Pages

30 septembrie 2010

De-ale parcului

Adunate toate intr-o zi de marti:

- Auzi, tu, baietas, de ce dai in fetita mea? (o bona sau o bunica pe un ton cam strident...)
-....?!
-DA, TU! (apucandu-l serios de brat si aratandu-si coltii). Cum adica sa dai in fata mea cu piciorul? Tie ti-ar placea asa ceva?
-Mmm....(rusinos, timid si incurcat)
-Stiti, nu el a dat, ci celalalt! (o femeie se baga in conversatie)
-Draga, hotarasta-te cine a data in tine: el sau el?
-...el! (adica varianta indusa de femeie)
-Deci, daca te mai atingi de fata mea iti dau si eu un picior, am inteles?

wow


-Hai sa-i dam roata fetitei (o mamica ii spune baietelului ei aratand catre Simeon al meu )
-Stiti, ii zic eu, este baiat!!
-A, da? (se uita asa mirata cand la mine cand la baiat) Am crezut ca e fata: are tricou rosu si sandale in picioare, baietii de obicei nu poarta asa ceva....

nu mai spune tu!


si mai era una dar am uitat-o, nah, daca nu am scris-o atunci cand era proaspata in memoria mea de scurta durata.

Absent...a

De maine incep sau mai degraba re-incep serviciul, aceasta chestie care ne macina toate viata si ne obliga sa traim nshpe ori pe zi alaturi de niste oameni care nu iti sunt nimic altceva decat colegi si eventual, daca ai bafta, sa dai peste niste prieteni. Si uite asa voi irosi eu ore bune bune departe de puiul meu mic - care nu mai este asa de mic, are 1 an si 8 luni incepand de astazi, dar el e mai mititel asa de toti se mira...m-am saturat de astia pana peste cap, no offense! Asa, deci serviciul! Maine ma intorc undeva in sediul vechi pentru chestii administrative - contract, semnatura, explicatii, badge, bla, bla si de maine incep de fapt adevarata munca pe plantatie, dar vaicareala incepe de acum! Sper ca se va impaca bine cu bunica si ca toata lumea va fi happy, happy don't worry:)

26 septembrie 2010

Idei


Stiu, stiu, am net de o saptamana si nu am dat niciun insemn pe aici. Am aruncat ochii doar pe altele :) si m-am stresat cu bagajele, cutiile, gaurile pentru rafturi si inceperea serviciului din 1 octombrie...Pumni stransi, talpi stranse si "bon courage" cum mi-au zis colegii, fie ei francezi sau nu...de ce oare?...o fi asa de rau?!
Am intrat aici doar ca sa postez o chestie faina - un blog din Norvegia pe care l-am descoperit si unde am gasit niste idei foarte interesante si colorate despre casa si design-ul de produs in general. Se pare ca genul Ikea este stilul lor de viata si cum mie imi place muuuult Ikea, ar trebui sa ma mut la ei ca sa fie mai simplu totul:))