul de mari, insa vad ca incepe sa se prinda usor usor de idee), si daca vede ca nu se potriveste, e asa suparat si spune" mami, nu medeee", adica nu merge. A inceput sa formeze din ce in ce mai multe propozitii, cele mai multe dintre ele sunt eliptice de predicat, si cu multe cuvinte doar de noi intelese, dar eu ma declar multumita:)
Ceea ce ma uimeste si ma intristeaza, dar ma si bucura in acelasi timp, este faptul ca in fata anumitor persoane reactioneaza foarte reticent si isi cauta refugiul in bratele mele sau ale lui tati. Asta denota ca are incredere mare in noi si cand are vreo problema vine la noi pentru alinare si rezolvare, ceea ce e mare lucru pentru mine; in plus, asta denota de asemenea o selectie a persoanelor placute si mai putin placute pentru el insusi, dar poate ca e si putin timid si nu extrem de sociabil. Nu stiu daca e bine, daca e rau, nu am chef si nu vreau sa insir acum teoreme din psihologia copilului, insa clar este ca asa este el si trebuie sa il respect si sa il sprijin in orice face si simte!

Noutatea am pastrat-o pentru final: a inceput sa ne strige pe nume prin casa: Madaiiina, Ionuut; deci in curand epoca mami si tati va apune:) Incerc sa nu ii raspund cand ma striga pe nume, ci doar cand revine la titulatura de parinte. Totul dovedeste cat de receptiv este la tot ce aude in jurul lui.

Si pentru ca au trecut sfintele sarbatori de Paste, in care ne-am simtit foarte bine in familie, trebuie sa amintesc ca am reusit sa ajungem doar la Prohod si sa inconjuram biserica, ceea ce i-a placut foarte mult; de noapte de Inviere nu am reusit sa ajungem din pacate;  in prima zi de Paste am ciocnit ouale si Simeon, intamplator sau nu, pentru ca a fost prima data cand s-a indeletnicit cu aceasta meserie, a reusit sa sparga ouale rosii ale tuturor mesenilor:);
Am stat apoi o zi intreaga la tara la strabunici, in care a alergat dupa gaini, s-a catarat pe lemne, a hranit catelul si purcelusul, a rupt iarba pentru pui si a udat florile, a mancat in aer liber peste la gratar, s-a plimbat cu bicicleta bunicului si a innumarat papadiile. Punctul culminant a fost frizeria ad-hoc: toti baietii, patru la numar, s-au tuns scurt, de ziceau ca au pierdut vreun pariu. Cu Simeon in frunte, care a descoperit pieptenul, mare minute:)
In celelalte zile, destul de multe "deee mate", adica desene animate (Timmy time, Olly, manchi, cars), intalniri cu diversi cunoscuti sau mai putin cunoscuti, stropeala prin baltile formate in ultimele doua zile de la cele cateva averse care s-au abatut prin zona, puzzle, puzzle, puzzle.

Dar pentru ca nicio vacanta nu e vacanta destul, sau chiar si o zi obisnuita pana la urma, fara putina muzica, s-au cam incins horele cantate la "anté" - tati i-a dat pentru prima data sa sufle intr-o ancie, ocupatie care a devenit principala in vreo doua zile, pana cand am zis eu stop: mi s-a parut ca e prea devreme pentru atata suflat intr-o chestie atat de mica, presiunea in urechi, bla, bla. Dar muzica tot muzica ramane, oricum ar fi ea cantata si suflata, (nu degeaba are si fluier si block flute si muzicuta si ocarina:), cel putin pentru Simeon.

Cateva detalii

O mica reactualizare a datelor din ultimele zile nu ar strica, nu?
Pai, ia sa vedem ce am mai facut: cel mai important eveniment a fost ziua Mariucai, unde ne-am simtit cu totii foarte bine, doar ca a trecut prea repede:(, insa pustii s-au jucat si s-au distrat copios, au cantat, au dansat, s-au jucat cu baloanele (in special Simeon:p), au mancat (mancarea a fost buna buna si accesibila pustilor, si nu numai), au colorat, s-au simtit asa cum trebuie sa se simta copiii in mediul lor copilaresc. Si a fost excelent, pentru ca si noi, parintii, am mai reusit sa schimbam cate-o vorba despre una, alta. Din pacate nu am poze, stiu ca am facut vreo 5-6 poze, dar mi s-a descarcat aparatul si nici pana azi nu am scos pozele...Dar se pot vedea aici, fara nicio restrictie:)

In celelalte zile, ne-am jucat cu "coca", aluatul de paine pe care il fac asa, la mana, ca mamaie:)), a inceput sa redecoreze peretii din dormitor cu ceva mov si verde, a adunat floricele cu tati pentru mami (f oarte dragut, foarte dragut), am reusit sa asamblam cortul (dar nu a mai fost atat de atractiv ca in Ikea..sejoaca in el, isi depoziteaza mingile, dar nu asa de entuziasmat ca prima data - oricum este destul de bine), am mai pictat - ceea ce a inceput sa-i placa din ce in ce mai mult, a urcat un deal destul de inalt si inclinat din parcul Tineretului (singur singurel, cu noi pe langa el). Deci toate bune si frumoase.

Nu cred ca am mai notat aici ca face distinctia intre mic si mare. Totul a pornit de la paharutele banale de la Ikea care intra unele in altele, pana cand, prin februarie, cand am inceput sa pictam, isi ia 2 pensule si incepe: "mic, maae" si tot a repetat pana cand s-a convins singur ca are dreptate. A trecut apoi la mingi, la sosete, la oale, la carti si povestea inca este in derulare. Cred totusi ca a m mai notat ca a inceput sa innumere, cam pana la zece, mai ales cand trebuie sa intram in tunel (acum, mai in joaca, mai in serios, innumar cu el in engleza, si vad ca s-a prins de el pana la "faaai" = five) si este fun fun melodia lui "Old MacDonald" care are o ferma si cea cu Alouette. Vad ca intre timp s-au implementat bine de tot culorile si formele, ceea ce ma bucura foarte tare. Simtul de artist este veritabil, asa este? A lasat putin deoparte partea cu cantatul in ultima perioada si se axeaza mai mult pe cantat:))

Acum trebuie sa ma documentez mai asiduu ce fac mai departe, pentru ca vad ca se plictiseste repede daca ii spun / arat / povestesc aceleasi lucruri. Bine, plictisit e mult, e doar dezinteresat si isi cauta altceva de joaca repejor.

Si sa nu uit, si-a facut alaltaseara, inainte de baita, o lista pentru cei cu care se intalneste de sarbatori: "bunica, compot"; bunicu, para, tataie si mamaie, oua tututac, lapte capita i carti; cati bidee (=minge)

Descult in iarba

Stii ce inseamna sa stai cam 80-90% din timpul tau zilnic in casa, intre 4 pereti, fara animalute si pamant umed bun de calcat? Groaznic!! Si teribil de ispititor sa faci ce-ti trece prin cap cand te gasesti liber cu un animalut, in pamant, la curte. Asta mi-am dat seama sambata, cand am fost in vizita la niste prieteni mai vechi de-ai nostri, care au si ei o fetita adorabila - Ilinca, "bebe mic Iinca", mai precis, super vesela si prietenoasa cu, care tu, dragutzule, te-ai imprietenit instantaneu:)
Revenim la partea cu pamantul: cum stateam eu cu Liv de vorba la un pahar, afara, pe treptele din fata casei, tzop apare piticotul, in sosete, intr-o bluza subtire (adica asa cum statea in casa, cu baietii, dar se pare ca s-a plictisit raaapid), a coborat treptele incetisor, repet - in sosete - a luat-o lipa lipa pe trotuar, citindu-i-se bucuria si uimirea si multumirea frageda a copilariei in ochi si in zambetul constant. Apoi ai intrat iarasi in casa. Si iarasi afara, pe beton. A doua sau a treia oara, ti-ai dat seama ca pe langa trotuar era o gradinita mica, cu mult pamant (fireste!) si multa iarba (este totusi primavara), pe care gazda noastra tocmai o udase de vreo 2 ore, deci, era cam jilava...  Si, ai inceput sa topai si sa faci ture prin iarba, trotuar, casa, iarba, trotuar, casa. Ai tinut-o asa, cred ca de vreo 10 ori, intr-o tura vura, pana cand a venit o pisica:)
Nu spun ca deja te udasesi pe soseste, dar nu ai vrut incaltarile, asa ca te-am lasat in pace.
Asa, pisica vecinilor, blanda si mieroasa, te-a cucerit -nu mai vroiai sa pleci de acolo,ai mangaiat-o, dragalit-o, bine ca te-am instruit sa nu o tragi de coada, altfel... - pana cand pisica s-a catarat intr-un copacel, dupa vrabiute, si tu fecioaras, vroiai sa o urmezi in cel mai candid fel posibil.
Am intrat in casa, ti-am schimbat sosetele cu unele roz, de bebe mic:)) iti dai seama cat de simpatic erai, doar ca rozaliile nu au rezistat mult in picioare, si matale, tzup afara, descult:)) Dupa pisica fireste.  Dansa, a mai stat nitel, dar cand a vazut ca nu-i chip de mancare, a plecat la ale sale si asa te-ai intors prin casa.

Si ai papat pentru prima data amandina (din aceea cu ciocolata) si ai baut suc de cirese de la prigat. Incerc pe cat posibil sa nu iti introduc asemenea alimente de pe acum in meniu, dar asa din cand in cand, la ocazii festive, mai merge. Dar mi-e sa nu fie chiar in fiecare saptamana, ca se anunta multe petreceri si viziteee!

si o poza - parca nu mi-ar sta rau cu doi, nu:))

Si inceput de saptamana verde

Da, pentru ca e soare, e primavara si domnul junior prefera dede dintre toate culorile, am trecut repede pe mancare verde. Pe langa salatele pe care incerc sa i le dau zilnic -  nu prea mananca pe cat as vrea, dar ma straduiesc, am facut azi dimineata, cu noaptea in cap (ca aseara am adormit bustean) o mancarica de urzici!!! Adunate de bunica Doina din gradina de langa casa, urzici mici, blande si tinere, pline insa de pamant pe care le-am tratat ca atare: le-am spalat de am crezut ca iese verdele din ele si nu tarana, le-am fiert in vreo 2 ape (am aflat eu de la careva ca ar fi bine asa si le-am si gasit intrebuintare ambelor ape: prima apa la clatit pe cap-hihi, chiar nu a urzicat, iar a doua apa la baut, pentru ca, zica-se, are vitamine si fier...e cam yach, dar merge) si apoi am facut o mancarica simpla cu ceva legume si la sfarsit cu micutele verzi taiate marunt. La sfarsit arata mai mult a curcubeu.

Niciodata nu mi-a placut piureul de verzaturi (de aceea cand eram acasa la ai mei nu am mancat niciodata asa ceva, mi se parea ca arata a excrement de rata:d), asa ca de cand am inceput sa gatesc de una singura si sa fac experimente prin bucatarie, mi-am reprofilat usor gusturile. Si pe ale baietilor din dotare:)

Aaa, si era sa uit, juniorului i le-am programat la masa de pranz langa cateva linguri de orez, adica garnitura cu garnitura:)) Iar maine sau poimaine: placinta cu spanac - nu am mai facut niciodata, dar daca am decretat saptamana verde, pai asa sa fie!

La mai multe verdeee!!!
Alte sfaturi pentru mancarici verzi?

Semi-sfarsit de saptamana baba-oarba

Mai este o zi si se termina saptamana de all day babysitting loving mom :(, ca de luni din nou pe plantatie...Nu am facut nimic extraordinar, ci doar cotidienele miracole care trec pe langa / prin tine fara nici macar sa-ti dai seama. Asa ca ieri a fost un tura vura prin parc si dimineata si seara, cu mingeaa incat am picat lati amandoi seara. Si-a definitivat asa un stil (hihi:))) referitor la jocul cu mingea, in asa fel incat arunca putin migea in fata, da cu piciorul in ea, alearga repede dupa ea sa o prinda si sa mai dea sutul finaaal si..si se uita dupa ea lung si striga: maaami!!! Da, am fost baiatul de mingi, de fapt mamica de mingi ieri intr-un mare stil. Aveam planuri mai mari - gen: hranit ratustele sau catarat prin alte locuri, dar baitetelul s-a oprit doar la activitatea aceasta mega intensa:p (bine, acuma sa nu fiu rea, am si colorat nitel, s-a mai catarat pe niste trepte si poduri din parc, dar cam atat).
Insa azi, cum ea nu prea am fost in apele mele, si cum el imi cam imprumuta starile din cate am observat, s-a iscat cu ceva"machiaj natural" pe pielea lui alba si catifelata - prima dunga rosie a fost trasata de usa dulapului (a dat cu capul in ea, in timp ce chitaia si dansa cu cearsaful de pat in brate) si urmatorul set 4 la pret de 1 a fost busitura cu fata direct pe asfalt in incercarea de a da sut, bineinteles (a ramas cu un cucui destul de mic zic eu, o julitura roz pe nas si inca vreo doua pe fiecare genunchi sa nu se supere niciunul).

Dar hai sa trec la papica, nu am mai pomenit nimic de ea in ultima perioada. Pe scurt, pe Simeon cand il intrebi ce vrea sa manance iti spune clar"ueeeez" adica orez - nu conteaza cum si in ce fel, orez sa fie. Si ca sa fac acum o divagatie, cand eram azi in masina, a observat pe marginea drumului niste cercuri imense formate din niste floricele albe si a inceput sa strige"mami, ueeez":). Sau ar mai putea sa spuna "pate" adica paste:)) Sau "pete" adica peste.
Insa, ca mama grijulie ce sunt in privinta vitaminelor, mai ales ca el niciodata nu a fost prea mancacios sau prea dolofan, incerc sa ii introduc in mancaruri mai tot timpul ceva nutritiv. Azi a mancat de exemplu, inaintea fructelor de dimineata, masline cu tofu si putina painica (asta pentru ca m-a vazut pe mine rontatind de zor si i-am facut pofta: puterea exemplului este evidenta). La pranz, dupa supa cu galuste, a urmat niste cous-cous pe care l-am amestecat cu ceva dovlecel si ardei rosu, taiate marunt, si putin spanac - avea o culoare primavaratica de chiar iti venea sa-l mananci. Si ca bonus in seara asta i-am facut "uez cu lapte".
Daca stau sa mai caut prin memoria mea de scurta durata, in ultima perioada i-am mai facut paste cu sos de rosii (blenduit atunci pe loc), cu susan pe deasupra si cu carnita de pui; paine cu humus si salata cu ridichi; guacamole (adica o salatica care are la baza avocado, peste care arunci ceva rosii, ceapa verde, usturoi si zeama de lamaie cu ulei de masline); perisoare de pui in sos de rosii cu cartofi, la cuptor; conopida cu crema de iaurt, tot la cuptor; salate verzi cu somon afumat (asta a fost acum vreo 2 saptamani si asa q inceput sa-mi manance salate, pentru ca simtea gustul de peste). Si momentan nu mai stiu. Urmeaza clar o branza cu smantana de la bunica Doina (care aterizeaza in capitala maine dupa-amiaza), o placinta cu dovlecel si o mancarica cu hrisca:)

Iar la capitolul jucarii, clar suntem cam varza. Este musai sa imi bag nasul prin niste librarii, site-uri cu jucarii si eventual si niste blog-uri pentru a ma mai inspira. Clar trebuie sa printez o carteeee cu poezii (n-am uitat sa stii - stie despre cine vb, este pe to do list-ul meu; cam lunga lista intr-adevar, dar sa stii ca e acolo), sa ii mai iau ceva carti interesante, puzzle si ceva, nu stiu ce... Azi insa i-am luat ceva: un cort de la Ikea, pe care am vazut ca l-a indragit instantaneu si ne-am hotarat sa i-l luam - saptamana viitoare urmeaza povestile legate de plasticenia cu pricina.

Va urma o lista cu ce imi place mie la Simeon, clar va urma:)

later edit: si inca o data imi dau seama ca  ma invart iremediabil in iuresul acestei vieti, acestui tumult vitezoman si neiertator ..unde-s secundele, minutele, orele dedicate sufletului? in neantul timpului..

Saptamana baba-oarba:))

Saptamana aceasta mi-am luat liber sa stau cu Simeon pentru ca nu putea nicio bunica sa vina la noi, asa ca mi-am mai sacrificat inca 4 zile din zilele acelea mult visate de stat la soare si tolanit in iarba, in apa sau prin munti. Bon, revenind la saptamana baba-oarba, pot sa spun ca am avut un "soc" de a sta din nou 24h din 24 cu piticul, plus ca seniorasul s-a obisnuit teribil de mult cu bunica Nuta, asa ca eu chiar eram de umplutura prin casa, drept urmare vreo 2 zile nici nu a vrut sa doarma :p
In rest a fost multa nebuneala, zbenguiala prin casa si prin parc, strans rufe si jucarii, sters toboganele de apa, luat la rand toate burlanele colorate si sters bine de apa si de namol, lopatim si greblam prin pietrisul umed pentru a face castele pentru copii, cantam de zor spunand ultimul cuvant dintr-un vers, se ciondaneste cu Vava pe mingea mareee (uf! asta a devenit o realitate dura), ne mai intoarcem prin casa  pentru a mai manca cate o salata ciudata facuta de mami (gen: slata verde cu leurda, ridichi, susan, seminte de in, conopida, cascaval si carnita - mmm) sau cate o ciorbica de sfecla rosie cu painica facuta in casa (yummi!), si chiar cate o bucatica de cascaval (de o saptamana a re-inceput sa manance acest aliment pe care l-a exclus din meniu de vreo 2 luni...), mai rascolim putin prin sifonier dupa esarfele mamaie si pentru a vedea cu ce mai asezonam hainele de stat prin casa (l-am gasit azi dezbracat, in pampers numai, venind la mine asa inocent cu o bluza cu Mickey Mouse in mana stanga pentru a-l imbraca bineinteles cu ea, pentru ca bluza mov era deja rasuflata, adica..nu, mami, nu! ), mai facem cate un puzzle si innumaram piticii. Mai pictam si coloram, mai citim povesti.
Azi am fost si pana la Pitesti, in vizita la unchii lui tati ( unde dupa ce s-a jucat foarte pasnic timp de 1 ora si ceva, a inceput sa se certe si apoi sa se zmuceasca nabadoios cu un verisor de-al doilea, pe niste cuburi de lemn, neintelegere care s-a finalizat cu una bucata muscatura deget aratator de la mana stanga de-a lui Simeon, din partea lui Cosmin...) Si am dat o fuga si pe la o verisoara care are bebe mic, o scumpete pufoasa care l-a cucerit si pe Simeon - cand a inceput sa planga, s-a dus la el sa-i dea jucarii ca sa-l impace:) iar cu Darius, uhaa, au mancat paste, au invartit titirezurile, au jucat mingea, au impartit marionetele cele mici si au spart baloane de sapun.
Final de zi: somn bustean in masina, continuat pe umarul lui tati si pe perna de acasa. Mai butonez nitel si ma duc si eu la nani:)