Palavre VI

... dex...:


veteu = wc-eu (mult stimabilul cuvabta / obiect omniprezent in viata noastra si mult admirat de o luna; existenta lui marcata si amintita zilnica este linistitoare:))))
iabă = iarba (in lipsa wc-urilor din parc,iarba este la mare cautare, asta cand nu uita de tot, luandu-se cu joaca)
teapă = inteapa, referire tot la iarba
pempăt nu = fara pampers, uraa!!

{nevoile fiziologice se pare ca ne-au marcat existenta zilnica si ne-au imbogatit lingvistic}

Timeon = transformarea din On a lui Simeon
tombat = fotbal
bibiton = badminton
Balu, Moghi,  = suna mai bine!
printu Bembi (cum pronunta el) = reamintire ca Bambi este un print, pe cand ii citeam despre Simba
Pipi Ten = Peter Pan
Popia = Sofia (toate fetitele care au o codita in fata sunt clar Sofia)
pobete = poveste
picuile = pixurile
pătua = patura (din regretata umpapa)
pităm = pictam
pinta = prinsa
tevici = serviciu
pepetel = servetel
dope = doisprezece (se trage de la nr de piese de la cele mai mici puzzle-uri cu Winnie)
cheitbod = skateboard [da, are un mini skateboard, pe care l-a tarait prin casa o saptamana si acum zace pe sub canapea]
tututututac = acelasi cotcodac
matina = masina, si nu dimineata italianului
popide = stafide
papopii = pantofii
tupa gogheman = supa raw-vegan :))

Baietii mai doacă tombat = baietii mari joaca fotbal [suna deja a propozitie cu talc:)))]
Mami, aici! Tati, aici!
Hai, tut umei
Alee iabă, aici, lac mancae rătute
Buicu Ielu, taă, cute, mamaie tataie, daa, gaina, cătelul, pui, ten, matina, acum! = deci, bunicu Relu este la tara, la mamie si tataie, unde sunt animalele cu pricina, asa ca hai sa mergem la el, acum, cu trenul sau masina

Noi neghi, bate bântu, tuna tut-tu-tu, pouă, umbela au baca = umbrela sau basca
Padăl mae Winnie, toate peele = puzzle mare cu Winnie, dar cu toate piesele (de la cele 10 puzzle-uri)
Maena dat foi mov =  pe fetita o cheama de fapt Elena, dar a botezat-o altfel i- dat flori mov

Od mac danăd haa a faaaam, ia-ia-ooo...caau, cichen, chet, dog, hooos, pig, = cantecul binecunoscut
uan, tiu, fi, fou, faiv, cichen, tebăn, tebăn, nain, teeen = :))

Cantecelul cu iepuras coconas este indescriptibil, il canta de multe ori cand intram in bloc, urland mai mult decat cantand, dupa care afirma senin: ecoou!

Tomat mae Călin, Cătăin = ne vedem cu Calin si tatal sau Catalin sa ne dea dvd-urile cu Thomas (cel mare e doar in desene, cel de-acasa e Thomas si atat)

Mami, pachez papopii tub caoife, da! = sa-mi parcheze pantofii sub calorifer [ha! se incalta cu unii pantof ai mei, ii taraie dupa el, de mori de ras, prin tot holul si ajunge in bucatarie unde ii parcheaa tacticos sub calorifer]

Zgomote in timpul mesei de la vecinii de sus: Mami, Dumbo boaă poaie, tut = Dumbo zboara sus in ploaie...

Discutie despre ingerasi: [mi-a raspuns ca da, i-a vazut si ca are] tei indetasi, maaai, dotii = trei ingerasi mari si rosii [sic!]

...dex to be continued...

Primul dus

Cum suna, zici ca nu ne-am spalat niciodata pana acum. Dar, binestiut, Simeon nu suporta dusul, ci doar baia in cadita albastra deja minuscula pentru dumnealui, pentru ca suprinzator si imbucurator, a inceput si el sa se mai inalte:) Aseara a fost premiera unui dus super scurt, in seara aceasta urmand un dus in plin hohote (cred ca am descoperit motivul din cauza caruia nu suporta dusul direct pe piele).

Doar un pic de praf de stele

Simt ca nu mai am timp sa fac nimic din ce imi propun. Cred ca este un laitmotiv in viata mea de ceva vreme. Cand imi fac planuri, nu reusesc sa ma tin de ele, din cauza lipsei de timp liber sau, daca eventual gasesc ceva timp, sunt obosita si fara chef de orientare spre tinta. Daca vreau sa gasesc ceva timp in plus pentru a face ceva, sau a merge undeva, trebuie sa bulversez tot programul pre-editat si impamantenit, si iarasi totul se duce de rapa. Oriunde ma invart, oricum si oricat, tot acolo ajung. Si totusi, citesc pe site-uri / bloguri despre mamici care au 3-4 copii, sau chiar mai multi, au grija de casa, de o revista, de un blog, de o afacere personala, sau de un serviciu part-time si reusesc sa faca o gramazenie de lucruri interesante, diverse atat alaturi de copii cat si adiacente. Cu siguranta traiesc in aceleasi 24 de ore, chiar daca fusul orar nu este neaparat cu 2 ore dupa Greenwich, cu siguranta se confrunta cu aceleasi coordonate spatiale / tehnice / culinare / medicale, insa au gasit cumva praful de stele si magia momentului. Cum oare si de unde?

Analize si abtibilduri

Sambata a fost a doua oara in viata lui cand a dat sange, cumva de bunavoie. Prima data a fost la doua luni, a doua oara la 2 ani si patru luni. Cu pregateala de rigoare de dinainte, incat abia astepta sa vada ce-i face dna doctor:)) Facusem exercitii cu un fel de eprubeta de plastic si tot i-am explicat ca ii va luat putin sange, pune in epribeta si gataaa!
A fost foarte bine, foarte linistit, cu kilele de lacrimi dupa ce a vazut acul in mana lui, dar linistit, slava Domnului. Cu un abtibild albastru peste intepatura (unde erau desenate patru animalute simpatice si bandajate toate, ba un nas, ba o ureche, ba o mana:) si cu inca un cadou de la dna doctor, dovada a cuminteniei: 2 abitibilduri de sine statatoare, un leu si o maimutica. A fost bine, nesperat de bine. Sa speram ca si analizele vor fi pe masura experientei linistitoare din sediul CMU Dorobanti
Doar ca efectul s-a vazut cam dupa 10 mn, cand a facut un pipi scurt pe el, undeva pe hol...Aveam schimburi la mine, parca banuiam ca vom trece printr-o baltoaca si un asalt de toaleta, dar nu pentru pipi, ci pentru schimbul hainelor ude

In cautare de gradinita

Odiseea, epopeea, cum s-o numi ea, in cautarea unei gradinite cat de cat bune incepe si la noi. Este posibil ca bunicile sa nu mai poate veni, inca nu stim clar ce si cum, dar clar este ca trebuie sa cautam gradinite. Unde, cat si cum, om vedea.

Vizita la stomatolog

Din lipsa de timp, am omis notarea vizitei la stomatolog a lui Simeon. Prima din viata lui. Pe 17 mai. Pregatita cu cateva zile inainte, cum sa deschida gura maaare, spunem AAA sau ranjim putin dintii, ca dna doctor sa poata vedea bine si maselele si dintii. Nu am fost la un doctor specialist pentru copii, ci la un cabinet normal, undeva pe langa Mall Vitan, la o tanti la care ne-am tratat si noi maselele cu ceva vreme in urma. Avantajul nostru a fost ca ne cunoaste si ca are si dansa acasa copii mici si cunoaste in detaliu ce ii trebui unui pusti de doi ani, care are cateva pete maronii pe un molar din partea stanga jos. Cam nefericit moment, dar mergem inainte.
Din pacate, vestea a venit asa cum am banuit: carie! Solutiile pe care ni le-a dat, pentru a stopa evolutia cariei (un tratament al acesteia la varsta lui este cam dificila) au inceput sa curga:

sa il spalam de doua ori pe dinti, dimineata si seara (ceea ce facem deja, insa fara pasta, pentru ca orice am incercat pana acum, s-a lasat cu efecte nedorite asupra scaunelor cam moi);
sa il spalam cu pasta fara fluor, dar si cu putin-putin fluor din cand in cand (vom incerca si un Colgate)
sa ii luam o periuta electrica, e mai eficienta decat una normala
sa nu ii dam prea multe dulciuri sau multe rontaieli si sa-l lasam apoi nespalat pe dinti

In consecinta, multe spalaturi:p Insa este oricum uimitor cum apar cariile atat de timpurii, avand in vedere ca el chiar nu mananca dulciuri, gen ciocolata, bomboane sau altele, il spal pe dinti in fiecare zi (cu o periuta normala sau cu una degetar, depinde de moment), incerc sa-i dau alimente diverse.
Poate este si o carenta de calciu, daca stau bine sa ma gandesc, pentru ca a avut o perioada cand a refuzat laptele de orice fel, pana l-am gasit pe cel de capra (care, chipurile, o doctorita de la Budimex ne-a spus ca e foaaaarte slab in calciu si nu e deloc recomandat sa se dea simplu la copii, ci doar in combinatie cu cel de vaca). Inca din perioada de refuz al laptelui, am cautat alimente bogate in calciu si am incercat sa i le introduc in alimentatie, gen: migdale, broccoli, somon, smochine, spanac, soia (i-am dat tofu), salata, linte, masline, legume verzi in general.
Cu toate acestea, se pare ca nu se inscrie in modelul stiut si dat de doctori, asta inca din 31 ianuarie 2009..

Operatiunea "colacul roz" continua

S-a scurs prima noapte fara pampers si fara udeala in pat!!!! Yupiii!!!
Sigur trebuie sa sarbatorim cumva acest moment. Am ajuns sa ma bucur din orice moment marunt care mi se pare mie ca se inscrie pe linia evolutiei lui personale.
Povestea pe scurt: Asa cum toata ziua sta in chilotel prin casa (de vreo 3 saptamani, in afara de perioadele de somn si de plimbare pe afara), aseara la culcare a refuzat categoric pampers-ul, mi-a zis, "nu, mami, făă pempăs, chioţel". Nu si nu si nu pempas, clar! M-am uitat eu asa sceptic, gandindu-ma ca vom repeta experienta de acum doua nopti cand hotarasem eu sa-i dau chilotel si a udat jumatate de pat, cearsaf, perna, ce sa mai, piscina pe uscat:)) Dar, asta e, zic, schimbam iarasi totul si oricum trebuie sa trecem si prin etapa asta daca vrem sa ajungem definitiv la chilotel. Daaar, surpriza, in noaptea asta, s-a trezit la un moment dat sa bea apa, am mers la WC, a facut un pipi mic, si ne-am culcat fericiti la loc, urmand sa ne trezim dimineata uscati, uscati! Victorie!:))
Cu rabdarea treci marea, clar. Si pentru ca cere singur si e constient de moment si de consecinte, eu zic ca suntem pe drumul cel bun:)

Amintiri din Wee

Pentru ca tot a fost unul prelungit pentru mine, vineri mi-am luat liber, asa de la sine putere, sa mergem pana la doctor, sa mai vedem una alta, sa mai stam nitel impreuna, sa mai aranjam dezordinea de prin casa. Astea au fost planurile, nu a iesit decat partea cu doctorul, care ne-a zis aceleasi nebuneli, ca ar mai trebui sa puna ceva carnita pe el, sa-i dau ceva de pofta de mancare, de imunizare (ca era nitel rosu in gat), bine, totul pe un ton super diplomat si voalat. Dar in mare, cam asta ar fi - sa mai bage copilul mai multa mancare, sa se si asimileze papica ingurgitata, si sa nu se mai baloneze si sa facem si niste analize de sange!
Deci wee a inceput pe un ton maroniu...
Dupa ce am iesit din Euroclinic in 4 labe si cu multe ganduri, am luat-o agale spre Victoria, prin soare si zgomoteee intense si baraielile din trafic sa ne vedem cu tati. A luat toate bordurile la rand ca sa sara hop-tzop, a luat toate rampele din fata bancilor si toate treptele din fata blocurilor. Uhaa!!

Bon, am ajuns la racorel in masina, cu mare foameeee pe Simeon, cerand insistent orez (ceea ce din fericire ii facusem - ceva orez cu mazare) si cand a vazut mazarea, a cerut: "uez simpu, goool":))) Bine, fie, avand in vedere ca nu mergeam direct acasa, ci intr-o vizita cu multe jucarii si pitici, fie, fie:)

Am ajuns acasa dupa orele 3 trecute fix, si am adormit amandoi bustean cu piticul. Wow, somn de dupa-amiaza, vineri dupa-amiaza, rarisim, aproape pleonasm:))

A venit si sambata, trezirea la 6.40, muhaha! Cu mingea intr-o mana, cu padal in alta, haide mami, trezireaaaa!!! Mai un sut, mai o sedere pe WC, mai un cantecel, un mic dejun, un cantecel, un dans cu piticii si gata dimineata. Am iesit ca de obicei la plimbare prin parcul Tineretului, pe o cararuie batuta de obicei de catei si pisici, am cules conuri de brad, papadii si frunze pana cand s-a intalnit cu doua fetite mai mari, pe "pontonul" de langa lac si a intrat in joaca lor - nu am inteles prea bine care, dar clar a fost prins acolo ceva vreme, pana cand si-a adus aminte de minge si baloane de sapun:)
Dupa-amiaza insa, am fost in IOR, unde cu piticul nu am fost niciodata cred, sa admiram fanfara. A stat ce-a stat, dar a inceput sa se plimbe prin zona si cel mai bine a fost cand s-a eliberat spatiul si s-a catarat pe toate bancile si treptele pentru a face hop-tzop:) Si a facut cunostinta cu clovnii si iepurasii de talie mica care canta la vioara si saxofon, cu noile locuri de joaca si cu o cina in aer liber cu..."apte cu uez:))" Si ziua s-a terminat tarziu in noapte, pe la 11 a venit si mos Ene....

Duminica, gata de plecare, am iesit din Bucuresti. Ura!!!
Spre Branesti. Manastirea Pasarea. Frumoos. Deosebit. Altfel. Facand abstractie totusi de fetele colorate si mirositoare omniprezente.
Imediat langa, am admirat cocosi si gaini, multeeee flori si prea mult soare deodata asa.
Pe la ora pranzului, am stat si pe malul lacului, el in chilotei si in picioarele goale, luand temperatura pietricelelor si a drumului prafuit, inconjurati de pescari. Am luat pranzul la firul ierbii - Smeon nu prea, mai mult zburda pe acolo si se dadea cu crema:)) Si datorita caldurii insuportabile care incepuse sa ne toropeasca, ne-am carat usurel pe la unu si ceva spre ferma animalelor din Pantelimon sa luam lapte. Si cu gand sa o vizitam, eventual, insa pustiul a adormit dus pana acolo, asa ca, am ramas cu laptele si cu drumul intins spre casa.

Repede, foarte repede trece timpul, parca prea repede. Dar macar frumos si util sa fie!

Hristos s-a Inaltat

Putina istorie ne este utila din cand in cand. Pentru Simeon:)

Aceasta mare sarbatoare, cade totdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, adica la 40 de zile dupa inviere, cand Domnul S-a inaltat la cer (vezi Marcu XVI, 19 ; Luca XXIV, 50 si Fapte I, 2-12).

Este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine, despre care amintesc Constitutiile Apostolice. Cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare o gasim la Eusebiu al Cezareei, in opera lui Despre sarbatoarea Pastilor, compusa spre 332, dar aci se arata ca inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient nu in ziua a 40-a dupa Pasti, ci in a 50-a (odata cu Rusaliile), cum atesta si alte marturii din sec. IV, ; era un fel de otpust al marii solemnitati liturgice a Rascumpararii.

In sec. IV, Sf. Ioan Gura de Aur ne-a lasat o frumoasa predica la aceasta sarbatoare, pe care el o numeste "cinstita si mare". Asemenea cuvantari (autentice) ne-au mai ramas, din aceeasi vreme, de la sfintii Atanasie al Alexandriei si Grigore de Nissa. Pe la 380-385, pelerina apuseana Egeria aminteste de festivitatile din ziua a patruzecea dupa Pasti ; la Ierusalim insa acestea aveau loc in biserica Nasterii din Betleem, iar sarbatoarea inaltarii era praznuita la Cincizecime, adica in aceeasi zi cu Pogorarea Sfantului Duh.

Spre sfarsitul secolului IV sau inceputul secolului V, sarbatoarea inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh, caci pe vremea Fericitului Augustin (+ 430), serbarea ei in ziua a 40-a dupa Pasti era generalizata peste tot in lumea crestina, alaturi de sarbatoarea invierii si cea a Pogorarii Sfantului Duh, fiind totodata considerata de origine apostolica.

In sec. VI, Sf. Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba inaltarii.                                                                                                                       

 O deosebita solemnitate a capatat aceasta sarbatoare mai ales de cand Sfanta                 imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a ridicat pe muntele Eleonului sau al Maslinilor (de unde Mantuitorul S-a inaltat la cer) o vestita biserica (Eleona), in care inaltarea se praznuia cu mare fast si pompa, incepand de la miezul noptii, mai ales prin multimea luminilor aprinse ; azi biserica e in ruina, dar in ziua inaltarii se aduna inca acolo o multime de crestini, iar clerul diferitelor confesiuni savarseste Sfanta Liturghie pe altare portative. In unele parti, in aceeasi zi, crestinii se saluta cu formula "Hristos S-a inaltat". Slujba zilei se caracterizeaza prin aceea ca are legatura si cu invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, dupa Evanghelia de la Utrenie se canta Invierea lui Hristos, iar Catavasiile sunt irmoasele Canonului de la Pogorarea Sfantului Duh, deoarece sarbatoarea Inaltarii nu are Catavasii proprii. (sursa aici)

Sa petrecem in continuare in liniste, pace si bucurie!

Cum am sarbatorit prima zi de vara

Sincer, sincer, cu primul caca facut la WC!!!:)))
Suna haios, dar este un adevarat succes, zau asa. Pentru noi toti 3 (plus cele 2 bunici care au participat la training-ul zilnic din ultimele 3 saptamani) se vede deja scrisa si marcata ziua de "fara pampers!" Abia astept. Stiu ca mai este ceva, dar asa incepe totul, cu pasi marunti, marunti, si inceti, ca de "mecu" Winnie". Da, exista si un melc pe care il cheama Winnie, nu doar un urs si se pare ca Simeon e fan Winnie,oricare ar fi el :)))
Iar astazi, a doua zi dupa succesul maroniu:), pipi cerut de dimineata, singur singurel, cand inca era cu pampers-ul de nani pe el. Ce-am zis, catinel catinel si cu rabdarea treci marea.

Operatiunea "colacul roz" incepe sa dea roade vizibile nu doar prin casa, ci acolo unde ii este locul:)

Tot ieri, spre finalul zilei mai precis, dupa opt trecute fix, venirea verii ne-a gasit rascolind putin parcul Carol, "inarmati" cu un pistol vinovat pentru zecile de baloane care atrageau copiii ca magnetii. Si intampinand furtuna tropicala, care din fericire nu ne-a prins totusi in vartejurile din parc.

La Multa Intelepciune si Sanatate

Pentru piticul meu scump, pentru copilul din noi toti, parinti / bunici / unchi / matusi / verisori si strabunici:)
Sunt multe festivitati si nu numai astazi in tot orasul, insa alegem sa facem sa nu mergem nicaieri:d, pentru ca am fost si aseara si alaltaseara hululaind prin oras si prin magazine dupa sandale, vestimentatie de vara, jucarii si trotineta, si pentru ca maine este Invierea Domnului si incercam sa ajungem intr-un loc mai aproape de sufletul nostru.
Dupa cum ziceam, am fost si dupa jucarii, insa, in cele din urma aseara piticul s-a indragostit de...suspans, suspans..tobe.... o Mingeeee simpatica verde pe care am cumparat-o, normal, inevitabil - chiar daca ne hotarasem sa-i luam niste palete mici de badminton / tenis sau o trotineta. Pentru ultima varianta insa nu gasisem ceva mai mic si mai dragut, nu roz, si nu plastic de ultimul racnet:)))
Asa ca vivat mingea!

Relatare: in Decathlon sunt amenajate mini-porti din plasa, la etaj. Lua mingea si dadea la poarta si striga gooool, babo Simeon, baboo!! El pe sine insusi. Pana cand m-a atras si pe mine in partida de fotbal si cand am dat gol, aud "Baboo mami!!!":)))

Iar din alt magazin am luat ce altceva, decat un puzzle! Mi-a cerut inca de acasa, "padal cu Dumbo". hmm, sincer am cautat, dar tot sincer nu am gasit. Am achizitionat unul cu Winnie. Era dragut daca era cu Thomas, sau Mickey, dar nu am gasit...Insa cu Winnie am gasit o ditamai cutia cu 10 puzzle-uri incluse, incat cred ca nu-l va mai accepta pe ursuletul simpatic o vreme (cum a facut si cu Baloo de altfel).

p.s. si pentru ca mi-a placut foarte mult o rugaciune pe care am citit-o pe un blog, o voi posta si eu ad litteram (este dintr-o carte veche, veche)

“Copiii cari ii am, Dumnezeule, sunt darul bunatatilor Tale. Tu ai facut, sa se nasca in mine un sentiment, ce-i face scumpi inimii mele; sentimentul dragostei parintesti. Doamne, fiindca ceeace am, vine dela tine, Tie ti-I inchin, binevoeste a le fi lor parinte, eu sunt un neputincios muritor, si fara de ajutorul tau nu pot nimic. Aceste odrasle ce tu ai binevoit a rasari imprejurul meu, s`ar usca, daca nu se vor roura cu roua bunatatilor tale. Tu celace dai hrana puilor corbilor ce te cheama; celace pazesti floarea, ce rasare in mijlocul stancilor, Parinte al oamenilor, binevoieste a ingriji si de aceste fiinte nevinovate, ca sa poata fi fericiti in viata aceasta si in cealalta. Ajuta-mi a cultiva in ei bunatatea si omenia si a-i face folositori prin o buna crestere. Doamne, da-le intelepciune, sa cuoasca si sa voeasca binele. Da-le comorile ceresti ale virtutii, caci acestea sunt bogatii neperitoare. Nu-ti cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogatii pamantesti, ce sunt supuse intamplarilor; da-le trup sanatos si iubire de osteneala, sa poata cu sudoarea fetei lor a-si castiga painea. Da-le tarie de caracter si statornicie, spre a se putea lupta impotriva relelor vietii. Fa-I sa fie prevazatori in toate intamplarile. Pazeste inima lor de orice patima rusinoasa si apara nevinovatia lor. Fa, preabunule, sa ajunga a fi cetateni buni, folositori siesi, folositori oamenilor si patriei, ca sa se binecuvanteze numele tau in veci, Amin.”                                        

O poza

As fi vrut sa postez poza, insa nu ma lasa server-ul de aici. Asa ca puteti sa vedeti aici poza care mi-a rascolit amintirile.
Este imaginea care mi-a adus aminte de o batranica de 90 de ani (da! 90) din satul bunicilor lui Ionut (am cunoscut-o acum cativa ani) care se ducea cu coasa la camp si isi facea "munca pe bucata", in timpul verii. Imbracata in negru, subtirica, firava, putin oarba, putin surda, dar vrednica, sincera si spirituala. Mergand agale pe carare, din sat pana pe camp, tacuta si garbova.

Este genul de imagine - legata de sat, oameni, natura verde, sanatate, bucurie si datorie - care ma determina uneori sa ma intreb ce-as putea face sa imi schimb viata si sa nu mai stau 9-10 ore inchisa in niste pereti, cu ochii in monitor, departe de cei dragi mie, departe de prieteni.
Este genul de imagine care ma rascoleste si imi re-aduce in fata ochilor si a inimii constiinta ca totul este trecator, zadarnic, prea repede, prea scurt, ca ceea ce fac toata ziua este doar datorita unor bani, care insa pentru moment sunt mai mult decat necesari pentru viata de zi cu zi.
Este genul de imagine care ma zguduie, si ma face sa cuget, ca nu cu multi zeci de ani in urma, oamenii nu avea atat de multe, nu aspirau la atat de multe, nu stiau atat de multe, insa erau mai fericiti si mai impliniti. Mai constienti de ei. Relatiile dintre ei erau de cele mai multe ori sincere, nu pe interes ca acum, se intalneau la sezatori in fiecare saptamana si vorbeau si povesteau sincer, inraurind proverbe si zicatorile care ne-au ramas, si pe care uneori le mai aud la unii de o anumita varsta.
Este genul de imagine care ma face sa alerg desculta si sa ma visez pe camp, cu ochii pe cer, la umbra unui nuc, citind "Aventurile lui Huckleberry Finn" Amintiri din copilarie.