Si ce l-as mai da inapoi, tot inapoi. NU mult, ca nu regret tot ce am facut in viata...l-as da inapoi pana in mai 2008, doar atat, pana pe 5 mai, adica fix in urma cu 3 ani si 5 luni. Ar fi minunat! As putea alege multe si bune, asa cum ar fi trebuit pentru mine, pentru noi, familie si profesie. As retrai altfel toate clipele astea minunate care se duc de rapa, datorita unor alegeri tampite si necugetate, uneori sub imbold - da, decizii tampite. Toti luam decizii, nu se stie ce fel sunt - bune, rele...le analizam abia prin prisma unei noi minti si a unor alte experiente, peste ani si ani. Nu trebuie sa ne judecam hotararile luate in trecut, "se zice", insa acum simt acest lucru profund si chiar imi doresc sa dau timpul inapoi. Simt ca deciziile pe care le-am luat in acea perioada au ecouri pana azi, ecouri care dor si darama, efecte urate.
Dar nu pot schimba nimic:(
05 octombrie 2011
04 octombrie 2011
Vai, ce trece timpul
Incredibil de repede a trecut timpul si incredibil de multe luni s-au scurs de cand nu am mai intrat pe aici...ceea ce se vroia un jurnal cat de cat bi-saptamanal, poate tri-saptamanal, a fost lasat in deriva si uitare. Sper sa ma mai revansez, sper macar sa mai notez una alta si prin alte parti, pentru ca timpul zboara atat de repedeeeee, atat de tareee, incat imi vine sa urlu.
De cand nu am mai notat nimic, a trecut si vacanta- superbaaa, la mare, la munte, la bunici si strabunici, catarat pe munte, mancat zmeura, afine si mure, baut apa de izvor, dormit in aer liber, alergat toata ziua, balacit in Marea Neagra si construind castele de nisip, adunand scoici si alge:). A venit si septembrie cu vestea cea trista: trebuia sa-l dam pe Simeon la gradinita, si uite asa s-s scurs prima saptamana din prier, alergatura, telefoane, vizualizari, discutii si hotarari. Iar de pe 12 septembrie a inceput si gradinita, care se dorea la cel putin 3 ani, daca nu si mai tarziu...dar viata e viata si nu e predictibila nici macar cat o "dendrita" (ca tot citeam azi despre nominalizarile la premiul Nobel pentru medicina....). Prima saptamana oribila din toate punctele de vedere, cu plans ingrozitor si urlete infioratoare, lipiri zilnice si plans si mai abitir inainte de culcare cu un mare "NU LA GRADI!!!!!" I-a venit ideea intr-o zo sa ne spuna ca el"singur acasa; mami, tati la serviciu, eu acasa singur - mananc, ma pimb in parc, ma joc, dorm si gata!" Mi s-a rupt inima in doua....
Din fericire, clic-ul a fost primul week-end dupa prima saptamana teribila> Imediat din cea de-a doua saptamana nu a mai plans, nu s-a mai intamplat nimic grav (insa stiu sigur ca in sufletel tot sufera si incepe sa se schimbe din ce in ce mai mult: e fffff posesiv; spune constant NU; urla si tipa si face ca toate cele cand vrea/nu vrea ceva; nu ne mai asculta aproape deloc...e o perioada cam dificila)
A inceput sa iubeasca din ce in ce mai mult lego, pictura, muzica si mingea - vechile lui pasiuni raman acolo si se adancesc (doar ca mi se pare ca acest sistem de gradi il face sa-si cam piarda echilibrul si dorintele proprii, sa se duca asa cu valul....)
Mananca aproape tot singur - nu descriu hainele murdare sau mediul inconjurator, ci doar situatia roz:)
Vrea sa fie din ce in ce mai mult cu noi aman2, in acelasi timp daca s-ar putea si spune deseori ca ii e dor de bunica si Cati (aka unchiul)
Si cam atat pentru azi - deja e mult:))
De cand nu am mai notat nimic, a trecut si vacanta- superbaaa, la mare, la munte, la bunici si strabunici, catarat pe munte, mancat zmeura, afine si mure, baut apa de izvor, dormit in aer liber, alergat toata ziua, balacit in Marea Neagra si construind castele de nisip, adunand scoici si alge:). A venit si septembrie cu vestea cea trista: trebuia sa-l dam pe Simeon la gradinita, si uite asa s-s scurs prima saptamana din prier, alergatura, telefoane, vizualizari, discutii si hotarari. Iar de pe 12 septembrie a inceput si gradinita, care se dorea la cel putin 3 ani, daca nu si mai tarziu...dar viata e viata si nu e predictibila nici macar cat o "dendrita" (ca tot citeam azi despre nominalizarile la premiul Nobel pentru medicina....). Prima saptamana oribila din toate punctele de vedere, cu plans ingrozitor si urlete infioratoare, lipiri zilnice si plans si mai abitir inainte de culcare cu un mare "NU LA GRADI!!!!!" I-a venit ideea intr-o zo sa ne spuna ca el"singur acasa; mami, tati la serviciu, eu acasa singur - mananc, ma pimb in parc, ma joc, dorm si gata!" Mi s-a rupt inima in doua....
Din fericire, clic-ul a fost primul week-end dupa prima saptamana teribila> Imediat din cea de-a doua saptamana nu a mai plans, nu s-a mai intamplat nimic grav (insa stiu sigur ca in sufletel tot sufera si incepe sa se schimbe din ce in ce mai mult: e fffff posesiv; spune constant NU; urla si tipa si face ca toate cele cand vrea/nu vrea ceva; nu ne mai asculta aproape deloc...e o perioada cam dificila)
A inceput sa iubeasca din ce in ce mai mult lego, pictura, muzica si mingea - vechile lui pasiuni raman acolo si se adancesc (doar ca mi se pare ca acest sistem de gradi il face sa-si cam piarda echilibrul si dorintele proprii, sa se duca asa cu valul....)
Mananca aproape tot singur - nu descriu hainele murdare sau mediul inconjurator, ci doar situatia roz:)
Vrea sa fie din ce in ce mai mult cu noi aman2, in acelasi timp daca s-ar putea si spune deseori ca ii e dor de bunica si Cati (aka unchiul)
Si cam atat pentru azi - deja e mult:))
26 iulie 2011
"Inaintea tati"
Azi se implineste o saptamana de cand tati e plecat in turneu. Simeon rezista din ce in ce mai greu - sincer, nu ma asteptam, pentru ca intelege mult mai multe acum, este acasa cu bunica preferata, eu incerc sa ajung acasa cat mai devreme, tati a mai fost plecat, nu e prima data - intr-adevar, nu a mai fost demult plecat pentru o perioada asa indelungata. Reactiile sunt insa diverse si nervoase: suparare, plansete din orice prostie, o loveste pe bunica deseori (chiar si cu mine de fata), ma loveste si pe mine uneori...se revolta in privinta mancarii, uneori si la baita. Seara cand iesim in parc, ma vrea doar pe mine - eu sa car trici, eu sa-l iau in brate, eu sa-l imbrac/dezbrac, eu sa-i dau sa manance, sa-i dau apa..Doar mami, cat mai mult mami!
Aseara inainte sa stingem lumina pentru a face nani, mi-a zis: "mami, lipiti" si a sarit la mine in brate, nu mai vroia sa-mi dea drumul, mi-a luat mana dreapta in manuta lui si mi-a lipit-o de obrazul lui stang, si am stat asa minute intregi, a fost o imbratisare in care el era incordat, si apasa tare tare cu manutele...imbratisare apasata, parca vroia sa intre cu totul in pielea mea...si la final m-a intrebat: tati?
Dupa care, peste vreo 10 minute a inceput sa se vaite de durere de burta (este incredibil cat de mult se pot transpune durerile sufleteste in dureri trupesti si la Simeon am vazut deseori acest lucru)...a inceput sa transpire si sa se tina de burta. I-am dat sa rontaie niste paine facuta in casa, i-am dat suc de afine si din fericire, a adormit linistit. S-a trezit pe la doua noaptea sa faca pipi.
Tot aseara, dar in parc, luase un bat si cauta printre frunze si iarba "gandacei dotii" (din aceea pe care noi ii numim vaca Domnului), era absorbit in cercetarea asidua, cand se ridica deodata si imi spune"mami, hai, inaintea tati!", m-a luat de mana sa mergem pe alee si sa-l asteptam pe tati. Asa sincer se uita la mine, dar dupa explicatii lungi si detaliate, a lasat-o balta si ne-am intors la locul de joaca. S-a imprietenit rapid cu o fetita, Daria, cu care s-a alergat printre stalpii verzi, s-au dat pe tobogan, au mers in patru labe cautand si sufland apoi in pufuletii albi si usori (din aceia pe care eu cand eram mica ii scuipam si ii puneam in san, ca sa poarta noroc:))), apoi s-au despartit fara nicio problema, ca doi necunoscuti. Dar a cerut iarasi sa mearga inaintea lui tati.
Aseara inainte sa stingem lumina pentru a face nani, mi-a zis: "mami, lipiti" si a sarit la mine in brate, nu mai vroia sa-mi dea drumul, mi-a luat mana dreapta in manuta lui si mi-a lipit-o de obrazul lui stang, si am stat asa minute intregi, a fost o imbratisare in care el era incordat, si apasa tare tare cu manutele...imbratisare apasata, parca vroia sa intre cu totul in pielea mea...si la final m-a intrebat: tati?
Dupa care, peste vreo 10 minute a inceput sa se vaite de durere de burta (este incredibil cat de mult se pot transpune durerile sufleteste in dureri trupesti si la Simeon am vazut deseori acest lucru)...a inceput sa transpire si sa se tina de burta. I-am dat sa rontaie niste paine facuta in casa, i-am dat suc de afine si din fericire, a adormit linistit. S-a trezit pe la doua noaptea sa faca pipi.
Tot aseara, dar in parc, luase un bat si cauta printre frunze si iarba "gandacei dotii" (din aceea pe care noi ii numim vaca Domnului), era absorbit in cercetarea asidua, cand se ridica deodata si imi spune"mami, hai, inaintea tati!", m-a luat de mana sa mergem pe alee si sa-l asteptam pe tati. Asa sincer se uita la mine, dar dupa explicatii lungi si detaliate, a lasat-o balta si ne-am intors la locul de joaca. S-a imprietenit rapid cu o fetita, Daria, cu care s-a alergat printre stalpii verzi, s-au dat pe tobogan, au mers in patru labe cautand si sufland apoi in pufuletii albi si usori (din aceia pe care eu cand eram mica ii scuipam si ii puneam in san, ca sa poarta noroc:))), apoi s-au despartit fara nicio problema, ca doi necunoscuti. Dar a cerut iarasi sa mearga inaintea lui tati.
15 iulie 2011
Nimic grav, doar cu o dilema in aer
Au fost 2 zile si 2 nopti ca-n povesti, cu febra si frisoane, nemancat, nedormit...Am ajuns si la doctor, care ne-a linistit subit, stati linistiti, "nu e decat un pic de rosu in gat, trece repede, probabil a baut ceva rece, poate datorita schimbarii climatice, dati-i cu putin tantum verde si gata". Pfiu, mie de infectie ma speriam, sa nu cumva sa se fi dus prin vreo ureche, daaaaaar nu e nimic grav. Valurile copilariei, ce sa faci!
Este mult mai bine, si foarte ciudat ca fara niciun simptom, fara tuse, fara stranuturi, fara nimic!!! E un stoic:))
Si dilema mare in fata careia ma aflu acum este: sa mergem maine dupa-amiaza la petrecerea lui Sebi sau nu? hmmm..
Este mult mai bine, si foarte ciudat ca fara niciun simptom, fara tuse, fara stranuturi, fara nimic!!! E un stoic:))
Si dilema mare in fata careia ma aflu acum este: sa mergem maine dupa-amiaza la petrecerea lui Sebi sau nu? hmmm..
13 iulie 2011
Febra
Noapte aproape alba - gri. Febra peste 39°. Frige, frige. Doarme. A facut pipi in pat. Sete. Iarasi nani. Mami, ia-ma in brate! Dimineata, m-am "trezit" de tot pe la 6, imediat m-a simtit cand m-am ridicat din pat, a venit dupa mine sa-l iau in brate. Toate ziua febra. Fara pofta de mancare. Novocalmin. Apa. Ceai. Brate. Nani. Daca mai dureaza mult asa, trebuie sa-l duc la spital. Sper sa treaca. E doar febra. Fara alt simptom, cum am mai patit prin primavara.
05 iulie 2011
Tot pentru el
Tichen, seban, seban, nain, teeen = numaratoare in engleza>
Mami: Dar eight, eight, unde este?
S: nu, nu, nu, Tichen, seban, seban, nain, teeen
M: Bine, asa este, dar stii ca ai mancat un eight. Unde este?
S: deam
M: Unde este? (mirare pe fata mea de la bufnit si pe el rasul)
S: Deam
{imi innumara din nou, fara logicul opt la locul lui si il intreb cam dupa 30 de minte}
M: Dar ce face eight pana la urma?
S: Mami! Tichen, seban, seban, nain, teeen, eight buat deam (= a zburat pe geam)
M: Wow!! Si asa liber? S-a dus totusi undeva?
S: Da, mami, tati
M: La mami si la tati?
S: Da!
{iar imi innumara in stilul propriu , imi spune ca eight a zburat la mami si la tati}
M: Si unde la mami si la tati?
S: Acasa!
M: Eight are o casa! Ce frumos, foarte bine! Si unde anume?
S: Aici, mami, tati, Simeon
M: Pai nu ai spus ca zburat pe geam la mami si la tati lui?
S: Da, mami tati Simeon! Si bunicu Ielu!
{cumva, cumva, se aseamana cu acest eight, nu stiu de ce si cum, dar asa a reiesit din discutia noastra}
Faceam ieri mamaliga si invarteam cu zel la telul magic prin tuciul si mai magic, cand il aud pe S, care era intins pe jos, in mijlocul bucatariei:
-Mami, gata!! Doae capu!
La scurt timp dupa aceasta exprimare libera a propriilor simtaminte, dupa ce isi prinde mana la un scaun:
-Au! Ma doae mana! (corect, corect si exprimarea si starea)
Vin azi acasa si il vad destul de bombanos, insa la fel de plin de verva in a-mi povesti ce a facut azi. De ceva vreme imi povesteste ce a facut in ziua respectiva, cu bune, cu rele...e genial! Mai ales cand spune cuvinte / expresii pe care nu le inteleg.
Franturi:
- S, esti suparat? {era vizibil iritat, a inceput sa planga din ceva banal, cu un botic de 10 tone si dupa ce i-a trecut am inceput discutia}
-Mmmmm
-Te doare ceva sau esti suparat?
-Mmmmmm
-S, nu inteleg ce ai / vrei, daca nu imi spui. Esti suparat?
-Da
-Pe cine?
-Mmmmm
-Pe mami?
-Nu
-Pe tati?
-Da
{ups!}
-Si ce-ai mai facut azi?
-Aaa, machina!
-Ai mers cu masina, da, asa este!
-Daa, tati volan machina, aa, gopi, Timeon pate machina dim dim dim [gesticuland cu mainile si cu intreg corpul incredibil de hilar si de veridic ] = tati conducea masina, erau multe gropi si S era in spate si il hurducaia masina:)))
Si de high class: minciuna e la mare rang vad, ceea ce nu este bine absolut deloc!
Alte franturi:
Cu bunica prin casa, ii cere sa il urce pe masa, ea ii spune ca nu se poate, acolo avem mancare, stau farfurii si altele. Si iaca si porumbelul juniorului:
- Tati lasa!
-S, nu-i adevarat. Tati nu te lasa sa te urci aici.
-Da, mami lasa!
-S, nici mami nu te lasa!
Spal vasele, vrea si el sa spele, sa se ude cumva pe maini si ce-i vine in minte:
-Mami, mudar! Pala maini
Da, zice ca e murdar ca sa se spele pe maini si apoi sa stropeasca unde apuca cu degetele ude.
Siii, cand nu are chef de ceva, spune:
-Veteu, pipi! Veteu, caca!
In special se intampla asta in timp ce sta la masa, sau cand vrea pur si simplu sa junga cu fundul pe #veteu# unde sta uneori si 15 minute.
Ole!
Mami: Dar eight, eight, unde este?
S: nu, nu, nu, Tichen, seban, seban, nain, teeen
M: Bine, asa este, dar stii ca ai mancat un eight. Unde este?
S: deam
M: Unde este? (mirare pe fata mea de la bufnit si pe el rasul)
S: Deam
{imi innumara din nou, fara logicul opt la locul lui si il intreb cam dupa 30 de minte}
M: Dar ce face eight pana la urma?
S: Mami! Tichen, seban, seban, nain, teeen, eight buat deam (= a zburat pe geam)
M: Wow!! Si asa liber? S-a dus totusi undeva?
S: Da, mami, tati
M: La mami si la tati?
S: Da!
{iar imi innumara in stilul propriu , imi spune ca eight a zburat la mami si la tati}
M: Si unde la mami si la tati?
S: Acasa!
M: Eight are o casa! Ce frumos, foarte bine! Si unde anume?
S: Aici, mami, tati, Simeon
M: Pai nu ai spus ca zburat pe geam la mami si la tati lui?
S: Da, mami tati Simeon! Si bunicu Ielu!
{cumva, cumva, se aseamana cu acest eight, nu stiu de ce si cum, dar asa a reiesit din discutia noastra}
Faceam ieri mamaliga si invarteam cu zel la telul magic prin tuciul si mai magic, cand il aud pe S, care era intins pe jos, in mijlocul bucatariei:
-Mami, gata!! Doae capu!
La scurt timp dupa aceasta exprimare libera a propriilor simtaminte, dupa ce isi prinde mana la un scaun:
-Au! Ma doae mana! (corect, corect si exprimarea si starea)
Vin azi acasa si il vad destul de bombanos, insa la fel de plin de verva in a-mi povesti ce a facut azi. De ceva vreme imi povesteste ce a facut in ziua respectiva, cu bune, cu rele...e genial! Mai ales cand spune cuvinte / expresii pe care nu le inteleg.
Franturi:
- S, esti suparat? {era vizibil iritat, a inceput sa planga din ceva banal, cu un botic de 10 tone si dupa ce i-a trecut am inceput discutia}
-Mmmmm
-Te doare ceva sau esti suparat?
-Mmmmmm
-S, nu inteleg ce ai / vrei, daca nu imi spui. Esti suparat?
-Da
-Pe cine?
-Mmmmm
-Pe mami?
-Nu
-Pe tati?
-Da
{ups!}
-Si ce-ai mai facut azi?
-Aaa, machina!
-Ai mers cu masina, da, asa este!
-Daa, tati volan machina, aa, gopi, Timeon pate machina dim dim dim [gesticuland cu mainile si cu intreg corpul incredibil de hilar si de veridic ] = tati conducea masina, erau multe gropi si S era in spate si il hurducaia masina:)))
Si de high class: minciuna e la mare rang vad, ceea ce nu este bine absolut deloc!
Alte franturi:
Cu bunica prin casa, ii cere sa il urce pe masa, ea ii spune ca nu se poate, acolo avem mancare, stau farfurii si altele. Si iaca si porumbelul juniorului:
- Tati lasa!
-S, nu-i adevarat. Tati nu te lasa sa te urci aici.
-Da, mami lasa!
-S, nici mami nu te lasa!
Spal vasele, vrea si el sa spele, sa se ude cumva pe maini si ce-i vine in minte:
-Mami, mudar! Pala maini
Da, zice ca e murdar ca sa se spele pe maini si apoi sa stropeasca unde apuca cu degetele ude.
Siii, cand nu are chef de ceva, spune:
-Veteu, pipi! Veteu, caca!
In special se intampla asta in timp ce sta la masa, sau cand vrea pur si simplu sa junga cu fundul pe #veteu# unde sta uneori si 15 minute.
Ole!
04 iulie 2011
Time out
Daca e wkd prelungit, apoi ce sa fie decat cateva iesiri - chiar daca duminica ni s-a cam taiat cheful - la inceputul lui iulie sa fie 10 grade, ploaie mocaneasca continua, frig taica, frig si ceata de noiembrie.
Din fericire vineri seara am reusit sa ajungem la concertul in aer liber din fata Ateneului, din cadrul Bucharest Music Festival, unde am asistat la programul cu pricina:
19:00 Ora de vals
20:00 Orchestra Naţională Radio Dirijor: Tiberiu Soare
Solist: Vadim Palmov – pian (Rusia)
21:00 Film: BBC Proms: Simfonia nr. 4 şi nr. 5 - Gustav Mahler
Nu am mai vizionat si filmul, decat vreo jumatate de ora, din motive logisitico-organizatorice, fiind nevoiti sa-l asteptam pe tati sa-si ia cele necesare pentru plecare. Bon, am vazut balet, vals foarte frumos, care l-a fascinat pe Simeon, a stat pe umerii mei aproape toata reprezentatia. In timpul concertului, am ascultat aproape toata prima parte tot pe umeri / brate (pana cand l-a zarit pe tatiiiiii, pagooot!). A facut cunostinta cu pirati adevarti, a urcat in corabia piratilor ancorata in Piata Ateneului si s-a jucat cu baloanele pe muzica lui Grieg.
Sambata a mai tinut vremea cu noi un pic, asa incat am petrecut bineeee de tot in curtea unui pici (stie Mihnea cine e=)))- i-am serbat taierea motului. Au fost jocuri, dansuri, papica buna pe gratar, boabe acre si tortulete pe masura (S a fost putin nedumerit de ce nu am mai cantat "mutatanate, la muti ani!"), certuri pe elicopetere, dar si impartire strategica, un pic de siesta in leagan,povestiri pe limba matelor si a cavalerilor, cantari inedite si mult aeeeeeeeer.
Dar a venit duminica.Auci. Frig. Ceata. Vant. Ploaie. Nori negri. Somnolenta crasa si oboseala in oase, de ziceai ca eram mumii, mai putin juniorul familiei care a avut o energie ieri debordanta. Ceva balti de scaldat prin parc. Catarat pe trunchiuri de copaci. Tobogane de bifat. Vizionare prelunga la "tombat".
Din fericire vineri seara am reusit sa ajungem la concertul in aer liber din fata Ateneului, din cadrul Bucharest Music Festival, unde am asistat la programul cu pricina:
19:00 Ora de vals
20:00 Orchestra Naţională Radio Dirijor: Tiberiu Soare
Solist: Vadim Palmov – pian (Rusia)
21:00 Film: BBC Proms: Simfonia nr. 4 şi nr. 5 - Gustav Mahler
Nu am mai vizionat si filmul, decat vreo jumatate de ora, din motive logisitico-organizatorice, fiind nevoiti sa-l asteptam pe tati sa-si ia cele necesare pentru plecare. Bon, am vazut balet, vals foarte frumos, care l-a fascinat pe Simeon, a stat pe umerii mei aproape toata reprezentatia. In timpul concertului, am ascultat aproape toata prima parte tot pe umeri / brate (pana cand l-a zarit pe tatiiiiii, pagooot!). A facut cunostinta cu pirati adevarti, a urcat in corabia piratilor ancorata in Piata Ateneului si s-a jucat cu baloanele pe muzica lui Grieg.
Sambata a mai tinut vremea cu noi un pic, asa incat am petrecut bineeee de tot in curtea unui pici (stie Mihnea cine e=)))- i-am serbat taierea motului. Au fost jocuri, dansuri, papica buna pe gratar, boabe acre si tortulete pe masura (S a fost putin nedumerit de ce nu am mai cantat "mutatanate, la muti ani!"), certuri pe elicopetere, dar si impartire strategica, un pic de siesta in leagan,povestiri pe limba matelor si a cavalerilor, cantari inedite si mult aeeeeeeeer.
Dar a venit duminica.Auci. Frig. Ceata. Vant. Ploaie. Nori negri. Somnolenta crasa si oboseala in oase, de ziceai ca eram mumii, mai putin juniorul familiei care a avut o energie ieri debordanta. Ceva balti de scaldat prin parc. Catarat pe trunchiuri de copaci. Tobogane de bifat. Vizionare prelunga la "tombat".
26 iunie 2011
Palavre VI
... dex...:
veteu = wc-eu (mult stimabilul cuvabta / obiect omniprezent in viata noastra si mult admirat de o luna; existenta lui marcata si amintita zilnica este linistitoare:))))
iabă = iarba (in lipsa wc-urilor din parc,iarba este la mare cautare, asta cand nu uita de tot, luandu-se cu joaca)
teapă = inteapa, referire tot la iarba
pempăt nu = fara pampers, uraa!!
{nevoile fiziologice se pare ca ne-au marcat existenta zilnica si ne-au imbogatit lingvistic}
Timeon = transformarea din On a lui Simeon
tombat = fotbal
bibiton = badminton
Balu, Moghi, = suna mai bine!
printu Bembi (cum pronunta el) = reamintire ca Bambi este un print, pe cand ii citeam despre Simba
Pipi Ten = Peter Pan
Popia = Sofia (toate fetitele care au o codita in fata sunt clar Sofia)
pobete = poveste
picuile = pixurile
pătua = patura (din regretata umpapa)
pităm = pictam
pinta = prinsa
tevici = serviciu
pepetel = servetel
dope = doisprezece (se trage de la nr de piese de la cele mai mici puzzle-uri cu Winnie)
cheitbod = skateboard [da, are un mini skateboard, pe care l-a tarait prin casa o saptamana si acum zace pe sub canapea]
tututututac = acelasi cotcodac
matina = masina, si nu dimineata italianului
popide = stafide
papopii = pantofii
tupa gogheman = supa raw-vegan :))
Baietii mai doacă tombat = baietii mari joaca fotbal [suna deja a propozitie cu talc:)))]
Mami, aici! Tati, aici!
Hai, tut umei
Alee iabă, aici, lac mancae rătute
Buicu Ielu, taă, cute, mamaie tataie, daa, gaina, cătelul, pui, ten, matina, acum! = deci, bunicu Relu este la tara, la mamie si tataie, unde sunt animalele cu pricina, asa ca hai sa mergem la el, acum, cu trenul sau masina
Noi neghi, bate bântu, tuna tut-tu-tu, pouă, umbela au baca = umbrela sau basca
Padăl mae Winnie, toate peele = puzzle mare cu Winnie, dar cu toate piesele (de la cele 10 puzzle-uri)
Maena dat foi mov = pe fetita o cheama de fapt Elena, dar a botezat-o altfel i- dat flori mov
Od mac danăd haa a faaaam, ia-ia-ooo...caau, cichen, chet, dog, hooos, pig, = cantecul binecunoscut
uan, tiu, fi, fou, faiv, cichen, tebăn, tebăn, nain, teeen = :))
Cantecelul cu iepuras coconas este indescriptibil, il canta de multe ori cand intram in bloc, urland mai mult decat cantand, dupa care afirma senin: ecoou!
Tomat mae Călin, Cătăin = ne vedem cu Calin si tatal sau Catalin sa ne dea dvd-urile cu Thomas (cel mare e doar in desene, cel de-acasa e Thomas si atat)
Mami, pachez papopii tub caoife, da! = sa-mi parcheze pantofii sub calorifer [ha! se incalta cu unii pantof ai mei, ii taraie dupa el, de mori de ras, prin tot holul si ajunge in bucatarie unde ii parcheaa tacticos sub calorifer]
Zgomote in timpul mesei de la vecinii de sus: Mami, Dumbo boaă poaie, tut = Dumbo zboara sus in ploaie...
Discutie despre ingerasi: [mi-a raspuns ca da, i-a vazut si ca are] tei indetasi, maaai, dotii = trei ingerasi mari si rosii [sic!]
...dex to be continued...
veteu = wc-eu (mult stimabilul cuvabta / obiect omniprezent in viata noastra si mult admirat de o luna; existenta lui marcata si amintita zilnica este linistitoare:))))
iabă = iarba (in lipsa wc-urilor din parc,iarba este la mare cautare, asta cand nu uita de tot, luandu-se cu joaca)
teapă = inteapa, referire tot la iarba
pempăt nu = fara pampers, uraa!!
{nevoile fiziologice se pare ca ne-au marcat existenta zilnica si ne-au imbogatit lingvistic}
Timeon = transformarea din On a lui Simeon
tombat = fotbal
bibiton = badminton
Balu, Moghi, = suna mai bine!
printu Bembi (cum pronunta el) = reamintire ca Bambi este un print, pe cand ii citeam despre Simba
Pipi Ten = Peter Pan
Popia = Sofia (toate fetitele care au o codita in fata sunt clar Sofia)
pobete = poveste
picuile = pixurile
pătua = patura (din regretata umpapa)
pităm = pictam
pinta = prinsa
tevici = serviciu
pepetel = servetel
dope = doisprezece (se trage de la nr de piese de la cele mai mici puzzle-uri cu Winnie)
cheitbod = skateboard [da, are un mini skateboard, pe care l-a tarait prin casa o saptamana si acum zace pe sub canapea]
tututututac = acelasi cotcodac
matina = masina, si nu dimineata italianului
popide = stafide
papopii = pantofii
tupa gogheman = supa raw-vegan :))
Baietii mai doacă tombat = baietii mari joaca fotbal [suna deja a propozitie cu talc:)))]
Mami, aici! Tati, aici!
Hai, tut umei
Alee iabă, aici, lac mancae rătute
Buicu Ielu, taă, cute, mamaie tataie, daa, gaina, cătelul, pui, ten, matina, acum! = deci, bunicu Relu este la tara, la mamie si tataie, unde sunt animalele cu pricina, asa ca hai sa mergem la el, acum, cu trenul sau masina
Noi neghi, bate bântu, tuna tut-tu-tu, pouă, umbela au baca = umbrela sau basca
Padăl mae Winnie, toate peele = puzzle mare cu Winnie, dar cu toate piesele (de la cele 10 puzzle-uri)
Maena dat foi mov = pe fetita o cheama de fapt Elena, dar a botezat-o altfel i- dat flori mov
Od mac danăd haa a faaaam, ia-ia-ooo...caau, cichen, chet, dog, hooos, pig, = cantecul binecunoscut
uan, tiu, fi, fou, faiv, cichen, tebăn, tebăn, nain, teeen = :))
Cantecelul cu iepuras coconas este indescriptibil, il canta de multe ori cand intram in bloc, urland mai mult decat cantand, dupa care afirma senin: ecoou!
Tomat mae Călin, Cătăin = ne vedem cu Calin si tatal sau Catalin sa ne dea dvd-urile cu Thomas (cel mare e doar in desene, cel de-acasa e Thomas si atat)
Mami, pachez papopii tub caoife, da! = sa-mi parcheze pantofii sub calorifer [ha! se incalta cu unii pantof ai mei, ii taraie dupa el, de mori de ras, prin tot holul si ajunge in bucatarie unde ii parcheaa tacticos sub calorifer]
Zgomote in timpul mesei de la vecinii de sus: Mami, Dumbo boaă poaie, tut = Dumbo zboara sus in ploaie...
Discutie despre ingerasi: [mi-a raspuns ca da, i-a vazut si ca are] tei indetasi, maaai, dotii = trei ingerasi mari si rosii [sic!]
...dex to be continued...
Primul dus
Cum suna, zici ca nu ne-am spalat niciodata pana acum. Dar, binestiut, Simeon nu suporta dusul, ci doar baia in cadita albastra deja minuscula pentru dumnealui, pentru ca suprinzator si imbucurator, a inceput si el sa se mai inalte:) Aseara a fost premiera unui dus super scurt, in seara aceasta urmand un dus in plin hohote (cred ca am descoperit motivul din cauza caruia nu suporta dusul direct pe piele).
17 iunie 2011
Doar un pic de praf de stele
Simt ca nu mai am timp sa fac nimic din ce imi propun. Cred ca este un laitmotiv in viata mea de ceva vreme. Cand imi fac planuri, nu reusesc sa ma tin de ele, din cauza lipsei de timp liber sau, daca eventual gasesc ceva timp, sunt obosita si fara chef de orientare spre tinta. Daca vreau sa gasesc ceva timp in plus pentru a face ceva, sau a merge undeva, trebuie sa bulversez tot programul pre-editat si impamantenit, si iarasi totul se duce de rapa. Oriunde ma invart, oricum si oricat, tot acolo ajung. Si totusi, citesc pe site-uri / bloguri despre mamici care au 3-4 copii, sau chiar mai multi, au grija de casa, de o revista, de un blog, de o afacere personala, sau de un serviciu part-time si reusesc sa faca o gramazenie de lucruri interesante, diverse atat alaturi de copii cat si adiacente. Cu siguranta traiesc in aceleasi 24 de ore, chiar daca fusul orar nu este neaparat cu 2 ore dupa Greenwich, cu siguranta se confrunta cu aceleasi coordonate spatiale / tehnice / culinare / medicale, insa au gasit cumva praful de stele si magia momentului. Cum oare si de unde?
14 iunie 2011
Analize si abtibilduri
Sambata a fost a doua oara in viata lui cand a dat sange, cumva de bunavoie. Prima data a fost la doua luni, a doua oara la 2 ani si patru luni. Cu pregateala de rigoare de dinainte, incat abia astepta sa vada ce-i face dna doctor:)) Facusem exercitii cu un fel de eprubeta de plastic si tot i-am explicat ca ii va luat putin sange, pune in epribeta si gataaa!
A fost foarte bine, foarte linistit, cu kilele de lacrimi dupa ce a vazut acul in mana lui, dar linistit, slava Domnului. Cu un abtibild albastru peste intepatura (unde erau desenate patru animalute simpatice si bandajate toate, ba un nas, ba o ureche, ba o mana:) si cu inca un cadou de la dna doctor, dovada a cuminteniei: 2 abitibilduri de sine statatoare, un leu si o maimutica. A fost bine, nesperat de bine. Sa speram ca si analizele vor fi pe masura experientei linistitoare din sediul CMU Dorobanti
Doar ca efectul s-a vazut cam dupa 10 mn, cand a facut un pipi scurt pe el, undeva pe hol...Aveam schimburi la mine, parca banuiam ca vom trece printr-o baltoaca si un asalt de toaleta, dar nu pentru pipi, ci pentru schimbul hainelor ude
A fost foarte bine, foarte linistit, cu kilele de lacrimi dupa ce a vazut acul in mana lui, dar linistit, slava Domnului. Cu un abtibild albastru peste intepatura (unde erau desenate patru animalute simpatice si bandajate toate, ba un nas, ba o ureche, ba o mana:) si cu inca un cadou de la dna doctor, dovada a cuminteniei: 2 abitibilduri de sine statatoare, un leu si o maimutica. A fost bine, nesperat de bine. Sa speram ca si analizele vor fi pe masura experientei linistitoare din sediul CMU Dorobanti
Doar ca efectul s-a vazut cam dupa 10 mn, cand a facut un pipi scurt pe el, undeva pe hol...Aveam schimburi la mine, parca banuiam ca vom trece printr-o baltoaca si un asalt de toaleta, dar nu pentru pipi, ci pentru schimbul hainelor ude
07 iunie 2011
In cautare de gradinita
Odiseea, epopeea, cum s-o numi ea, in cautarea unei gradinite cat de cat bune incepe si la noi. Este posibil ca bunicile sa nu mai poate veni, inca nu stim clar ce si cum, dar clar este ca trebuie sa cautam gradinite. Unde, cat si cum, om vedea.
Vizita la stomatolog
Din lipsa de timp, am omis notarea vizitei la stomatolog a lui Simeon. Prima din viata lui. Pe 17 mai. Pregatita cu cateva zile inainte, cum sa deschida gura maaare, spunem AAA sau ranjim putin dintii, ca dna doctor sa poata vedea bine si maselele si dintii. Nu am fost la un doctor specialist pentru copii, ci la un cabinet normal, undeva pe langa Mall Vitan, la o tanti la care ne-am tratat si noi maselele cu ceva vreme in urma. Avantajul nostru a fost ca ne cunoaste si ca are si dansa acasa copii mici si cunoaste in detaliu ce ii trebui unui pusti de doi ani, care are cateva pete maronii pe un molar din partea stanga jos. Cam nefericit moment, dar mergem inainte.
Din pacate, vestea a venit asa cum am banuit: carie! Solutiile pe care ni le-a dat, pentru a stopa evolutia cariei (un tratament al acesteia la varsta lui este cam dificila) au inceput sa curga:
sa il spalam de doua ori pe dinti, dimineata si seara (ceea ce facem deja, insa fara pasta, pentru ca orice am incercat pana acum, s-a lasat cu efecte nedorite asupra scaunelor cam moi);
sa il spalam cu pasta fara fluor, dar si cu putin-putin fluor din cand in cand (vom incerca si un Colgate)
sa ii luam o periuta electrica, e mai eficienta decat una normala
sa nu ii dam prea multe dulciuri sau multe rontaieli si sa-l lasam apoi nespalat pe dinti
In consecinta, multe spalaturi:p Insa este oricum uimitor cum apar cariile atat de timpurii, avand in vedere ca el chiar nu mananca dulciuri, gen ciocolata, bomboane sau altele, il spal pe dinti in fiecare zi (cu o periuta normala sau cu una degetar, depinde de moment), incerc sa-i dau alimente diverse.
Poate este si o carenta de calciu, daca stau bine sa ma gandesc, pentru ca a avut o perioada cand a refuzat laptele de orice fel, pana l-am gasit pe cel de capra (care, chipurile, o doctorita de la Budimex ne-a spus ca e foaaaarte slab in calciu si nu e deloc recomandat sa se dea simplu la copii, ci doar in combinatie cu cel de vaca). Inca din perioada de refuz al laptelui, am cautat alimente bogate in calciu si am incercat sa i le introduc in alimentatie, gen: migdale, broccoli, somon, smochine, spanac, soia (i-am dat tofu), salata, linte, masline, legume verzi in general.
Cu toate acestea, se pare ca nu se inscrie in modelul stiut si dat de doctori, asta inca din 31 ianuarie 2009..
Din pacate, vestea a venit asa cum am banuit: carie! Solutiile pe care ni le-a dat, pentru a stopa evolutia cariei (un tratament al acesteia la varsta lui este cam dificila) au inceput sa curga:
sa il spalam de doua ori pe dinti, dimineata si seara (ceea ce facem deja, insa fara pasta, pentru ca orice am incercat pana acum, s-a lasat cu efecte nedorite asupra scaunelor cam moi);
sa il spalam cu pasta fara fluor, dar si cu putin-putin fluor din cand in cand (vom incerca si un Colgate)
sa ii luam o periuta electrica, e mai eficienta decat una normala
sa nu ii dam prea multe dulciuri sau multe rontaieli si sa-l lasam apoi nespalat pe dinti
In consecinta, multe spalaturi:p Insa este oricum uimitor cum apar cariile atat de timpurii, avand in vedere ca el chiar nu mananca dulciuri, gen ciocolata, bomboane sau altele, il spal pe dinti in fiecare zi (cu o periuta normala sau cu una degetar, depinde de moment), incerc sa-i dau alimente diverse.
Poate este si o carenta de calciu, daca stau bine sa ma gandesc, pentru ca a avut o perioada cand a refuzat laptele de orice fel, pana l-am gasit pe cel de capra (care, chipurile, o doctorita de la Budimex ne-a spus ca e foaaaarte slab in calciu si nu e deloc recomandat sa se dea simplu la copii, ci doar in combinatie cu cel de vaca). Inca din perioada de refuz al laptelui, am cautat alimente bogate in calciu si am incercat sa i le introduc in alimentatie, gen: migdale, broccoli, somon, smochine, spanac, soia (i-am dat tofu), salata, linte, masline, legume verzi in general.
Cu toate acestea, se pare ca nu se inscrie in modelul stiut si dat de doctori, asta inca din 31 ianuarie 2009..
Operatiunea "colacul roz" continua
S-a scurs prima noapte fara pampers si fara udeala in pat!!!! Yupiii!!!
Sigur trebuie sa sarbatorim cumva acest moment. Am ajuns sa ma bucur din orice moment marunt care mi se pare mie ca se inscrie pe linia evolutiei lui personale.
Povestea pe scurt: Asa cum toata ziua sta in chilotel prin casa (de vreo 3 saptamani, in afara de perioadele de somn si de plimbare pe afara), aseara la culcare a refuzat categoric pampers-ul, mi-a zis, "nu, mami, făă pempăs, chioţel". Nu si nu si nu pempas, clar! M-am uitat eu asa sceptic, gandindu-ma ca vom repeta experienta de acum doua nopti cand hotarasem eu sa-i dau chilotel si a udat jumatate de pat, cearsaf, perna, ce sa mai, piscina pe uscat:)) Dar, asta e, zic, schimbam iarasi totul si oricum trebuie sa trecem si prin etapa asta daca vrem sa ajungem definitiv la chilotel. Daaar, surpriza, in noaptea asta, s-a trezit la un moment dat sa bea apa, am mers la WC, a facut un pipi mic, si ne-am culcat fericiti la loc, urmand sa ne trezim dimineata uscati, uscati! Victorie!:))
Cu rabdarea treci marea, clar. Si pentru ca cere singur si e constient de moment si de consecinte, eu zic ca suntem pe drumul cel bun:)
Sigur trebuie sa sarbatorim cumva acest moment. Am ajuns sa ma bucur din orice moment marunt care mi se pare mie ca se inscrie pe linia evolutiei lui personale.
Povestea pe scurt: Asa cum toata ziua sta in chilotel prin casa (de vreo 3 saptamani, in afara de perioadele de somn si de plimbare pe afara), aseara la culcare a refuzat categoric pampers-ul, mi-a zis, "nu, mami, făă pempăs, chioţel". Nu si nu si nu pempas, clar! M-am uitat eu asa sceptic, gandindu-ma ca vom repeta experienta de acum doua nopti cand hotarasem eu sa-i dau chilotel si a udat jumatate de pat, cearsaf, perna, ce sa mai, piscina pe uscat:)) Dar, asta e, zic, schimbam iarasi totul si oricum trebuie sa trecem si prin etapa asta daca vrem sa ajungem definitiv la chilotel. Daaar, surpriza, in noaptea asta, s-a trezit la un moment dat sa bea apa, am mers la WC, a facut un pipi mic, si ne-am culcat fericiti la loc, urmand sa ne trezim dimineata uscati, uscati! Victorie!:))
Cu rabdarea treci marea, clar. Si pentru ca cere singur si e constient de moment si de consecinte, eu zic ca suntem pe drumul cel bun:)
06 iunie 2011
Amintiri din Wee
Pentru ca tot a fost unul prelungit pentru mine, vineri mi-am luat liber, asa de la sine putere, sa mergem pana la doctor, sa mai vedem una alta, sa mai stam nitel impreuna, sa mai aranjam dezordinea de prin casa. Astea au fost planurile, nu a iesit decat partea cu doctorul, care ne-a zis aceleasi nebuneli, ca ar mai trebui sa puna ceva carnita pe el, sa-i dau ceva de pofta de mancare, de imunizare (ca era nitel rosu in gat), bine, totul pe un ton super diplomat si voalat. Dar in mare, cam asta ar fi - sa mai bage copilul mai multa mancare, sa se si asimileze papica ingurgitata, si sa nu se mai baloneze si sa facem si niste analize de sange!
Deci wee a inceput pe un ton maroniu...
Dupa ce am iesit din Euroclinic in 4 labe si cu multe ganduri, am luat-o agale spre Victoria, prin soare si zgomoteee intense si baraielile din trafic sa ne vedem cu tati. A luat toate bordurile la rand ca sa sara hop-tzop, a luat toate rampele din fata bancilor si toate treptele din fata blocurilor. Uhaa!!
Bon, am ajuns la racorel in masina, cu mare foameeee pe Simeon, cerand insistent orez (ceea ce din fericire ii facusem - ceva orez cu mazare) si cand a vazut mazarea, a cerut: "uez simpu, goool":))) Bine, fie, avand in vedere ca nu mergeam direct acasa, ci intr-o vizita cu multe jucarii si pitici, fie, fie:)
Am ajuns acasa dupa orele 3 trecute fix, si am adormit amandoi bustean cu piticul. Wow, somn de dupa-amiaza, vineri dupa-amiaza, rarisim, aproape pleonasm:))
A venit si sambata, trezirea la 6.40, muhaha! Cu mingea intr-o mana, cu padal in alta, haide mami, trezireaaaa!!! Mai un sut, mai o sedere pe WC, mai un cantecel, un mic dejun, un cantecel, un dans cu piticii si gata dimineata. Am iesit ca de obicei la plimbare prin parcul Tineretului, pe o cararuie batuta de obicei de catei si pisici, am cules conuri de brad, papadii si frunze pana cand s-a intalnit cu doua fetite mai mari, pe "pontonul" de langa lac si a intrat in joaca lor - nu am inteles prea bine care, dar clar a fost prins acolo ceva vreme, pana cand si-a adus aminte de minge si baloane de sapun:)
Dupa-amiaza insa, am fost in IOR, unde cu piticul nu am fost niciodata cred, sa admiram fanfara. A stat ce-a stat, dar a inceput sa se plimbe prin zona si cel mai bine a fost cand s-a eliberat spatiul si s-a catarat pe toate bancile si treptele pentru a face hop-tzop:) Si a facut cunostinta cu clovnii si iepurasii de talie mica care canta la vioara si saxofon, cu noile locuri de joaca si cu o cina in aer liber cu..."apte cu uez:))" Si ziua s-a terminat tarziu in noapte, pe la 11 a venit si mos Ene....
Duminica, gata de plecare, am iesit din Bucuresti. Ura!!!
Spre Branesti. Manastirea Pasarea. Frumoos. Deosebit. Altfel. Facand abstractie totusi de fetele colorate si mirositoare omniprezente.
Imediat langa, am admirat cocosi si gaini, multeeee flori si prea mult soare deodata asa.
Pe la ora pranzului, am stat si pe malul lacului, el in chilotei si in picioarele goale, luand temperatura pietricelelor si a drumului prafuit, inconjurati de pescari. Am luat pranzul la firul ierbii - Smeon nu prea, mai mult zburda pe acolo si se dadea cu crema:)) Si datorita caldurii insuportabile care incepuse sa ne toropeasca, ne-am carat usurel pe la unu si ceva spre ferma animalelor din Pantelimon sa luam lapte. Si cu gand sa o vizitam, eventual, insa pustiul a adormit dus pana acolo, asa ca, am ramas cu laptele si cu drumul intins spre casa.
Repede, foarte repede trece timpul, parca prea repede. Dar macar frumos si util sa fie!
Deci wee a inceput pe un ton maroniu...
Dupa ce am iesit din Euroclinic in 4 labe si cu multe ganduri, am luat-o agale spre Victoria, prin soare si zgomoteee intense si baraielile din trafic sa ne vedem cu tati. A luat toate bordurile la rand ca sa sara hop-tzop, a luat toate rampele din fata bancilor si toate treptele din fata blocurilor. Uhaa!!
Bon, am ajuns la racorel in masina, cu mare foameeee pe Simeon, cerand insistent orez (ceea ce din fericire ii facusem - ceva orez cu mazare) si cand a vazut mazarea, a cerut: "uez simpu, goool":))) Bine, fie, avand in vedere ca nu mergeam direct acasa, ci intr-o vizita cu multe jucarii si pitici, fie, fie:)
Am ajuns acasa dupa orele 3 trecute fix, si am adormit amandoi bustean cu piticul. Wow, somn de dupa-amiaza, vineri dupa-amiaza, rarisim, aproape pleonasm:))
A venit si sambata, trezirea la 6.40, muhaha! Cu mingea intr-o mana, cu padal in alta, haide mami, trezireaaaa!!! Mai un sut, mai o sedere pe WC, mai un cantecel, un mic dejun, un cantecel, un dans cu piticii si gata dimineata. Am iesit ca de obicei la plimbare prin parcul Tineretului, pe o cararuie batuta de obicei de catei si pisici, am cules conuri de brad, papadii si frunze pana cand s-a intalnit cu doua fetite mai mari, pe "pontonul" de langa lac si a intrat in joaca lor - nu am inteles prea bine care, dar clar a fost prins acolo ceva vreme, pana cand si-a adus aminte de minge si baloane de sapun:)
Dupa-amiaza insa, am fost in IOR, unde cu piticul nu am fost niciodata cred, sa admiram fanfara. A stat ce-a stat, dar a inceput sa se plimbe prin zona si cel mai bine a fost cand s-a eliberat spatiul si s-a catarat pe toate bancile si treptele pentru a face hop-tzop:) Si a facut cunostinta cu clovnii si iepurasii de talie mica care canta la vioara si saxofon, cu noile locuri de joaca si cu o cina in aer liber cu..."apte cu uez:))" Si ziua s-a terminat tarziu in noapte, pe la 11 a venit si mos Ene....
Duminica, gata de plecare, am iesit din Bucuresti. Ura!!!
Spre Branesti. Manastirea Pasarea. Frumoos. Deosebit. Altfel. Facand abstractie totusi de fetele colorate si mirositoare omniprezente.
Imediat langa, am admirat cocosi si gaini, multeeee flori si prea mult soare deodata asa.
Pe la ora pranzului, am stat si pe malul lacului, el in chilotei si in picioarele goale, luand temperatura pietricelelor si a drumului prafuit, inconjurati de pescari. Am luat pranzul la firul ierbii - Smeon nu prea, mai mult zburda pe acolo si se dadea cu crema:)) Si datorita caldurii insuportabile care incepuse sa ne toropeasca, ne-am carat usurel pe la unu si ceva spre ferma animalelor din Pantelimon sa luam lapte. Si cu gand sa o vizitam, eventual, insa pustiul a adormit dus pana acolo, asa ca, am ramas cu laptele si cu drumul intins spre casa.
Repede, foarte repede trece timpul, parca prea repede. Dar macar frumos si util sa fie!
02 iunie 2011
Hristos s-a Inaltat
Putina istorie ne este utila din cand in cand. Pentru Simeon:)
Sa petrecem in continuare in liniste, pace si bucurie!
Aceasta mare sarbatoare, cade totdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, adica la 40 de zile dupa inviere, cand Domnul S-a inaltat la cer (vezi Marcu XVI, 19 ; Luca XXIV, 50 si Fapte I, 2-12).Este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine, despre care amintesc Constitutiile Apostolice. Cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare o gasim la Eusebiu al Cezareei, in opera lui Despre sarbatoarea Pastilor, compusa spre 332, dar aci se arata ca inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient nu in ziua a 40-a dupa Pasti, ci in a 50-a (odata cu Rusaliile), cum atesta si alte marturii din sec. IV, ; era un fel de otpust al marii solemnitati liturgice a Rascumpararii.
In sec. IV, Sf. Ioan Gura de Aur ne-a lasat o frumoasa predica la aceasta sarbatoare, pe care el o numeste "cinstita si mare". Asemenea cuvantari (autentice) ne-au mai ramas, din aceeasi vreme, de la sfintii Atanasie al Alexandriei si Grigore de Nissa. Pe la 380-385, pelerina apuseana Egeria aminteste de festivitatile din ziua a patruzecea dupa Pasti ; la Ierusalim insa acestea aveau loc in biserica Nasterii din Betleem, iar sarbatoarea inaltarii era praznuita la Cincizecime, adica in aceeasi zi cu Pogorarea Sfantului Duh.
Spre sfarsitul secolului IV sau inceputul secolului V, sarbatoarea inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh, caci pe vremea Fericitului Augustin (+ 430), serbarea ei in ziua a 40-a dupa Pasti era generalizata peste tot in lumea crestina, alaturi de sarbatoarea invierii si cea a Pogorarii Sfantului Duh, fiind totodata considerata de origine apostolica.
In sec. VI, Sf. Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba inaltarii.
O deosebita solemnitate a capatat aceasta sarbatoare mai ales de cand Sfanta imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a ridicat pe muntele Eleonului sau al Maslinilor (de unde Mantuitorul S-a inaltat la cer) o vestita biserica (Eleona), in care inaltarea se praznuia cu mare fast si pompa, incepand de la miezul noptii, mai ales prin multimea luminilor aprinse ; azi biserica e in ruina, dar in ziua inaltarii se aduna inca acolo o multime de crestini, iar clerul diferitelor confesiuni savarseste Sfanta Liturghie pe altare portative. In unele parti, in aceeasi zi, crestinii se saluta cu formula "Hristos S-a inaltat". Slujba zilei se caracterizeaza prin aceea ca are legatura si cu invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, dupa Evanghelia de la Utrenie se canta Invierea lui Hristos, iar Catavasiile sunt irmoasele Canonului de la Pogorarea Sfantului Duh, deoarece sarbatoarea Inaltarii nu are Catavasii proprii. (sursa aici)
Sa petrecem in continuare in liniste, pace si bucurie!
Cum am sarbatorit prima zi de vara
Sincer, sincer, cu primul caca facut la WC!!!:)))
Suna haios, dar este un adevarat succes, zau asa. Pentru noi toti 3 (plus cele 2 bunici care au participat la training-ul zilnic din ultimele 3 saptamani) se vede deja scrisa si marcata ziua de "fara pampers!" Abia astept. Stiu ca mai este ceva, dar asa incepe totul, cu pasi marunti, marunti, si inceti, ca de "mecu" Winnie". Da, exista si un melc pe care il cheama Winnie, nu doar un urs si se pare ca Simeon e fan Winnie,oricare ar fi el :)))
Iar astazi, a doua zi dupa succesul maroniu:), pipi cerut de dimineata, singur singurel, cand inca era cu pampers-ul de nani pe el. Ce-am zis, catinel catinel si cu rabdarea treci marea.
Operatiunea "colacul roz" incepe sa dea roade vizibile nu doar prin casa, ci acolo unde ii este locul:)
Tot ieri, spre finalul zilei mai precis, dupa opt trecute fix, venirea verii ne-a gasit rascolind putin parcul Carol, "inarmati" cu un pistol vinovat pentru zecile de baloane care atrageau copiii ca magnetii. Si intampinand furtuna tropicala, care din fericire nu ne-a prins totusi in vartejurile din parc.
Suna haios, dar este un adevarat succes, zau asa. Pentru noi toti 3 (plus cele 2 bunici care au participat la training-ul zilnic din ultimele 3 saptamani) se vede deja scrisa si marcata ziua de "fara pampers!" Abia astept. Stiu ca mai este ceva, dar asa incepe totul, cu pasi marunti, marunti, si inceti, ca de "mecu" Winnie". Da, exista si un melc pe care il cheama Winnie, nu doar un urs si se pare ca Simeon e fan Winnie,oricare ar fi el :)))
Iar astazi, a doua zi dupa succesul maroniu:), pipi cerut de dimineata, singur singurel, cand inca era cu pampers-ul de nani pe el. Ce-am zis, catinel catinel si cu rabdarea treci marea.
Operatiunea "colacul roz" incepe sa dea roade vizibile nu doar prin casa, ci acolo unde ii este locul:)
Tot ieri, spre finalul zilei mai precis, dupa opt trecute fix, venirea verii ne-a gasit rascolind putin parcul Carol, "inarmati" cu un pistol vinovat pentru zecile de baloane care atrageau copiii ca magnetii. Si intampinand furtuna tropicala, care din fericire nu ne-a prins totusi in vartejurile din parc.
01 iunie 2011
La Multa Intelepciune si Sanatate
Pentru piticul meu scump, pentru copilul din noi toti, parinti / bunici / unchi / matusi / verisori si strabunici:)
Sunt multe festivitati si nu numai astazi in tot orasul, insa alegem sa facem sa nu mergem nicaieri:d, pentru ca am fost si aseara si alaltaseara hululaind prin oras si prin magazine dupa sandale, vestimentatie de vara, jucarii si trotineta, si pentru ca maine este Invierea Domnului si incercam sa ajungem intr-un loc mai aproape de sufletul nostru.
Dupa cum ziceam, am fost si dupa jucarii, insa, in cele din urma aseara piticul s-a indragostit de...suspans, suspans..tobe.... o Mingeeee simpatica verde pe care am cumparat-o, normal, inevitabil - chiar daca ne hotarasem sa-i luam niste palete mici de badminton / tenis sau o trotineta. Pentru ultima varianta insa nu gasisem ceva mai mic si mai dragut, nu roz, si nu plastic de ultimul racnet:)))
Asa ca vivat mingea!
Relatare: in Decathlon sunt amenajate mini-porti din plasa, la etaj. Lua mingea si dadea la poarta si striga gooool, babo Simeon, baboo!! El pe sine insusi. Pana cand m-a atras si pe mine in partida de fotbal si cand am dat gol, aud "Baboo mami!!!":)))
Iar din alt magazin am luat ce altceva, decat un puzzle! Mi-a cerut inca de acasa, "padal cu Dumbo". hmm, sincer am cautat, dar tot sincer nu am gasit. Am achizitionat unul cu Winnie. Era dragut daca era cu Thomas, sau Mickey, dar nu am gasit...Insa cu Winnie am gasit o ditamai cutia cu 10 puzzle-uri incluse, incat cred ca nu-l va mai accepta pe ursuletul simpatic o vreme (cum a facut si cu Baloo de altfel).
p.s. si pentru ca mi-a placut foarte mult o rugaciune pe care am citit-o pe un blog, o voi posta si eu ad litteram (este dintr-o carte veche, veche)
Sunt multe festivitati si nu numai astazi in tot orasul, insa alegem sa facem sa nu mergem nicaieri:d, pentru ca am fost si aseara si alaltaseara hululaind prin oras si prin magazine dupa sandale, vestimentatie de vara, jucarii si trotineta, si pentru ca maine este Invierea Domnului si incercam sa ajungem intr-un loc mai aproape de sufletul nostru.
Dupa cum ziceam, am fost si dupa jucarii, insa, in cele din urma aseara piticul s-a indragostit de...suspans, suspans..tobe.... o Mingeeee simpatica verde pe care am cumparat-o, normal, inevitabil - chiar daca ne hotarasem sa-i luam niste palete mici de badminton / tenis sau o trotineta. Pentru ultima varianta insa nu gasisem ceva mai mic si mai dragut, nu roz, si nu plastic de ultimul racnet:)))
Asa ca vivat mingea!
Relatare: in Decathlon sunt amenajate mini-porti din plasa, la etaj. Lua mingea si dadea la poarta si striga gooool, babo Simeon, baboo!! El pe sine insusi. Pana cand m-a atras si pe mine in partida de fotbal si cand am dat gol, aud "Baboo mami!!!":)))
Iar din alt magazin am luat ce altceva, decat un puzzle! Mi-a cerut inca de acasa, "padal cu Dumbo". hmm, sincer am cautat, dar tot sincer nu am gasit. Am achizitionat unul cu Winnie. Era dragut daca era cu Thomas, sau Mickey, dar nu am gasit...Insa cu Winnie am gasit o ditamai cutia cu 10 puzzle-uri incluse, incat cred ca nu-l va mai accepta pe ursuletul simpatic o vreme (cum a facut si cu Baloo de altfel).
p.s. si pentru ca mi-a placut foarte mult o rugaciune pe care am citit-o pe un blog, o voi posta si eu ad litteram (este dintr-o carte veche, veche)
“Copiii cari ii am, Dumnezeule, sunt darul bunatatilor Tale. Tu ai facut, sa se nasca in mine un sentiment, ce-i face scumpi inimii mele; sentimentul dragostei parintesti. Doamne, fiindca ceeace am, vine dela tine, Tie ti-I inchin, binevoeste a le fi lor parinte, eu sunt un neputincios muritor, si fara de ajutorul tau nu pot nimic. Aceste odrasle ce tu ai binevoit a rasari imprejurul meu, s`ar usca, daca nu se vor roura cu roua bunatatilor tale. Tu celace dai hrana puilor corbilor ce te cheama; celace pazesti floarea, ce rasare in mijlocul stancilor, Parinte al oamenilor, binevoieste a ingriji si de aceste fiinte nevinovate, ca sa poata fi fericiti in viata aceasta si in cealalta. Ajuta-mi a cultiva in ei bunatatea si omenia si a-i face folositori prin o buna crestere. Doamne, da-le intelepciune, sa cuoasca si sa voeasca binele. Da-le comorile ceresti ale virtutii, caci acestea sunt bogatii neperitoare. Nu-ti cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogatii pamantesti, ce sunt supuse intamplarilor; da-le trup sanatos si iubire de osteneala, sa poata cu sudoarea fetei lor a-si castiga painea. Da-le tarie de caracter si statornicie, spre a se putea lupta impotriva relelor vietii. Fa-I sa fie prevazatori in toate intamplarile. Pazeste inima lor de orice patima rusinoasa si apara nevinovatia lor. Fa, preabunule, sa ajunga a fi cetateni buni, folositori siesi, folositori oamenilor si patriei, ca sa se binecuvanteze numele tau in veci, Amin.”
O poza
As fi vrut sa postez poza, insa nu ma lasa server-ul de aici. Asa ca puteti sa vedeti aici poza care mi-a rascolit amintirile.
Este imaginea care mi-a adus aminte de o batranica de 90 de ani (da! 90) din satul bunicilor lui Ionut (am cunoscut-o acum cativa ani) care se ducea cu coasa la camp si isi facea "munca pe bucata", in timpul verii. Imbracata in negru, subtirica, firava, putin oarba, putin surda, dar vrednica, sincera si spirituala. Mergand agale pe carare, din sat pana pe camp, tacuta si garbova.
Este genul de imagine - legata de sat, oameni, natura verde, sanatate, bucurie si datorie - care ma determina uneori sa ma intreb ce-as putea face sa imi schimb viata si sa nu mai stau 9-10 ore inchisa in niste pereti, cu ochii in monitor, departe de cei dragi mie, departe de prieteni.
Este genul de imagine care ma rascoleste si imi re-aduce in fata ochilor si a inimii constiinta ca totul este trecator, zadarnic, prea repede, prea scurt, ca ceea ce fac toata ziua este doar datorita unor bani, care insa pentru moment sunt mai mult decat necesari pentru viata de zi cu zi.
Este genul de imagine care ma zguduie, si ma face sa cuget, ca nu cu multi zeci de ani in urma, oamenii nu avea atat de multe, nu aspirau la atat de multe, nu stiau atat de multe, insa erau mai fericiti si mai impliniti. Mai constienti de ei. Relatiile dintre ei erau de cele mai multe ori sincere, nu pe interes ca acum, se intalneau la sezatori in fiecare saptamana si vorbeau si povesteau sincer, inraurind proverbe si zicatorile care ne-au ramas, si pe care uneori le mai aud la unii de o anumita varsta.
Este genul de imagine care ma face sa alerg desculta si sa ma visez pe camp, cu ochii pe cer, la umbra unui nuc, citind "Aventurile lui Huckleberry Finn" Amintiri din copilarie.
Este imaginea care mi-a adus aminte de o batranica de 90 de ani (da! 90) din satul bunicilor lui Ionut (am cunoscut-o acum cativa ani) care se ducea cu coasa la camp si isi facea "munca pe bucata", in timpul verii. Imbracata in negru, subtirica, firava, putin oarba, putin surda, dar vrednica, sincera si spirituala. Mergand agale pe carare, din sat pana pe camp, tacuta si garbova.
Este genul de imagine - legata de sat, oameni, natura verde, sanatate, bucurie si datorie - care ma determina uneori sa ma intreb ce-as putea face sa imi schimb viata si sa nu mai stau 9-10 ore inchisa in niste pereti, cu ochii in monitor, departe de cei dragi mie, departe de prieteni.
Este genul de imagine care ma rascoleste si imi re-aduce in fata ochilor si a inimii constiinta ca totul este trecator, zadarnic, prea repede, prea scurt, ca ceea ce fac toata ziua este doar datorita unor bani, care insa pentru moment sunt mai mult decat necesari pentru viata de zi cu zi.
Este genul de imagine care ma zguduie, si ma face sa cuget, ca nu cu multi zeci de ani in urma, oamenii nu avea atat de multe, nu aspirau la atat de multe, nu stiau atat de multe, insa erau mai fericiti si mai impliniti. Mai constienti de ei. Relatiile dintre ei erau de cele mai multe ori sincere, nu pe interes ca acum, se intalneau la sezatori in fiecare saptamana si vorbeau si povesteau sincer, inraurind proverbe si zicatorile care ne-au ramas, si pe care uneori le mai aud la unii de o anumita varsta.
Este genul de imagine care ma face sa alerg desculta si sa ma visez pe camp, cu ochii pe cer, la umbra unui nuc, citind "Aventurile lui Huckleberry Finn" Amintiri din copilarie.
30 mai 2011
Tabieturile copilariei
- Imediat cum se trezeste dimineata, sa ia o carte de povesti si sa-ti spuna sa-i citesti (ceea ce la 6 sau la 7 este cam prea de tot:d)
- Tot la trezirea de dimineata sambata sau duminica: mami, "tedetee", tati '"tedetee"
- Trezirea din cursul saptamanii: se da repede jos din pat, vine direct la mine in bucatarie (pentru ca la ora aia mananc sau imi pregatesc ceva pt serviciu) si "mami, tut":) sau "mami, tuc" sau "mami, padăl"
- Dupa ce bea apa, se sterge cu dosul palmei....
- Doarme aproape in fiecare zi, la somnul de amiaza, cu ceva in mana: o jucarica mica, un catelus de plus, o barcuta, o forma, o pensula, culorile, agrafe, ceva mic de strans bine in mana
- Roade cealalta parte a periutei degetar, dupa ce se spala singur veo 10 secunde
- Se aseaza pe mocheta din hol de fiecare data cand vine / pleaca afara.
- Dupa ce s-a incaltat, imi zice " mami, hai afaă" si imi cere sa-l imbrac cu geaca:) Pana intelege ca nu mai e frig afara, ca nu mai este nevoie de geaca, cere apoi "baca", adica basca de soare si ploaie:))
- A inceput sa-si zgandare narile cu degetelele care acum incap pe acolo si isi cauta muci "neghi, mao, uîţi si bucucasi"
- Mai scuipa uneori
-Alteori face ordine, si isi muta jucariile de colo colo, saaau, isi pune cartile in cutie, "ca paco, nuchi, lola" (desenele respective vad ca au avut efect pozitiv asupra lui;)
- Zgarie cu unghiile minele creioanelor colorate, pentru a avea, vorba romanului "cat negru sub unghie", sau avand in vedere prezentul: maro, galben, portocaliu, roz sub unghie
- Desenatul pe pereti - i-am trasat totusi peretele din dormitor, de langa usa, dar oricum arata artistic:)..:(
- Cand se plictiseste de o jucarie, o arunca sub pat
- Unul bun, ca de incheiere, ca trebuie sa plec: a inceput de ceva vreme buna, sa manance supa : cioba cu "liiţa" = lingurita
update 7 iunie:
- fredoneaza mereu "iepuras coconas" din gura, la orga, mai canta cu tati si pe clape
- din cand in cand fredoneaza "Aliluia" si "Doamne miluieste":)
-rugaciune inainte de masa si dupa masa; dar si seara inainte de nani (incercam si noi pe cat se poate cu ceva obiceiuri bune, care sunt poate premature si se vor uita, dar incercam)
- musai, musai se sterge cu hartie igienica orice ar face la WC, si chiar daca nu face nimic, tot isi ia o bucatica de hartie.
- se fataie ingrozitor de mult pana doarme seara, se arunca in stanga, in dreapta, sus, jos, pe burta mea, pe capul meu, in bratele lui tati, ia o perna in brate, o arunca, o prinde, pune apoi capul pe ea, se arunca apoi la celalalt capat de pat, ia jucaria cu care se culca (de obicei o minge), pana cand se face liniste totala
- cand nu mai vrea sa se joaca la nisip, isi strange toate jucariile si "gata, hai acasa" - de fapt nu mergem acasa, ci doar isi ia jucariile sa nu se joace si alti copii; aici trebuie sa mai lucram intens (aseara chiar s-a starnit o discutie aprinsa cu Mariuca de la lopatica lui verde...; acum doua saptamani a iesit scandal mare de la mingea lui cu Scooby pe care nu a vrut-o deloc sa o dea unei fetite mai mici care a plans si a plans, pana cand parintii au fost nevoiti sa plece de la locul de joaca)
- oriunde mergem, culege flori pentru mami sau bunica
- oriunde mergem, ia cate o frunza pentru fiecare: una mami, una tati, una Simeon:)
- daca il intrebi unde este tati, sau o jucarie, si nu stie sau il prinzi intr-un moment in care face altceva, iti raspunde: "tut, pe bec"
- adoraaaaa sa cante"Old MacDonald has a farm, Ia-ia-ooooo" si "frère Jacques":d
- Tot la trezirea de dimineata sambata sau duminica: mami, "tedetee", tati '"tedetee"
- Trezirea din cursul saptamanii: se da repede jos din pat, vine direct la mine in bucatarie (pentru ca la ora aia mananc sau imi pregatesc ceva pt serviciu) si "mami, tut":) sau "mami, tuc" sau "mami, padăl"
- Dupa ce bea apa, se sterge cu dosul palmei....
- Doarme aproape in fiecare zi, la somnul de amiaza, cu ceva in mana: o jucarica mica, un catelus de plus, o barcuta, o forma, o pensula, culorile, agrafe, ceva mic de strans bine in mana
- Roade cealalta parte a periutei degetar, dupa ce se spala singur veo 10 secunde
- Se aseaza pe mocheta din hol de fiecare data cand vine / pleaca afara.
- Dupa ce s-a incaltat, imi zice " mami, hai afaă" si imi cere sa-l imbrac cu geaca:) Pana intelege ca nu mai e frig afara, ca nu mai este nevoie de geaca, cere apoi "baca", adica basca de soare si ploaie:))
- A inceput sa-si zgandare narile cu degetelele care acum incap pe acolo si isi cauta muci "neghi, mao, uîţi si bucucasi"
- Mai scuipa uneori
-Alteori face ordine, si isi muta jucariile de colo colo, saaau, isi pune cartile in cutie, "ca paco, nuchi, lola" (desenele respective vad ca au avut efect pozitiv asupra lui;)
- Zgarie cu unghiile minele creioanelor colorate, pentru a avea, vorba romanului "cat negru sub unghie", sau avand in vedere prezentul: maro, galben, portocaliu, roz sub unghie
- Desenatul pe pereti - i-am trasat totusi peretele din dormitor, de langa usa, dar oricum arata artistic:)..:(
- Cand se plictiseste de o jucarie, o arunca sub pat
- Unul bun, ca de incheiere, ca trebuie sa plec: a inceput de ceva vreme buna, sa manance supa : cioba cu "liiţa" = lingurita
update 7 iunie:
- fredoneaza mereu "iepuras coconas" din gura, la orga, mai canta cu tati si pe clape
- din cand in cand fredoneaza "Aliluia" si "Doamne miluieste":)
-rugaciune inainte de masa si dupa masa; dar si seara inainte de nani (incercam si noi pe cat se poate cu ceva obiceiuri bune, care sunt poate premature si se vor uita, dar incercam)
- musai, musai se sterge cu hartie igienica orice ar face la WC, si chiar daca nu face nimic, tot isi ia o bucatica de hartie.
- se fataie ingrozitor de mult pana doarme seara, se arunca in stanga, in dreapta, sus, jos, pe burta mea, pe capul meu, in bratele lui tati, ia o perna in brate, o arunca, o prinde, pune apoi capul pe ea, se arunca apoi la celalalt capat de pat, ia jucaria cu care se culca (de obicei o minge), pana cand se face liniste totala
- cand nu mai vrea sa se joaca la nisip, isi strange toate jucariile si "gata, hai acasa" - de fapt nu mergem acasa, ci doar isi ia jucariile sa nu se joace si alti copii; aici trebuie sa mai lucram intens (aseara chiar s-a starnit o discutie aprinsa cu Mariuca de la lopatica lui verde...; acum doua saptamani a iesit scandal mare de la mingea lui cu Scooby pe care nu a vrut-o deloc sa o dea unei fetite mai mici care a plans si a plans, pana cand parintii au fost nevoiti sa plece de la locul de joaca)
- oriunde mergem, culege flori pentru mami sau bunica
- oriunde mergem, ia cate o frunza pentru fiecare: una mami, una tati, una Simeon:)
- daca il intrebi unde este tati, sau o jucarie, si nu stie sau il prinzi intr-un moment in care face altceva, iti raspunde: "tut, pe bec"
- adoraaaaa sa cante"Old MacDonald has a farm, Ia-ia-ooooo" si "frère Jacques":d
De printr-un week-end adunate
Tati a fost plecat toataaa saptamana trecuta si mami a ajuns acasa, de la serviciu, si pe la 9 seara (in celelalte seri, la 8) = rezulta ca Simeon a ramas toata ziulica cu bunica din dotare pe care a smotruit-o bine:d
Insa se vedea ca nu-i pica bine sa fim plecati amandoi atata timp - facea cate o criza de suparare inainte de somn, cu tati nu prea vroias a vb la telefon, iar cand picta / desena folosea foarte mult negru (si l-am intrebat daca este suparat si mi-a zis scurt: DA!, Eu in continuare il intreb pe ce, sau pe cine - el la fel de scurt! TATI!). Bine mai folosea si maro sau mov, dar muult negru (am toate picturile, de cand a inceput sa manuiasca pensulele si se vede clar o diferenta cromatica).
Si chiar daca tati s-a intors undeve pe vineri dupa-amiaza, sambata a fost din nou plecat (la pescuit cu colegii:d), iar noi doi am ramas sa hoinarim prin parcul Tineretului, sa batem mingea si sa hranim ratustele. Aveam o invitatie la o fanfara in Cismigiu, insa m-am miscat foarte greu de dimineata,asa ca totul s-a dus pe apa sambetei. Ii luasem cu o seara inainte un nou tub pentru baloane de sapun, si a facut el singur baloane de sapun, a suflat prin cercurile respective de am zis ca ameteste de tot:)
A doua zi, liniste si pace toate dimineata (chiar daca a dat trezirea la 6:((() intalnire cu "prietenii de duminica", alergat porumbei prin curte si aprins lumanari (este chiar simpatic sa-l vad cum tine singur lumanarea, o aprinde si nimereste locasul, ca sa stea in picioare). Toate bune la locul lor, pana cand in drum spre casa, mi-a cerut insistent "patinta". Ups! Intr-adevar, nu mai facusem de cel putin 2 saptamani, asa ca, cat a dormit el dupa masa de pranz, am mesterit o placinta simpla cu branza si am pus la copt si vreo doua paini cu seminte de floarea soarelui. Spre seara, mami a evadat singura la film, cu cativa colegi de la serviciu, la Muzeul Taranului Roman, la ultimul film din cadrul Festivalului de film rus. A fost o comedioara, cam lunga mi s-a parut, si cam trasa de par, 'Sirli Mirli'. Dar merita din cand in cand o escapada de genul acesta :d
Baietii au fost prin parcul Lumea Copiilor - cel din spatele Palatului Copiilor, unde baietelul nostru are o pasiune anume pentru clopoteii aceia care suna cate o melodie la fiecare 15 mn - sta acolo si se uita cu ochii mari, si dupa ce se termina melodia, aplauda si striga "Baboo, babooo!".
Insa se vedea ca nu-i pica bine sa fim plecati amandoi atata timp - facea cate o criza de suparare inainte de somn, cu tati nu prea vroias a vb la telefon, iar cand picta / desena folosea foarte mult negru (si l-am intrebat daca este suparat si mi-a zis scurt: DA!, Eu in continuare il intreb pe ce, sau pe cine - el la fel de scurt! TATI!). Bine mai folosea si maro sau mov, dar muult negru (am toate picturile, de cand a inceput sa manuiasca pensulele si se vede clar o diferenta cromatica).
Si chiar daca tati s-a intors undeve pe vineri dupa-amiaza, sambata a fost din nou plecat (la pescuit cu colegii:d), iar noi doi am ramas sa hoinarim prin parcul Tineretului, sa batem mingea si sa hranim ratustele. Aveam o invitatie la o fanfara in Cismigiu, insa m-am miscat foarte greu de dimineata,asa ca totul s-a dus pe apa sambetei. Ii luasem cu o seara inainte un nou tub pentru baloane de sapun, si a facut el singur baloane de sapun, a suflat prin cercurile respective de am zis ca ameteste de tot:)
A doua zi, liniste si pace toate dimineata (chiar daca a dat trezirea la 6:((() intalnire cu "prietenii de duminica", alergat porumbei prin curte si aprins lumanari (este chiar simpatic sa-l vad cum tine singur lumanarea, o aprinde si nimereste locasul, ca sa stea in picioare). Toate bune la locul lor, pana cand in drum spre casa, mi-a cerut insistent "patinta". Ups! Intr-adevar, nu mai facusem de cel putin 2 saptamani, asa ca, cat a dormit el dupa masa de pranz, am mesterit o placinta simpla cu branza si am pus la copt si vreo doua paini cu seminte de floarea soarelui. Spre seara, mami a evadat singura la film, cu cativa colegi de la serviciu, la Muzeul Taranului Roman, la ultimul film din cadrul Festivalului de film rus. A fost o comedioara, cam lunga mi s-a parut, si cam trasa de par, 'Sirli Mirli'. Dar merita din cand in cand o escapada de genul acesta :d
Baietii au fost prin parcul Lumea Copiilor - cel din spatele Palatului Copiilor, unde baietelul nostru are o pasiune anume pentru clopoteii aceia care suna cate o melodie la fiecare 15 mn - sta acolo si se uita cu ochii mari, si dupa ce se termina melodia, aplauda si striga "Baboo, babooo!".
23 mai 2011
Aer de sarbatoare
Saptamana trecuta a fost aniversarea dubla a bunicii care este la noi, asa ca sambata a fost petrecere in zona noastra. Sambata insa am serbat-o: dimineata am fost la una dintre bisericile noastre preferate (manastirea Antim), apoi ne-am fatait dupa diverse, am gatit ceva bun de-ale gurii (rapid si eficient: ciorbica de vita cu rosii, gratar de vita cu garnitura de ciuperci, chiftelute de vita invelite in frunze de loboda si stropite cu multaa zeama de lamaie, facute la cuptor, paine si tort). Si dupa-amiaza am sarbatorit in familie - pentru ca plouat afara ceva de speriat, au tinut tunetele si fulgerele mai bine de 30 minute, adunate. Sincer ma durea capul, si l-au trezit si pe S din somn.
Momentul mult asteptat: toootul, pfiuu, bunica!(sa suflam in tortul facut pentru bunica) si cantecul autohton:
Muu-taa-naa-teee, La Muuti Aaani: :) (= Multi ani traiasca, multi ani traiasca, La Multi Ani!) si este mai mult decat inteles ca el a suflat in lumanari, chiar de 3 ori si bineinteles ca a si gustat nitel din tort (din fericire nu a mancat foarte muult, dar am fost linistita pentru ca era facut in casa: blat cumparat, frisca realizata in casa amestecata cu fructe).
Si am zis ca este in perioada "Thomas maareee"? Avem de la niste prieteni cateva dvd-uri cu thomas si prietenii sai (un dvd dureaza mai bine de o ora si efect banuit si de aceasta data: nedezlipit de pe canapea). Daca este altceva ce nu il captiveaza, nu sta mai mult de cateva minute. Doar la Cartea junglei a stat asa de mult, cap coada, deeeci, am intrat intr-o noua etapa: dupa Momi, este Tomat. A a vut o tentativa si cu Winnie, adica a stat vreo 40 de minute si s-a uitat la filmulet, insa s-a ridicat apoi si gataa cu Winnie (dar, drept efect a fost alegerea proprie a unui colac de WC, reductor pentru copii, de culoare roz, cu o poza de-a lui Winnie si a lui Piglet:) Insa Tomat este trenul momentului! (chiar si bunicile vin pana la noi tot cu el).
Dar aerul de sarbatoare s-a extins, pentru ca in afara de bunica lui draga, sambata a fost si ziua unei verisoare, a finului nostru si inca a catorva prieteni care ne-au invitat la petrecere, dar nu aveam cum sa-i impacam pe toti, asa ca am ales intalnirea draga cu fini. Uhaaa! Ce party pentru Costel? A fost un preambul pentru petrecerea din iulie a lui Sebi - adica cei trei baieti (pentru ca na, toate cele 3 familii prezente, avem cate un baietel, iar Petro era oricum de-a casei) au fost aerul sarbatorii:) Cunoscatorii stiu de ce:) Au chiuit, au cantat, si au tot cantat, au citit povesti, au spart baloane de sapun, au mancat pizza si tort (desfrau culinar pentru pici, adjudecat!), au jucat fotbal si tenis, s-au plimbat cu masinuta si avionul, au facut bungee-jumping de pe canapea, la un moment dat a cautat fiecare intimitate (in cort, in cealalta camera, pe sub masa), au suflat in lumanari si au cantat La Multi Ani! Si Costel unde e? Prezent prezent, la cate o discutie, cu ochii pe baietel si cu cate-un pahar in mana sau ceva de rontait. Dar clar era el sarbatoritul, nu se vede?!:))
Intr-un cuvant, a fost foarte bineee! Un week-end plin. In masina, aseara, in drum spre casa, S: "banoane, mami: pfiuu, banoane!", iar cand am ajunc acasa, mai vroia inca o data sa sufle in tortul pentru bunica.
p.s. mi-am amintit ca miercurea trecuta am revazut o persoana foarte draga sufletului nostru, plin de sfaturi bune si ca un adevarat parinte, unde S s-a imprietenit cu baietelul gazdei, Alexandru de 11 ani, care l-a invitat pe S la joaca cu mingea (Alexandru se juca cu bicicleta prin curte, impreuna cu un prieten de cartier, George). Incredibil cat de bine l-au inclus in grupul lor pe piciul meu de 2 ani si un pic, cum ii dadeau si lui tot timpul cate-o pasa, i-au si explicat cum sa pazeasca o poarta imaginara:))) pe care totusi S nu o prea lua in considerare:)), dar magnetismul dintre copii este fascinant!
Momentul mult asteptat: toootul, pfiuu, bunica!(sa suflam in tortul facut pentru bunica) si cantecul autohton:
Muu-taa-naa-teee, La Muuti Aaani: :) (= Multi ani traiasca, multi ani traiasca, La Multi Ani!) si este mai mult decat inteles ca el a suflat in lumanari, chiar de 3 ori si bineinteles ca a si gustat nitel din tort (din fericire nu a mancat foarte muult, dar am fost linistita pentru ca era facut in casa: blat cumparat, frisca realizata in casa amestecata cu fructe).
Si am zis ca este in perioada "Thomas maareee"? Avem de la niste prieteni cateva dvd-uri cu thomas si prietenii sai (un dvd dureaza mai bine de o ora si efect banuit si de aceasta data: nedezlipit de pe canapea). Daca este altceva ce nu il captiveaza, nu sta mai mult de cateva minute. Doar la Cartea junglei a stat asa de mult, cap coada, deeeci, am intrat intr-o noua etapa: dupa Momi, este Tomat. A a vut o tentativa si cu Winnie, adica a stat vreo 40 de minute si s-a uitat la filmulet, insa s-a ridicat apoi si gataa cu Winnie (dar, drept efect a fost alegerea proprie a unui colac de WC, reductor pentru copii, de culoare roz, cu o poza de-a lui Winnie si a lui Piglet:) Insa Tomat este trenul momentului! (chiar si bunicile vin pana la noi tot cu el).
Dar aerul de sarbatoare s-a extins, pentru ca in afara de bunica lui draga, sambata a fost si ziua unei verisoare, a finului nostru si inca a catorva prieteni care ne-au invitat la petrecere, dar nu aveam cum sa-i impacam pe toti, asa ca am ales intalnirea draga cu fini. Uhaaa! Ce party pentru Costel? A fost un preambul pentru petrecerea din iulie a lui Sebi - adica cei trei baieti (pentru ca na, toate cele 3 familii prezente, avem cate un baietel, iar Petro era oricum de-a casei) au fost aerul sarbatorii:) Cunoscatorii stiu de ce:) Au chiuit, au cantat, si au tot cantat, au citit povesti, au spart baloane de sapun, au mancat pizza si tort (desfrau culinar pentru pici, adjudecat!), au jucat fotbal si tenis, s-au plimbat cu masinuta si avionul, au facut bungee-jumping de pe canapea, la un moment dat a cautat fiecare intimitate (in cort, in cealalta camera, pe sub masa), au suflat in lumanari si au cantat La Multi Ani! Si Costel unde e? Prezent prezent, la cate o discutie, cu ochii pe baietel si cu cate-un pahar in mana sau ceva de rontait. Dar clar era el sarbatoritul, nu se vede?!:))
Intr-un cuvant, a fost foarte bineee! Un week-end plin. In masina, aseara, in drum spre casa, S: "banoane, mami: pfiuu, banoane!", iar cand am ajunc acasa, mai vroia inca o data sa sufle in tortul pentru bunica.
p.s. mi-am amintit ca miercurea trecuta am revazut o persoana foarte draga sufletului nostru, plin de sfaturi bune si ca un adevarat parinte, unde S s-a imprietenit cu baietelul gazdei, Alexandru de 11 ani, care l-a invitat pe S la joaca cu mingea (Alexandru se juca cu bicicleta prin curte, impreuna cu un prieten de cartier, George). Incredibil cat de bine l-au inclus in grupul lor pe piciul meu de 2 ani si un pic, cum ii dadeau si lui tot timpul cate-o pasa, i-au si explicat cum sa pazeasca o poarta imaginara:))) pe care totusi S nu o prea lua in considerare:)), dar magnetismul dintre copii este fascinant!
14 mai 2011
Iubire intre copii
Am fost ieri intr-o scurta vizita la un alt "bebe Matei" - deocamdata stim vreo 2 cam de aceeasi varsta, iar Simeon era absolut vrajit de el. Vroia sa-l ia in brate, ii dadea toate jucariile pe care le gasea in jur, il imita cand bebe facea balute (era foarta tare), ii facea "taar taaar" pe nas, ii apasa obrajii bolfosi, il mangaia pe cap, ii gadila degetele de la picioare. Am ramas placut impresionata cat de bine a reactionat inca o data in fata unui bebelus, care are 5 luni si care ii raspundea cu cate o mana, un picior, o baluta, o privire curioasa sau un chiot. Magnetismul dintre cei mici este adorabil.
12 mai 2011
Noaptea muzeelor, 14 mai 2011
"În noaptea de 14-15 mai 2011, muzeele bucureştene îşi aşteaptă vizitatorii la un eveniment complex, care cuprinde expoziţii, spectacole de muzică, dans, teatru şi film, proiecţii şi evenimente speciale interactive. Programul este atât de variat şi de cuprinzător, la ore mai mici şi mai mari, încât cu toţii, împreună cu părinţii, îşi pot găsi preferinţe!
Sunt mai multe muzee bucureştene inscris în program: Muzeul aviaţiei ; Muzeul de artă "Vasile Grigore" - pictor şi colecţionar ; Muzeul Bellu ; Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I" ; Muzeul Municipiului Bucureşti ;Muzeul Naţional de Artă al României ; Muzeul Naţional de Artă Contemporană ; Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi ; Muzeul Naţional de Istorie a României ; Muzeul Naţional al Literaturii Române ; Muzeul Naţional de Geologie ; Muzeul Naţional "George Enescu" ; Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" ; Anaid Art Gallery ; Centrul Cultural Art Society ; LC Foundation ; Muzeul Naţional Cotroceni ;
Muzeul Labirint - Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român ; Fundaţia Culturală Greacă din Bucureşti ; Fundaţia Lowendal ; Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" ; Arhivele Naţionale ale României"
Am preluat informatiile de aici, unde sunt si link-urile catre toate muzeele. Noi vrem sa mergeeeem, cu totii!
Sunt mai multe muzee bucureştene inscris în program: Muzeul aviaţiei ; Muzeul de artă "Vasile Grigore" - pictor şi colecţionar ; Muzeul Bellu ; Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I" ; Muzeul Municipiului Bucureşti ;Muzeul Naţional de Artă al României ; Muzeul Naţional de Artă Contemporană ; Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi ; Muzeul Naţional de Istorie a României ; Muzeul Naţional al Literaturii Române ; Muzeul Naţional de Geologie ; Muzeul Naţional "George Enescu" ; Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" ; Anaid Art Gallery ; Centrul Cultural Art Society ; LC Foundation ; Muzeul Naţional Cotroceni ;
Muzeul Labirint - Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român ; Fundaţia Culturală Greacă din Bucureşti ; Fundaţia Lowendal ; Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" ; Arhivele Naţionale ale României"
Am preluat informatiile de aici, unde sunt si link-urile catre toate muzeele. Noi vrem sa mergeeeem, cu totii!
11 mai 2011
Pana in parc
Ati vazut voi oare un Simeon, al meu e oare?:) Care sta si citeste toateeeeee literele si cifrele de pe toateeeee masinile parcate pe trotuarele care ne stau in cale pana ajungem in parc? Este teribilo-comic:)
Parcul este vis-a-vis de noi, coboram din bloc si iaca-ta parcul. Doar ca iesim nitel in bulevard, mergem 50 de pasi stanga pana la trecerea de pietoni unde apasam butonul cu "Please wait" si asteptam "omu dede", si tzop in parc, adica toata treaba asta ar trebui sa ne ia vreo 5 minute.
Daaaaaaaar, Simeonul meu drag sta la dupa orice masina parcata si enumara toate literele si cifrele pe care le vede pe acolo, mai striga un "caca ham mae", revine la masina unde e "bec" (acela de semnalizare, din partea dreapta sau stanga a fiecare masini, si pe care l-am observat si eu abia acum ca este diferit, absolut diferit ca forma si culoare la fiecare masina) si "cheie", locul unde bagi cheia sa deschizi masina sau portbagajul.
Si apoi vede "iata meeccuu", adica melcul si stai si cauta melci prin gard sau pe sub masini si borduri si treptele celor doua, doar doua scari de pe bulevard care ne desparte de trecerea de pieteni care ne duce direct in parc. Si iata ca apare si o masina care vrea sa parcheze si ne pitim printre alte masini.
Intr-un final, ajungem la butonul galben care trebuie apasat. Si asteptam, cu mingea in mana, sau cu morisca de vant, sau cu vreun cantecel pe buze, sau cu "ghimpele" prin balti si ieeei, apare si omletul verde si Simeon incepe sa faca ori pasi super rapizi spre alergatura, ori merge mai lent ca un melc.
Important este ca ajungem pe celalalt trotuar, unde vedem "banda gabena petu bitichete" si topaim nitel pe acolo si hurei, tzopa in parc, pe scurtatura chiar (ca pana acum am pierdut vremea aiurea:)))), prin namol si balti si iarba si caca de ham...Dar ajungem in parc, in cele din urma, dupa vreo 15-20 de minute:) Sa dam 'mancae a mac mac" si sa fim singuri prin parcul gol, pentru ca ploua in fiecare zi si e frig si nu mai vine aproape nimeni la plimbare.
Parcul este vis-a-vis de noi, coboram din bloc si iaca-ta parcul. Doar ca iesim nitel in bulevard, mergem 50 de pasi stanga pana la trecerea de pietoni unde apasam butonul cu "Please wait" si asteptam "omu dede", si tzop in parc, adica toata treaba asta ar trebui sa ne ia vreo 5 minute.
Daaaaaaaar, Simeonul meu drag sta la dupa orice masina parcata si enumara toate literele si cifrele pe care le vede pe acolo, mai striga un "caca ham mae", revine la masina unde e "bec" (acela de semnalizare, din partea dreapta sau stanga a fiecare masini, si pe care l-am observat si eu abia acum ca este diferit, absolut diferit ca forma si culoare la fiecare masina) si "cheie", locul unde bagi cheia sa deschizi masina sau portbagajul.
Si apoi vede "iata meeccuu", adica melcul si stai si cauta melci prin gard sau pe sub masini si borduri si treptele celor doua, doar doua scari de pe bulevard care ne desparte de trecerea de pieteni care ne duce direct in parc. Si iata ca apare si o masina care vrea sa parcheze si ne pitim printre alte masini.
Intr-un final, ajungem la butonul galben care trebuie apasat. Si asteptam, cu mingea in mana, sau cu morisca de vant, sau cu vreun cantecel pe buze, sau cu "ghimpele" prin balti si ieeei, apare si omletul verde si Simeon incepe sa faca ori pasi super rapizi spre alergatura, ori merge mai lent ca un melc.
Important este ca ajungem pe celalalt trotuar, unde vedem "banda gabena petu bitichete" si topaim nitel pe acolo si hurei, tzopa in parc, pe scurtatura chiar (ca pana acum am pierdut vremea aiurea:)))), prin namol si balti si iarba si caca de ham...Dar ajungem in parc, in cele din urma, dupa vreo 15-20 de minute:) Sa dam 'mancae a mac mac" si sa fim singuri prin parcul gol, pentru ca ploua in fiecare zi si e frig si nu mai vine aproape nimeni la plimbare.
10 mai 2011
Meniul de saptamana trecuta
Saptamana trecut am avut o re-premiera: am avut un meniu pre-stabilit de la inceput si astfel stiam exact ce mancare trebuie sa fac pentru fiecare zi, ce sa fac in fiecare seara si cand si ce cumparaturi trebuie facute. A fost super bine si incantati cu totii, insa...nu am repetat experienta si saptamana asta, cel putin nu pe hartie (am ceva in minte pentru fiecare zi, dar nu e acelasi lucru).
Deci, hai sa insir ce am avut saptamana trecuta, sa vad daca imi amintesc:
Antreuri:
- crema din broccoli si avocado
- icre de hering preparate in casa
- unt de arahide
Supe / ciorbe:
- ciorbica de legume (cu multa verdeata si zeama de lamaie),
- ciorbica de vita,
- supa cruda din rosie si verdeturi
Fel principal:
- mancarica de spanac cu mamaliga;
- perisoare de vita cu sos de rosii la cuptor;
- scrumbie la cuptor;
- mamaliga cu branza si smantana
- cartofi frantuzesti (din aceia cu branza, smantana si oua la cuptor)
- snitele de vita la gratar cu piure de legume
Desert:
- placinta cu branza
- cozonac (aveam de la bunica)
- diverse ronti si seminte din comert
- compot
- biscuiti cu unt si gem de prune / mere (homemade of course:p)
Dimineata si seara: lapte vaca / capra (care s-a cam branzit iarasi de la Ferma noastra de Capre, de la coltul blocului) cu cereale (i-am rasnitat niste fulgi de secara si ovaz pentru a fi mai simplu de mancat) sau iaurt cu cereale
Masa de la 5-6: salate cu de toate, cu cascaval, avocado, legume, spanac, salata, seminte susan, pe la ora 5-6 seara (atat cat se poate si cat incape) si ce mai doreste inimioara din lista de mai sus.
Si paine coapta in casa, nu e chiar asa de naturala, avand in vedere ca folosesc faina din comert si drojdie tot din aceea eurata, dar de saptamana asta am faina de tara, care arata cam diferit :)), dar macar painea e un pic mai naturala.
Plus ca am de gand sa blenduiesc ceva sucuri verzi, ca e piata verde toata de vreo luna, insa dimineata cand as putea sa beau, lumea doarme si nu as vrea totusi sa trezesc toata casa pentru cateva guri de lichid verde. Sper ca sambata si duminica sa ma tin de cuvant. Si il servesc si pe strumf:)
Deci, hai sa insir ce am avut saptamana trecuta, sa vad daca imi amintesc:
Antreuri:
- crema din broccoli si avocado
- icre de hering preparate in casa
- unt de arahide
Supe / ciorbe:
- ciorbica de legume (cu multa verdeata si zeama de lamaie),
- ciorbica de vita,
- supa cruda din rosie si verdeturi
Fel principal:
- mancarica de spanac cu mamaliga;
- perisoare de vita cu sos de rosii la cuptor;
- scrumbie la cuptor;
- mamaliga cu branza si smantana
- cartofi frantuzesti (din aceia cu branza, smantana si oua la cuptor)
- snitele de vita la gratar cu piure de legume
Desert:
- placinta cu branza
- cozonac (aveam de la bunica)
- diverse ronti si seminte din comert
- compot
- biscuiti cu unt si gem de prune / mere (homemade of course:p)
Dimineata si seara: lapte vaca / capra (care s-a cam branzit iarasi de la Ferma noastra de Capre, de la coltul blocului) cu cereale (i-am rasnitat niste fulgi de secara si ovaz pentru a fi mai simplu de mancat) sau iaurt cu cereale
Masa de la 5-6: salate cu de toate, cu cascaval, avocado, legume, spanac, salata, seminte susan, pe la ora 5-6 seara (atat cat se poate si cat incape) si ce mai doreste inimioara din lista de mai sus.
Si paine coapta in casa, nu e chiar asa de naturala, avand in vedere ca folosesc faina din comert si drojdie tot din aceea eurata, dar de saptamana asta am faina de tara, care arata cam diferit :)), dar macar painea e un pic mai naturala.
Plus ca am de gand sa blenduiesc ceva sucuri verzi, ca e piata verde toata de vreo luna, insa dimineata cand as putea sa beau, lumea doarme si nu as vrea totusi sa trezesc toata casa pentru cateva guri de lichid verde. Sper ca sambata si duminica sa ma tin de cuvant. Si il servesc si pe strumf:)
09 mai 2011
Concurs BioBunatati
Lume, lume, hai sa dau repede sfoara in tara ca Olivia (bineinteles cu BioBunatatile sale) si Ina (cu al sau Lifestyleblog) organizeaza un concurs de bio-bunaciuni:) Se cam tin de concursuri fetele astea din blogosfera, in ultima perioada, nu stiu ce-o fi in capul lor, dar eu tare ma bucur.
Poate, poate castig si eu o crema mica sau un ulei de argan - mmm!!!
Si marturisesc ca ma si dau dupa ceva in vant, si anume dupa un turn din pisa, pentru Simeon, bineinteles (bine, nu ca eu nu as putea sa-mi pierd nitel vremea cu el, asa, pentru un moment de copilarie), pentru ca ii plac foarte mult constructiile, puzzle-urile, tot ce e de combinat si cu siguranta ar fi foarte incantat sa mai puna ceva la cale cu ceva colorat si natural:)
Iar pentru mine, as alege un unt de shea, asa, pentru un ten nu foarte la moda si "à l'aise" cu ce trebuie, ci doar cum are chef si cum ii tuna, dar cu un asemenea unt, cu siguranta s-ar razgandi. Am zis!:))
Dar ce sa mai lungesc vremea, am vestit "urbi et orbi", si invartindu-ma intr-un condei de tastatura, je m'en vais!!!
05 mai 2011
Palavre V
ghimpe = cizme
papopii = pantofii
ante = ancie (pt R: chestiunea aia mica din lemn, pe care tati o pune in S si canta apoi la fagot: imagine graitoare)
boaca = broasca nu e acelasi lucru cu baca = barca
chica= hrisca, care nu e acelasi lucru cu chiiica = frisca
si mai revin si maine sper: am revenit peste o saptamana, dar nu conteaza!
padăl = puzzle (preferatul lui cu Nemo:)
pita = prinsa (a fost chiar haios cand mi-a zis intr-o seara: mami, hai, pita = primul cuvant la care m-am gandit a fost pizza:)), dar dupa cateva cuvinte ratacite, am gasit nimeritul nimerit)
oga = orga (cred ca e destul de usor de inteles acum ca avem dictionar, dar cand e la masa si spune: oga si amandoi ne uitam lung unul la altul, el se prinde ca ceva nu e in regula si incepe sa modeleze nitel cuvantul, poate ne prindem mai repede si incepe: oooga, uuuoga, uuuggo; oga!!!:))
tetei = cercei
gomot = zgomot (morisca lui cea mica si noua face gomot cand este invartita)
Stii, cand le vad asa insirate pe ecran, imi dau seama ca nu sunt asa de grele, dar cand le prinzi in alt context, cand sunt mai obosita, sau in cu totul alte discutii, nu ma prind mereu de sensul sunetelor lui.
papopii = pantofii
ante = ancie (pt R: chestiunea aia mica din lemn, pe care tati o pune in S si canta apoi la fagot: imagine graitoare)
chica= hrisca, care nu e acelasi lucru cu chiiica = frisca
si mai revin si maine sper: am revenit peste o saptamana, dar nu conteaza!
padăl = puzzle (preferatul lui cu Nemo:)
oga = orga (cred ca e destul de usor de inteles acum ca avem dictionar, dar cand e la masa si spune: oga si amandoi ne uitam lung unul la altul, el se prinde ca ceva nu e in regula si incepe sa modeleze nitel cuvantul, poate ne prindem mai repede si incepe: oooga, uuuoga, uuuggo; oga!!!:))
tetei = cercei
gomot = zgomot (morisca lui cea mica si noua face gomot cand este invartita)
Stii, cand le vad asa insirate pe ecran, imi dau seama ca nu sunt asa de grele, dar cand le prinzi in alt context, cand sunt mai obosita, sau in cu totul alte discutii, nu ma prind mereu de sensul sunetelor lui.
04 mai 2011
Discutii
Prin parc, aseara, prin multe balti si cam singurei, toti trei totusi:)
- Mami, căcădii--nu mai...
- Adică, păpădii?
- Da, da, pă-pă-diiii !!!
- Vezi ca au tuns iarba si au taiat si papadiile din greseala;
- Da, dar...păpădii!
-Uite, acolo, mai departe, unde mai este iarba, haide!
Si pana am ajuns acolo, ne-am imprietenit cu un catel: Lucky care se oprea din 10 in 10 cm sa urineze, zau, si Simeon dupa el, prin iarba, printre copaci, dupa stalpi, prin balti. Iubirea de catei este la mare rang:)
Pana cand au aparut papadiile, care insa erau cam ude, si au fost un adevarat esec in a le sufla.
Nu-i bai, vine Lucky si ne aduce din nou zambetul pe buze si cheful de alergatura.
Am ajuns pe marginea lacului, unde erau o multime de ratuste, care de care mai flamande, macaneau in continuu, si au venit foarte aproape de noi, pe asfalt:
-Neam, neam a mac mac.
-Uite, mai avem niste cozonac.Hai sa le hranim.
-Mami, tata dede, mama mao (sincer, am ramas uimita cand l-am auzit, ca ii mai ziceam asa intr-o doara ca ratoiul este verde, iar ratusca salbatica este maro)
-Da, mami, asa este. Ratoiul este verde si rata este maro:)
Cred ca urma sa ma intrebe de boboceii de rata, cand, din fericire a aparut o familie fericita cu vreo 15 bobocei. Iuhuu, bobocii. Mai ca vroia sa se duca la ei sa ii mangaie si sa se joace cu toti. Insa au plecat repede, pentru ca era o ingramadeala la cozonacul nostru, incat incepusera sa se goneasca unii pe altii, in special ratoii pe ratustele necunoscute. Foamea da inainte, nu gluma. Si s-a vazut cu ochiul liber cat s-au domesticit ratele, pentu ca s-au obisnuit sa manance din ce primesc de la oameni, iar ieri fiind o zi ploioasa, oamenii nu prea au mai iesit prin parc, asa ca a fost greva foamei printre zburatoare.
-Ieei, bobocii!
-Da, mami, bobocii. Care pleaca insa acasa la ei. Vezi, vine noaptea si se duc sa doarma
-Unde, unde?
-La ei acasa, in sir indian.
-Unde, unde?
-Uite, ii vezi, acolo sub pod s-au dus.
Si-a pus o mina trista, dar si-a adus aminte din nou de balti, s-a mai uitat o data la ratele care faceau o galagie de nedescris, lipaiau pe asfalt cautand de mancare. Dar s-a imbunat ca vine maine cu tati si a luat-o la fuga prin balti. (Noroc de cizme - cu o zi inainte, nu avea cizme si a ajuns acasa ud si murdar pana la genunchi; si mai vroia si in brate la un moment dat...), prin gramezile de iarba uda si amestecata cu de toate - practica un fel de cursa cu obstacole, care s-a dovedit mai mult a fi aruncatura pe mormanul de iarba.
Cand am ajuns acasa:
-Ditme ude, papopii muudar
-Ce spui Simeon?
-On, ditme udee, panopii On mudaaar.
-Asa e - cu cizmele s-au udat numai cizmele, dar daca iti iei pantofii, te murdaresti.
-Da, muudar!!
Se pare ca a inceput sa-i placa din ce in ce mai mult murdaria:d
- Mami, căcădii--nu mai...
- Adică, păpădii?
- Da, da, pă-pă-diiii !!!
- Vezi ca au tuns iarba si au taiat si papadiile din greseala;
- Da, dar...păpădii!
-Uite, acolo, mai departe, unde mai este iarba, haide!
Si pana am ajuns acolo, ne-am imprietenit cu un catel: Lucky care se oprea din 10 in 10 cm sa urineze, zau, si Simeon dupa el, prin iarba, printre copaci, dupa stalpi, prin balti. Iubirea de catei este la mare rang:)
Pana cand au aparut papadiile, care insa erau cam ude, si au fost un adevarat esec in a le sufla.
Nu-i bai, vine Lucky si ne aduce din nou zambetul pe buze si cheful de alergatura.
Am ajuns pe marginea lacului, unde erau o multime de ratuste, care de care mai flamande, macaneau in continuu, si au venit foarte aproape de noi, pe asfalt:
-Neam, neam a mac mac.
-Uite, mai avem niste cozonac.Hai sa le hranim.
-Mami, tata dede, mama mao (sincer, am ramas uimita cand l-am auzit, ca ii mai ziceam asa intr-o doara ca ratoiul este verde, iar ratusca salbatica este maro)
-Da, mami, asa este. Ratoiul este verde si rata este maro:)
Cred ca urma sa ma intrebe de boboceii de rata, cand, din fericire a aparut o familie fericita cu vreo 15 bobocei. Iuhuu, bobocii. Mai ca vroia sa se duca la ei sa ii mangaie si sa se joace cu toti. Insa au plecat repede, pentru ca era o ingramadeala la cozonacul nostru, incat incepusera sa se goneasca unii pe altii, in special ratoii pe ratustele necunoscute. Foamea da inainte, nu gluma. Si s-a vazut cu ochiul liber cat s-au domesticit ratele, pentu ca s-au obisnuit sa manance din ce primesc de la oameni, iar ieri fiind o zi ploioasa, oamenii nu prea au mai iesit prin parc, asa ca a fost greva foamei printre zburatoare.
-Ieei, bobocii!
-Da, mami, bobocii. Care pleaca insa acasa la ei. Vezi, vine noaptea si se duc sa doarma
-Unde, unde?
-La ei acasa, in sir indian.
-Unde, unde?
-Uite, ii vezi, acolo sub pod s-au dus.
Si-a pus o mina trista, dar si-a adus aminte din nou de balti, s-a mai uitat o data la ratele care faceau o galagie de nedescris, lipaiau pe asfalt cautand de mancare. Dar s-a imbunat ca vine maine cu tati si a luat-o la fuga prin balti. (Noroc de cizme - cu o zi inainte, nu avea cizme si a ajuns acasa ud si murdar pana la genunchi; si mai vroia si in brate la un moment dat...), prin gramezile de iarba uda si amestecata cu de toate - practica un fel de cursa cu obstacole, care s-a dovedit mai mult a fi aruncatura pe mormanul de iarba.
Cand am ajuns acasa:
-Ditme ude, papopii muudar
-Ce spui Simeon?
-On, ditme udee, panopii On mudaaar.
-Asa e - cu cizmele s-au udat numai cizmele, dar daca iti iei pantofii, te murdaresti.
-Da, muudar!!
Se pare ca a inceput sa-i placa din ce in ce mai mult murdaria:d
30 aprilie 2011
Doar atat
Inca ma mai minunez ce repede trece vremea si cat de mare a crescut Simeon. Este uimitor cat de repede poate invata ceva, mai ales ca in ultimele 6 luni, totul a fost un mare boom, in lingvistica, dar si in exprimarea sentimentelor. Cel putin asa mi se pare si asa vad eu lucrurile.
Am stat o saptamana la bunici, maine vom pleca, si am observat inca o data, cat de mult ii place aici, cat de bine se simte sa fie inconjurat de multe persoane, in special de familie. Probabil si pentru ca este destul de mult in centrul atentiei, insa este clar ca pentru el bunica, bunicu' si Cati fac parte din familie. Ar fi in stare sa ii ia cu el oriunde, si e clar o data pentru totdeauna (aici remarca e pentru mine) ca ceea ce face el, fac si ceilalti.
Ii plac puzzle-urile, si daca nu m-am prins destul de ideea asta, adica sa ii cumpar de-acum multeeee puzzle-uri, a primit de la unchiul o carte cu puzzle si diverse cantecele, cu povestea lui Pinochio. Iubire mare! Desface bucatile si "haide dot facem padal", conlucram foarte bine impreuna (sunt puzzle-uri cu 12 bucati, destul de mari, insa vad ca incepe sa se prinda usor usor de idee), si daca vede ca nu se potriveste, e asa suparat si spune" mami, nu medeee", adica nu merge. A inceput sa formeze din ce in ce mai multe propozitii, cele mai multe dintre ele sunt eliptice de predicat, si cu multe cuvinte doar de noi intelese, dar eu ma declar multumita:)
Ceea ce ma uimeste si ma intristeaza, dar ma si bucura in acelasi timp, este faptul ca in fata anumitor persoane reactioneaza foarte reticent si isi cauta refugiul in bratele mele sau ale lui tati. Asta denota ca are incredere mare in noi si cand are vreo problema vine la noi pentru alinare si rezolvare, ceea ce e mare lucru pentru mine; in plus, asta denota de asemenea o selectie a persoanelor placute si mai putin placute pentru el insusi, dar poate ca e si putin timid si nu extrem de sociabil. Nu stiu daca e bine, daca e rau, nu am chef si nu vreau sa insir acum teoreme din psihologia copilului, insa clar este ca asa este el si trebuie sa il respect si sa il sprijin in orice face si simte!
Noutatea am pastrat-o pentru final: a inceput sa ne strige pe nume prin casa: Madaiiina, Ionuut; deci in curand epoca mami si tati va apune:) Incerc sa nu ii raspund cand ma striga pe nume, ci doar cand revine la titulatura de parinte. Totul dovedeste cat de receptiv este la tot ce aude in jurul lui.
Si pentru ca au trecut sfintele sarbatori de Paste, in care ne-am simtit foarte bine in familie, trebuie sa amintesc ca am reusit sa ajungem doar la Prohod si sa inconjuram biserica, ceea ce i-a placut foarte mult; de noapte de Inviere nu am reusit sa ajungem din pacate; in prima zi de Paste am ciocnit ouale si Simeon, intamplator sau nu, pentru ca a fost prima data cand s-a indeletnicit cu aceasta meserie, a reusit sa sparga ouale rosii ale tuturor mesenilor:);
Am stat apoi o zi intreaga la tara la strabunici, in care a alergat dupa gaini, s-a catarat pe lemne, a hranit catelul si purcelusul, a rupt iarba pentru pui si a udat florile, a mancat in aer liber peste la gratar, s-a plimbat cu bicicleta bunicului si a innumarat papadiile. Punctul culminant a fost frizeria ad-hoc: toti baietii, patru la numar, s-au tuns scurt, de ziceau ca au pierdut vreun pariu. Cu Simeon in frunte, care a descoperit pieptenul, mare minute:)
In celelalte zile, destul de multe "deee mate", adica desene animate (Timmy time, Olly, manchi, cars), intalniri cu diversi cunoscuti sau mai putin cunoscuti, stropeala prin baltile formate in ultimele doua zile de la cele cateva averse care s-au abatut prin zona, puzzle, puzzle, puzzle.
Dar pentru ca nicio vacanta nu e vacanta destul, sau chiar si o zi obisnuita pana la urma, fara putina muzica, s-au cam incins horele cantate la "anté" - tati i-a dat pentru prima data sa sufle intr-o ancie, ocupatie care a devenit principala in vreo doua zile, pana cand am zis eu stop: mi s-a parut ca e prea devreme pentru atata suflat intr-o chestie atat de mica, presiunea in urechi, bla, bla. Dar muzica tot muzica ramane, oricum ar fi ea cantata si suflata, (nu degeaba are si fluier si block flute si muzicuta si ocarina:), cel putin pentru Simeon.
Am stat o saptamana la bunici, maine vom pleca, si am observat inca o data, cat de mult ii place aici, cat de bine se simte sa fie inconjurat de multe persoane, in special de familie. Probabil si pentru ca este destul de mult in centrul atentiei, insa este clar ca pentru el bunica, bunicu' si Cati fac parte din familie. Ar fi in stare sa ii ia cu el oriunde, si e clar o data pentru totdeauna (aici remarca e pentru mine) ca ceea ce face el, fac si ceilalti.
Ii plac puzzle-urile, si daca nu m-am prins destul de ideea asta, adica sa ii cumpar de-acum multeeee puzzle-uri, a primit de la unchiul o carte cu puzzle si diverse cantecele, cu povestea lui Pinochio. Iubire mare! Desface bucatile si "haide dot facem padal", conlucram foarte bine impreuna (sunt puzzle-uri cu 12 bucati, destul de mari, insa vad ca incepe sa se prinda usor usor de idee), si daca vede ca nu se potriveste, e asa suparat si spune" mami, nu medeee", adica nu merge. A inceput sa formeze din ce in ce mai multe propozitii, cele mai multe dintre ele sunt eliptice de predicat, si cu multe cuvinte doar de noi intelese, dar eu ma declar multumita:)
Ceea ce ma uimeste si ma intristeaza, dar ma si bucura in acelasi timp, este faptul ca in fata anumitor persoane reactioneaza foarte reticent si isi cauta refugiul in bratele mele sau ale lui tati. Asta denota ca are incredere mare in noi si cand are vreo problema vine la noi pentru alinare si rezolvare, ceea ce e mare lucru pentru mine; in plus, asta denota de asemenea o selectie a persoanelor placute si mai putin placute pentru el insusi, dar poate ca e si putin timid si nu extrem de sociabil. Nu stiu daca e bine, daca e rau, nu am chef si nu vreau sa insir acum teoreme din psihologia copilului, insa clar este ca asa este el si trebuie sa il respect si sa il sprijin in orice face si simte!
Noutatea am pastrat-o pentru final: a inceput sa ne strige pe nume prin casa: Madaiiina, Ionuut; deci in curand epoca mami si tati va apune:) Incerc sa nu ii raspund cand ma striga pe nume, ci doar cand revine la titulatura de parinte. Totul dovedeste cat de receptiv este la tot ce aude in jurul lui.
Si pentru ca au trecut sfintele sarbatori de Paste, in care ne-am simtit foarte bine in familie, trebuie sa amintesc ca am reusit sa ajungem doar la Prohod si sa inconjuram biserica, ceea ce i-a placut foarte mult; de noapte de Inviere nu am reusit sa ajungem din pacate; in prima zi de Paste am ciocnit ouale si Simeon, intamplator sau nu, pentru ca a fost prima data cand s-a indeletnicit cu aceasta meserie, a reusit sa sparga ouale rosii ale tuturor mesenilor:);
Am stat apoi o zi intreaga la tara la strabunici, in care a alergat dupa gaini, s-a catarat pe lemne, a hranit catelul si purcelusul, a rupt iarba pentru pui si a udat florile, a mancat in aer liber peste la gratar, s-a plimbat cu bicicleta bunicului si a innumarat papadiile. Punctul culminant a fost frizeria ad-hoc: toti baietii, patru la numar, s-au tuns scurt, de ziceau ca au pierdut vreun pariu. Cu Simeon in frunte, care a descoperit pieptenul, mare minute:)
In celelalte zile, destul de multe "deee mate", adica desene animate (Timmy time, Olly, manchi, cars), intalniri cu diversi cunoscuti sau mai putin cunoscuti, stropeala prin baltile formate in ultimele doua zile de la cele cateva averse care s-au abatut prin zona, puzzle, puzzle, puzzle.
Dar pentru ca nicio vacanta nu e vacanta destul, sau chiar si o zi obisnuita pana la urma, fara putina muzica, s-au cam incins horele cantate la "anté" - tati i-a dat pentru prima data sa sufle intr-o ancie, ocupatie care a devenit principala in vreo doua zile, pana cand am zis eu stop: mi s-a parut ca e prea devreme pentru atata suflat intr-o chestie atat de mica, presiunea in urechi, bla, bla. Dar muzica tot muzica ramane, oricum ar fi ea cantata si suflata, (nu degeaba are si fluier si block flute si muzicuta si ocarina:), cel putin pentru Simeon.
21 aprilie 2011
Cateva detalii
O mica reactualizare a datelor din ultimele zile nu ar strica, nu?
Pai, ia sa vedem ce am mai facut: cel mai important eveniment a fost ziua Mariucai, unde ne-am simtit cu totii foarte bine, doar ca a trecut prea repede:(, insa pustii s-au jucat si s-au distrat copios, au cantat, au dansat, s-au jucat cu baloanele (in special Simeon:p), au mancat (mancarea a fost buna buna si accesibila pustilor, si nu numai), au colorat, s-au simtit asa cum trebuie sa se simta copiii in mediul lor copilaresc. Si a fost excelent, pentru ca si noi, parintii, am mai reusit sa schimbam cate-o vorba despre una, alta. Din pacate nu am poze, stiu ca am facut vreo 5-6 poze, dar mi s-a descarcat aparatul si nici pana azi nu am scos pozele...Dar se pot vedea aici, fara nicio restrictie:)
In celelalte zile, ne-am jucat cu "coca", aluatul de paine pe care il fac asa, la mana, ca mamaie:)), a inceput sa redecoreze peretii din dormitor cu ceva mov si verde, a adunat floricele cu tati pentru mami (f oarte dragut, foarte dragut), am reusit sa asamblam cortul (dar nu a mai fost atat de atractiv ca in Ikea..sejoaca in el, isi depoziteaza mingile, dar nu asa de entuziasmat ca prima data - oricum este destul de bine), am mai pictat - ceea ce a inceput sa-i placa din ce in ce mai mult, a urcat un deal destul de inalt si inclinat din parcul Tineretului (singur singurel, cu noi pe langa el). Deci toate bune si frumoase.
Nu cred ca am mai notat aici ca face distinctia intre mic si mare. Totul a pornit de la paharutele banale de la Ikea care intra unele in altele, pana cand, prin februarie, cand am inceput sa pictam, isi ia 2 pensule si incepe: "mic, maae" si tot a repetat pana cand s-a convins singur ca are dreptate. A trecut apoi la mingi, la sosete, la oale, la carti si povestea inca este in derulare. Cred totusi ca a m mai notat ca a inceput sa innumere, cam pana la zece, mai ales cand trebuie sa intram in tunel (acum, mai in joaca, mai in serios, innumar cu el in engleza, si vad ca s-a prins de el pana la "faaai" = five) si este fun fun melodia lui "Old MacDonald" care are o ferma si cea cu Alouette. Vad ca intre timp s-au implementat bine de tot culorile si formele, ceea ce ma bucura foarte tare. Simtul de artist este veritabil, asa este? A lasat putin deoparte partea cu cantatul in ultima perioada si se axeaza mai mult pe cantat:))
Acum trebuie sa ma documentez mai asiduu ce fac mai departe, pentru ca vad ca se plictiseste repede daca ii spun / arat / povestesc aceleasi lucruri. Bine, plictisit e mult, e doar dezinteresat si isi cauta altceva de joaca repejor.
Si sa nu uit, si-a facut alaltaseara, inainte de baita, o lista pentru cei cu care se intalneste de sarbatori: "bunica, compot"; bunicu, para, tataie si mamaie, oua tututac, lapte capita i carti; cati bidee (=minge)
Pai, ia sa vedem ce am mai facut: cel mai important eveniment a fost ziua Mariucai, unde ne-am simtit cu totii foarte bine, doar ca a trecut prea repede:(, insa pustii s-au jucat si s-au distrat copios, au cantat, au dansat, s-au jucat cu baloanele (in special Simeon:p), au mancat (mancarea a fost buna buna si accesibila pustilor, si nu numai), au colorat, s-au simtit asa cum trebuie sa se simta copiii in mediul lor copilaresc. Si a fost excelent, pentru ca si noi, parintii, am mai reusit sa schimbam cate-o vorba despre una, alta. Din pacate nu am poze, stiu ca am facut vreo 5-6 poze, dar mi s-a descarcat aparatul si nici pana azi nu am scos pozele...Dar se pot vedea aici, fara nicio restrictie:)
In celelalte zile, ne-am jucat cu "coca", aluatul de paine pe care il fac asa, la mana, ca mamaie:)), a inceput sa redecoreze peretii din dormitor cu ceva mov si verde, a adunat floricele cu tati pentru mami (f oarte dragut, foarte dragut), am reusit sa asamblam cortul (dar nu a mai fost atat de atractiv ca in Ikea..sejoaca in el, isi depoziteaza mingile, dar nu asa de entuziasmat ca prima data - oricum este destul de bine), am mai pictat - ceea ce a inceput sa-i placa din ce in ce mai mult, a urcat un deal destul de inalt si inclinat din parcul Tineretului (singur singurel, cu noi pe langa el). Deci toate bune si frumoase.
Nu cred ca am mai notat aici ca face distinctia intre mic si mare. Totul a pornit de la paharutele banale de la Ikea care intra unele in altele, pana cand, prin februarie, cand am inceput sa pictam, isi ia 2 pensule si incepe: "mic, maae" si tot a repetat pana cand s-a convins singur ca are dreptate. A trecut apoi la mingi, la sosete, la oale, la carti si povestea inca este in derulare. Cred totusi ca a m mai notat ca a inceput sa innumere, cam pana la zece, mai ales cand trebuie sa intram in tunel (acum, mai in joaca, mai in serios, innumar cu el in engleza, si vad ca s-a prins de el pana la "faaai" = five) si este fun fun melodia lui "Old MacDonald" care are o ferma si cea cu Alouette. Vad ca intre timp s-au implementat bine de tot culorile si formele, ceea ce ma bucura foarte tare. Simtul de artist este veritabil, asa este? A lasat putin deoparte partea cu cantatul in ultima perioada si se axeaza mai mult pe cantat:))
Acum trebuie sa ma documentez mai asiduu ce fac mai departe, pentru ca vad ca se plictiseste repede daca ii spun / arat / povestesc aceleasi lucruri. Bine, plictisit e mult, e doar dezinteresat si isi cauta altceva de joaca repejor.
Si sa nu uit, si-a facut alaltaseara, inainte de baita, o lista pentru cei cu care se intalneste de sarbatori: "bunica, compot"; bunicu, para, tataie si mamaie, oua tututac, lapte capita i carti; cati bidee (=minge)
12 aprilie 2011
Descult in iarba
Stii ce inseamna sa stai cam 80-90% din timpul tau zilnic in casa, intre 4 pereti, fara animalute si pamant umed bun de calcat? Groaznic!! Si teribil de ispititor sa faci ce-ti trece prin cap cand te gasesti liber cu un animalut, in pamant, la curte. Asta mi-am dat seama sambata, cand am fost in vizita la niste prieteni mai vechi de-ai nostri, care au si ei o fetita adorabila - Ilinca, "bebe mic Iinca", mai precis, super vesela si prietenoasa cu, care tu, dragutzule, te-ai imprietenit instantaneu:)
Revenim la partea cu pamantul: cum stateam eu cu Liv de vorba la un pahar, afara, pe treptele din fata casei, tzop apare piticotul, in sosete, intr-o bluza subtire (adica asa cum statea in casa, cu baietii, dar se pare ca s-a plictisit raaapid), a coborat treptele incetisor, repet - in sosete - a luat-o lipa lipa pe trotuar, citindu-i-se bucuria si uimirea si multumirea frageda a copilariei in ochi si in zambetul constant. Apoi ai intrat iarasi in casa. Si iarasi afara, pe beton. A doua sau a treia oara, ti-ai dat seama ca pe langa trotuar era o gradinita mica, cu mult pamant (fireste!) si multa iarba (este totusi primavara), pe care gazda noastra tocmai o udase de vreo 2 ore, deci, era cam jilava... Si, ai inceput sa topai si sa faci ture prin iarba, trotuar, casa, iarba, trotuar, casa. Ai tinut-o asa, cred ca de vreo 10 ori, intr-o tura vura, pana cand a venit o pisica:)
Nu spun ca deja te udasesi pe soseste, dar nu ai vrut incaltarile, asa ca te-am lasat in pace.
Asa, pisica vecinilor, blanda si mieroasa, te-a cucerit -nu mai vroiai sa pleci de acolo,ai mangaiat-o, dragalit-o, bine ca te-am instruit sa nu o tragi de coada, altfel... - pana cand pisica s-a catarat intr-un copacel, dupa vrabiute, si tu fecioaras, vroiai sa o urmezi in cel mai candid fel posibil.
Am intrat in casa, ti-am schimbat sosetele cu unele roz, de bebe mic:)) iti dai seama cat de simpatic erai, doar ca rozaliile nu au rezistat mult in picioare, si matale, tzup afara, descult:)) Dupa pisica fireste. Dansa, a mai stat nitel, dar cand a vazut ca nu-i chip de mancare, a plecat la ale sale si asa te-ai intors prin casa.
Si ai papat pentru prima data amandina (din aceea cu ciocolata) si ai baut suc de cirese de la prigat. Incerc pe cat posibil sa nu iti introduc asemenea alimente de pe acum in meniu, dar asa din cand in cand, la ocazii festive, mai merge. Dar mi-e sa nu fie chiar in fiecare saptamana, ca se anunta multe petreceri si viziteee!
si o poza - parca nu mi-ar sta rau cu doi, nu:))
Revenim la partea cu pamantul: cum stateam eu cu Liv de vorba la un pahar, afara, pe treptele din fata casei, tzop apare piticotul, in sosete, intr-o bluza subtire (adica asa cum statea in casa, cu baietii, dar se pare ca s-a plictisit raaapid), a coborat treptele incetisor, repet - in sosete - a luat-o lipa lipa pe trotuar, citindu-i-se bucuria si uimirea si multumirea frageda a copilariei in ochi si in zambetul constant. Apoi ai intrat iarasi in casa. Si iarasi afara, pe beton. A doua sau a treia oara, ti-ai dat seama ca pe langa trotuar era o gradinita mica, cu mult pamant (fireste!) si multa iarba (este totusi primavara), pe care gazda noastra tocmai o udase de vreo 2 ore, deci, era cam jilava... Si, ai inceput sa topai si sa faci ture prin iarba, trotuar, casa, iarba, trotuar, casa. Ai tinut-o asa, cred ca de vreo 10 ori, intr-o tura vura, pana cand a venit o pisica:)
Nu spun ca deja te udasesi pe soseste, dar nu ai vrut incaltarile, asa ca te-am lasat in pace.
Asa, pisica vecinilor, blanda si mieroasa, te-a cucerit -nu mai vroiai sa pleci de acolo,ai mangaiat-o, dragalit-o, bine ca te-am instruit sa nu o tragi de coada, altfel... - pana cand pisica s-a catarat intr-un copacel, dupa vrabiute, si tu fecioaras, vroiai sa o urmezi in cel mai candid fel posibil.
Am intrat in casa, ti-am schimbat sosetele cu unele roz, de bebe mic:)) iti dai seama cat de simpatic erai, doar ca rozaliile nu au rezistat mult in picioare, si matale, tzup afara, descult:)) Dupa pisica fireste. Dansa, a mai stat nitel, dar cand a vazut ca nu-i chip de mancare, a plecat la ale sale si asa te-ai intors prin casa.
Si ai papat pentru prima data amandina (din aceea cu ciocolata) si ai baut suc de cirese de la prigat. Incerc pe cat posibil sa nu iti introduc asemenea alimente de pe acum in meniu, dar asa din cand in cand, la ocazii festive, mai merge. Dar mi-e sa nu fie chiar in fiecare saptamana, ca se anunta multe petreceri si viziteee!
si o poza - parca nu mi-ar sta rau cu doi, nu:))
05 aprilie 2011
Si inceput de saptamana verde
Da, pentru ca e soare, e primavara si domnul junior prefera dede dintre toate culorile, am trecut repede pe mancare verde. Pe langa salatele pe care incerc sa i le dau zilnic - nu prea mananca pe cat as vrea, dar ma straduiesc, am facut azi dimineata, cu noaptea in cap (ca aseara am adormit bustean) o mancarica de urzici!!! Adunate de bunica Doina din gradina de langa casa, urzici mici, blande si tinere, pline insa de pamant pe care le-am tratat ca atare: le-am spalat de am crezut ca iese verdele din ele si nu tarana, le-am fiert in vreo 2 ape (am aflat eu de la careva ca ar fi bine asa si le-am si gasit intrebuintare ambelor ape: prima apa la clatit pe cap-hihi, chiar nu a urzicat, iar a doua apa la baut, pentru ca, zica-se, are vitamine si fier...e cam yach, dar merge) si apoi am facut o mancarica simpla cu ceva legume si la sfarsit cu micutele verzi taiate marunt. La sfarsit arata mai mult a curcubeu.
Niciodata nu mi-a placut piureul de verzaturi (de aceea cand eram acasa la ai mei nu am mancat niciodata asa ceva, mi se parea ca arata a excrement de rata:d), asa ca de cand am inceput sa gatesc de una singura si sa fac experimente prin bucatarie, mi-am reprofilat usor gusturile. Si pe ale baietilor din dotare:)
Aaa, si era sa uit, juniorului i le-am programat la masa de pranz langa cateva linguri de orez, adica garnitura cu garnitura:)) Iar maine sau poimaine: placinta cu spanac - nu am mai facut niciodata, dar daca am decretat saptamana verde, pai asa sa fie!
La mai multe verdeee!!!
Alte sfaturi pentru mancarici verzi?
Niciodata nu mi-a placut piureul de verzaturi (de aceea cand eram acasa la ai mei nu am mancat niciodata asa ceva, mi se parea ca arata a excrement de rata:d), asa ca de cand am inceput sa gatesc de una singura si sa fac experimente prin bucatarie, mi-am reprofilat usor gusturile. Si pe ale baietilor din dotare:)
Aaa, si era sa uit, juniorului i le-am programat la masa de pranz langa cateva linguri de orez, adica garnitura cu garnitura:)) Iar maine sau poimaine: placinta cu spanac - nu am mai facut niciodata, dar daca am decretat saptamana verde, pai asa sa fie!
La mai multe verdeee!!!
Alte sfaturi pentru mancarici verzi?
02 aprilie 2011
Semi-sfarsit de saptamana baba-oarba
Mai este o zi si se termina saptamana de all day babysitting loving mom :(, ca de luni din nou pe plantatie...Nu am facut nimic extraordinar, ci doar cotidienele miracole care trec pe langa / prin tine fara nici macar sa-ti dai seama. Asa ca ieri a fost un tura vura prin parc si dimineata si seara, cu mingeaa incat am picat lati amandoi seara. Si-a definitivat asa un stil (hihi:))) referitor la jocul cu mingea, in asa fel incat arunca putin migea in fata, da cu piciorul in ea, alearga repede dupa ea sa o prinda si sa mai dea sutul finaaal si..si se uita dupa ea lung si striga: maaami!!! Da, am fost baiatul de mingi, de fapt mamica de mingi ieri intr-un mare stil. Aveam planuri mai mari - gen: hranit ratustele sau catarat prin alte locuri, dar baitetelul s-a oprit doar la activitatea aceasta mega intensa:p (bine, acuma sa nu fiu rea, am si colorat nitel, s-a mai catarat pe niste trepte si poduri din parc, dar cam atat).
Insa azi, cum ea nu prea am fost in apele mele, si cum el imi cam imprumuta starile din cate am observat, s-a iscat cu ceva"machiaj natural" pe pielea lui alba si catifelata - prima dunga rosie a fost trasata de usa dulapului (a dat cu capul in ea, in timp ce chitaia si dansa cu cearsaful de pat in brate) si urmatorul set 4 la pret de 1 a fost busitura cu fata direct pe asfalt in incercarea de a da sut, bineinteles (a ramas cu un cucui destul de mic zic eu, o julitura roz pe nas si inca vreo doua pe fiecare genunchi sa nu se supere niciunul).
Dar hai sa trec la papica, nu am mai pomenit nimic de ea in ultima perioada. Pe scurt, pe Simeon cand il intrebi ce vrea sa manance iti spune clar"ueeeez" adica orez - nu conteaza cum si in ce fel, orez sa fie. Si ca sa fac acum o divagatie, cand eram azi in masina, a observat pe marginea drumului niste cercuri imense formate din niste floricele albe si a inceput sa strige"mami, ueeez":). Sau ar mai putea sa spuna "pate" adica paste:)) Sau "pete" adica peste.
Insa, ca mama grijulie ce sunt in privinta vitaminelor, mai ales ca el niciodata nu a fost prea mancacios sau prea dolofan, incerc sa ii introduc in mancaruri mai tot timpul ceva nutritiv. Azi a mancat de exemplu, inaintea fructelor de dimineata, masline cu tofu si putina painica (asta pentru ca m-a vazut pe mine rontatind de zor si i-am facut pofta: puterea exemplului este evidenta). La pranz, dupa supa cu galuste, a urmat niste cous-cous pe care l-am amestecat cu ceva dovlecel si ardei rosu, taiate marunt, si putin spanac - avea o culoare primavaratica de chiar iti venea sa-l mananci. Si ca bonus in seara asta i-am facut "uez cu lapte".
Daca stau sa mai caut prin memoria mea de scurta durata, in ultima perioada i-am mai facut paste cu sos de rosii (blenduit atunci pe loc), cu susan pe deasupra si cu carnita de pui; paine cu humus si salata cu ridichi; guacamole (adica o salatica care are la baza avocado, peste care arunci ceva rosii, ceapa verde, usturoi si zeama de lamaie cu ulei de masline); perisoare de pui in sos de rosii cu cartofi, la cuptor; conopida cu crema de iaurt, tot la cuptor; salate verzi cu somon afumat (asta a fost acum vreo 2 saptamani si asa q inceput sa-mi manance salate, pentru ca simtea gustul de peste). Si momentan nu mai stiu. Urmeaza clar o branza cu smantana de la bunica Doina (care aterizeaza in capitala maine dupa-amiaza), o placinta cu dovlecel si o mancarica cu hrisca:)
Iar la capitolul jucarii, clar suntem cam varza. Este musai sa imi bag nasul prin niste librarii, site-uri cu jucarii si eventual si niste blog-uri pentru a ma mai inspira. Clar trebuie sa printez o carteeee cu poezii (n-am uitat sa stii - stie despre cine vb, este pe to do list-ul meu; cam lunga lista intr-adevar, dar sa stii ca e acolo), sa ii mai iau ceva carti interesante, puzzle si ceva, nu stiu ce... Azi insa i-am luat ceva: un cort de la Ikea, pe care am vazut ca l-a indragit instantaneu si ne-am hotarat sa i-l luam - saptamana viitoare urmeaza povestile legate de plasticenia cu pricina.
Va urma o lista cu ce imi place mie la Simeon, clar va urma:)
later edit: si inca o data imi dau seama ca ma invart iremediabil in iuresul acestei vieti, acestui tumult vitezoman si neiertator ..unde-s secundele, minutele, orele dedicate sufletului? in neantul timpului..
Insa azi, cum ea nu prea am fost in apele mele, si cum el imi cam imprumuta starile din cate am observat, s-a iscat cu ceva"machiaj natural" pe pielea lui alba si catifelata - prima dunga rosie a fost trasata de usa dulapului (a dat cu capul in ea, in timp ce chitaia si dansa cu cearsaful de pat in brate) si urmatorul set 4 la pret de 1 a fost busitura cu fata direct pe asfalt in incercarea de a da sut, bineinteles (a ramas cu un cucui destul de mic zic eu, o julitura roz pe nas si inca vreo doua pe fiecare genunchi sa nu se supere niciunul).
Dar hai sa trec la papica, nu am mai pomenit nimic de ea in ultima perioada. Pe scurt, pe Simeon cand il intrebi ce vrea sa manance iti spune clar"ueeeez" adica orez - nu conteaza cum si in ce fel, orez sa fie. Si ca sa fac acum o divagatie, cand eram azi in masina, a observat pe marginea drumului niste cercuri imense formate din niste floricele albe si a inceput sa strige"mami, ueeez":). Sau ar mai putea sa spuna "pate" adica paste:)) Sau "pete" adica peste.
Insa, ca mama grijulie ce sunt in privinta vitaminelor, mai ales ca el niciodata nu a fost prea mancacios sau prea dolofan, incerc sa ii introduc in mancaruri mai tot timpul ceva nutritiv. Azi a mancat de exemplu, inaintea fructelor de dimineata, masline cu tofu si putina painica (asta pentru ca m-a vazut pe mine rontatind de zor si i-am facut pofta: puterea exemplului este evidenta). La pranz, dupa supa cu galuste, a urmat niste cous-cous pe care l-am amestecat cu ceva dovlecel si ardei rosu, taiate marunt, si putin spanac - avea o culoare primavaratica de chiar iti venea sa-l mananci. Si ca bonus in seara asta i-am facut "uez cu lapte".
Daca stau sa mai caut prin memoria mea de scurta durata, in ultima perioada i-am mai facut paste cu sos de rosii (blenduit atunci pe loc), cu susan pe deasupra si cu carnita de pui; paine cu humus si salata cu ridichi; guacamole (adica o salatica care are la baza avocado, peste care arunci ceva rosii, ceapa verde, usturoi si zeama de lamaie cu ulei de masline); perisoare de pui in sos de rosii cu cartofi, la cuptor; conopida cu crema de iaurt, tot la cuptor; salate verzi cu somon afumat (asta a fost acum vreo 2 saptamani si asa q inceput sa-mi manance salate, pentru ca simtea gustul de peste). Si momentan nu mai stiu. Urmeaza clar o branza cu smantana de la bunica Doina (care aterizeaza in capitala maine dupa-amiaza), o placinta cu dovlecel si o mancarica cu hrisca:)
Iar la capitolul jucarii, clar suntem cam varza. Este musai sa imi bag nasul prin niste librarii, site-uri cu jucarii si eventual si niste blog-uri pentru a ma mai inspira. Clar trebuie sa printez o carteeee cu poezii (n-am uitat sa stii - stie despre cine vb, este pe to do list-ul meu; cam lunga lista intr-adevar, dar sa stii ca e acolo), sa ii mai iau ceva carti interesante, puzzle si ceva, nu stiu ce... Azi insa i-am luat ceva: un cort de la Ikea, pe care am vazut ca l-a indragit instantaneu si ne-am hotarat sa i-l luam - saptamana viitoare urmeaza povestile legate de plasticenia cu pricina.
Va urma o lista cu ce imi place mie la Simeon, clar va urma:)
later edit: si inca o data imi dau seama ca ma invart iremediabil in iuresul acestei vieti, acestui tumult vitezoman si neiertator ..unde-s secundele, minutele, orele dedicate sufletului? in neantul timpului..
01 aprilie 2011
Saptamana baba-oarba:))
Saptamana aceasta mi-am luat liber sa stau cu Simeon pentru ca nu putea nicio bunica sa vina la noi, asa ca mi-am mai sacrificat inca 4 zile din zilele acelea mult visate de stat la soare si tolanit in iarba, in apa sau prin munti. Bon, revenind la saptamana baba-oarba, pot sa spun ca am avut un "soc" de a sta din nou 24h din 24 cu piticul, plus ca seniorasul s-a obisnuit teribil de mult cu bunica Nuta, asa ca eu chiar eram de umplutura prin casa, drept urmare vreo 2 zile nici nu a vrut sa doarma :p
In rest a fost multa nebuneala, zbenguiala prin casa si prin parc, strans rufe si jucarii, sters toboganele de apa, luat la rand toate burlanele colorate si sters bine de apa si de namol, lopatim si greblam prin pietrisul umed pentru a face castele pentru copii, cantam de zor spunand ultimul cuvant dintr-un vers, se ciondaneste cu Vava pe mingea mareee (uf! asta a devenit o realitate dura), ne mai intoarcem prin casa pentru a mai manca cate o salata ciudata facuta de mami (gen: slata verde cu leurda, ridichi, susan, seminte de in, conopida, cascaval si carnita - mmm) sau cate o ciorbica de sfecla rosie cu painica facuta in casa (yummi!), si chiar cate o bucatica de cascaval (de o saptamana a re-inceput sa manance acest aliment pe care l-a exclus din meniu de vreo 2 luni...), mai rascolim putin prin sifonier dupa esarfele mamaie si pentru a vedea cu ce mai asezonam hainele de stat prin casa (l-am gasit azi dezbracat, in pampers numai, venind la mine asa inocent cu o bluza cu Mickey Mouse in mana stanga pentru a-l imbraca bineinteles cu ea, pentru ca bluza mov era deja rasuflata, adica..nu, mami, nu! ), mai facem cate un puzzle si innumaram piticii. Mai pictam si coloram, mai citim povesti.
Azi am fost si pana la Pitesti, in vizita la unchii lui tati ( unde dupa ce s-a jucat foarte pasnic timp de 1 ora si ceva, a inceput sa se certe si apoi sa se zmuceasca nabadoios cu un verisor de-al doilea, pe niste cuburi de lemn, neintelegere care s-a finalizat cu una bucata muscatura deget aratator de la mana stanga de-a lui Simeon, din partea lui Cosmin...) Si am dat o fuga si pe la o verisoara care are bebe mic, o scumpete pufoasa care l-a cucerit si pe Simeon - cand a inceput sa planga, s-a dus la el sa-i dea jucarii ca sa-l impace:) iar cu Darius, uhaa, au mancat paste, au invartit titirezurile, au jucat mingea, au impartit marionetele cele mici si au spart baloane de sapun.
Final de zi: somn bustean in masina, continuat pe umarul lui tati si pe perna de acasa. Mai butonez nitel si ma duc si eu la nani:)
In rest a fost multa nebuneala, zbenguiala prin casa si prin parc, strans rufe si jucarii, sters toboganele de apa, luat la rand toate burlanele colorate si sters bine de apa si de namol, lopatim si greblam prin pietrisul umed pentru a face castele pentru copii, cantam de zor spunand ultimul cuvant dintr-un vers, se ciondaneste cu Vava pe mingea mareee (uf! asta a devenit o realitate dura), ne mai intoarcem prin casa pentru a mai manca cate o salata ciudata facuta de mami (gen: slata verde cu leurda, ridichi, susan, seminte de in, conopida, cascaval si carnita - mmm) sau cate o ciorbica de sfecla rosie cu painica facuta in casa (yummi!), si chiar cate o bucatica de cascaval (de o saptamana a re-inceput sa manance acest aliment pe care l-a exclus din meniu de vreo 2 luni...), mai rascolim putin prin sifonier dupa esarfele mamaie si pentru a vedea cu ce mai asezonam hainele de stat prin casa (l-am gasit azi dezbracat, in pampers numai, venind la mine asa inocent cu o bluza cu Mickey Mouse in mana stanga pentru a-l imbraca bineinteles cu ea, pentru ca bluza mov era deja rasuflata, adica..nu, mami, nu! ), mai facem cate un puzzle si innumaram piticii. Mai pictam si coloram, mai citim povesti.
Azi am fost si pana la Pitesti, in vizita la unchii lui tati ( unde dupa ce s-a jucat foarte pasnic timp de 1 ora si ceva, a inceput sa se certe si apoi sa se zmuceasca nabadoios cu un verisor de-al doilea, pe niste cuburi de lemn, neintelegere care s-a finalizat cu una bucata muscatura deget aratator de la mana stanga de-a lui Simeon, din partea lui Cosmin...) Si am dat o fuga si pe la o verisoara care are bebe mic, o scumpete pufoasa care l-a cucerit si pe Simeon - cand a inceput sa planga, s-a dus la el sa-i dea jucarii ca sa-l impace:) iar cu Darius, uhaa, au mancat paste, au invartit titirezurile, au jucat mingea, au impartit marionetele cele mici si au spart baloane de sapun.
Final de zi: somn bustean in masina, continuat pe umarul lui tati si pe perna de acasa. Mai butonez nitel si ma duc si eu la nani:)
24 martie 2011
Palavre IV
Ica e devenit bunica si icu, bunicu. Cati e neschimbat, la fel ca si ceilalti membri ai familiei.
On este inca Simeon.
Donad, Michi Maus, Tuto, Gufi = noii lui prieteni de care este atasat (il avem doar pe Pluto, dar clar trebuie sa achizitionam si restul grupului de prieteni)
Nemo dotu, mae si mic, tata Nemo, semnul cu degetele care arata a "umflat" (un prieten de-al lui Nemo din noua lui casa provizorie, mai precis acvariul dentistului), tot la capitolul imaginie, este atras de de rechinul mov (care in poveste este de fapt alb), de ochelarii scafandrului, de faptul ca un scafandru in prinde pe Nemo intr-o plasa si de fetita care are aparat dentar:) = povestea lui Nemo
Bebe mic, mama si tata dino, dedee = povestea lui Bronto dinozaurul
Uaaau, gat lung, mama potam, tata zeba = revista cu personajele din Madagascar
Bidea mae baie, baca baie = mingea mare face baie, barca face baie
Mingea este totemul lui omni-prezent, la masa (a inceput sa o cam lase totusi de o saptamana incoace), la baie, afara, la nani - se trezeste in mijlocul noptii cerand mindea mae si daca nu o gasesc repede, incep vociferarile si nemultumirile, adica cum, nu doarme si mingea cu mine, adica aia mare cu Scooby Doo pe care o cara peste tot si pe care o spal in permanenta de-i merg fulgii, de ma mir ca nu s-a luat culoarea de pe ea!
Babu si gasca au luat momentan o pauza - incredibil!
On este inca Simeon.
Donad, Michi Maus, Tuto, Gufi = noii lui prieteni de care este atasat (il avem doar pe Pluto, dar clar trebuie sa achizitionam si restul grupului de prieteni)
Nemo dotu, mae si mic, tata Nemo, semnul cu degetele care arata a "umflat" (un prieten de-al lui Nemo din noua lui casa provizorie, mai precis acvariul dentistului), tot la capitolul imaginie, este atras de de rechinul mov (care in poveste este de fapt alb), de ochelarii scafandrului, de faptul ca un scafandru in prinde pe Nemo intr-o plasa si de fetita care are aparat dentar:) = povestea lui Nemo
Bebe mic, mama si tata dino, dedee = povestea lui Bronto dinozaurul
Uaaau, gat lung, mama potam, tata zeba = revista cu personajele din Madagascar
Bidea mae baie, baca baie = mingea mare face baie, barca face baie
Mingea este totemul lui omni-prezent, la masa (a inceput sa o cam lase totusi de o saptamana incoace), la baie, afara, la nani - se trezeste in mijlocul noptii cerand mindea mae si daca nu o gasesc repede, incep vociferarile si nemultumirile, adica cum, nu doarme si mingea cu mine, adica aia mare cu Scooby Doo pe care o cara peste tot si pe care o spal in permanenta de-i merg fulgii, de ma mir ca nu s-a luat culoarea de pe ea!
Babu si gasca au luat momentan o pauza - incredibil!
23 martie 2011
A vrea si a putea
Acum un an si ceva imi spunea cineva ca a fi mama este mai greu ca la manastire: taierea voii este adusa la mare rang in timpul maternitatii si pe o lunga durata de timp pe parcursul vietii copilului. Deci cam vrei sa citesti, sa dormi, sa te uiti la un film, sa te duci la un ceai cu prieteneii, sa te plimbi pe malul marii cu sotiorul, dar nu mai poti. Si e atat de greu!
In perioada de educatie, intervine totusi suprematia aceasta a adultului asupra copilului, privita din lupa varstei sau din unghiul balantei matriarhale / patriarhale, cu diverse situatii in care cam poti sa intervii de multe ori in deciziile lui, verbal / fizic / psihic, in care ai putea sa dirijezi viata lui spre caile pe care tu, ca mama, le consideri bune, in care poti sa limitezi avantul imaginatiei de zi cu zi prin Dar aici nu mai vrei, chiar nu vrei sa subjugi sub papucul propriei constiinte un bot cu ochi care are tot universul la picioare. Si e atat de frumos!
Totul cred ca este sa vrei si sa poti sa iei viata asa cum este, fara sa mai diseci firul in saisprezece ci doar sa te bucuri de fiecare clipa in care respiri si traiesti!
In perioada de educatie, intervine totusi suprematia aceasta a adultului asupra copilului, privita din lupa varstei sau din unghiul balantei matriarhale / patriarhale, cu diverse situatii in care cam poti sa intervii de multe ori in deciziile lui, verbal / fizic / psihic, in care ai putea sa dirijezi viata lui spre caile pe care tu, ca mama, le consideri bune, in care poti sa limitezi avantul imaginatiei de zi cu zi prin Dar aici nu mai vrei, chiar nu vrei sa subjugi sub papucul propriei constiinte un bot cu ochi care are tot universul la picioare. Si e atat de frumos!
Totul cred ca este sa vrei si sa poti sa iei viata asa cum este, fara sa mai diseci firul in saisprezece ci doar sa te bucuri de fiecare clipa in care respiri si traiesti!
primavara din lingurita de polen
De aproape doua saptamani ii dau lui "On" (si iau si eu) o lingurita de polen, dimineata inainte de masa. Rontaie bilutele acelea singur, fara nicio nedumerire sau rebeliune, si de cele mai multe ori cere apoi apa, ceai sau miere. Tot de vreo 2-3 saptamani ii fac zilnic ceai de plante (plante uscate de la plafar; cu siguranta nu sunt ele asa naturale, avand in vedere metoda lor de uscare in fabrica, dar macar vad floarea de musetel:) printre care menta, musetel, busuioc, cimbrisor, anason, chimen. Pe langa toate acestea, ii dau tinctura de propolis cu putina miere, tot dimineata, undeva dupa micul dejun. Habar n-am daca fac bine sau nu, dar asta am decis pentru moment sa-i dau pentru a-i fortifica trupul, pe langa fructe (care stiati, nu, ca sunt stopite cateva minute cu o subsanta acida, nu stiu exact numele, inainte de a fi aranjate frumos in cutii, pentru a calatori in siguranta 4-5 zile pana in magazinele noastre unde trebuie sa dea binein fata cumparatorilor, cu batistuta calcata si fata aranjata..) si salata, pe cat se poate, normal, cu verdeturi gen salata, leurda, spanac..Si bai de soare, tot cat se poate, adica atat cat reuseste bunica sa stea pe afara cu el dimineata, ca dupa-amiaza nu prea mai prindem razele soarelui.
Am reusit sa scap si de tusea magareasca care pusese asediu pe mine si care uneori dadea in atat de tuse de nu mai puteam respira, in special cat stateam la birou, cu un sirop din muguri de pin si propolis (multumita lui Vero). Maxim 4 zile a durat, de fapt 3, ca azi am uitat siropul acasa si nu am mai luat, dar nu am mai tusit decat asa, razlet.
Dar mi-as dori totusi sa facem toate astea undeva unde sa si putem admira primavara in toata splendoarea ei.
Am reusit sa scap si de tusea magareasca care pusese asediu pe mine si care uneori dadea in atat de tuse de nu mai puteam respira, in special cat stateam la birou, cu un sirop din muguri de pin si propolis (multumita lui Vero). Maxim 4 zile a durat, de fapt 3, ca azi am uitat siropul acasa si nu am mai luat, dar nu am mai tusit decat asa, razlet.
Dar mi-as dori totusi sa facem toate astea undeva unde sa si putem admira primavara in toata splendoarea ei.
21 martie 2011
natura din noi
pentru ca in timpul mesei un coleg mi-a aratat noul program audio cu sunete din natura, cu care, chipurile ar vrea sa se trezeasca, am inceput sa visez cu ochii deschisi si inca nu mi-am revenit, la padurea aceea cruda cu izul caracteristic, imbatata total de trilul pasarelelor si cantecul lor continuu si dezmierdator, la mirosul muntelui, de aerul tare de pe culmile muntilor, care-ti taie respiratia si iti imbata toata fiinta, la briza marii care-ti desira trupul si de valurile care-ti matura picioarele de pe nisip, la soarele cald care-ti incalzeste fiecare celula si fiecare coltisor de suflet, la mirosul ierbii verzi si crude de pe intinderile de pamant, la parfumul florilor din gradini, la ploaia calda de vara...Vreau sa evadez in natura!!!
later edit: si e atat de trist, teribil de trist si de enervant ca nu ne mai putem bucura de aceste minunatii pe care Doamne Doamne le-a creat pentru noi decat asa, la tv, laptop, pc, iphone, e-book sau mai stiu eu ce minunatie de high-tech, ultimul model lansat pentru noi, astia, care am uitat total de faptul ca suntem oameni si nu roboti (inca), ca suntem facuti din celule vii (inca), ca avem in noi multa apa si aer si ca nu putem , dar nu putem trai in afara naturii - asta o resimt puternic de cand am re-inceput serviciul, de cand stau mai mult de 8 ore inchisa intr-un birou, cu ochii si nasul in ecranul unui laptop, inspirand aerul conditionat trecut prin filtre si band apa de dozator si mancand intr-o sala fara lumina naturala, fara posibilitatea de a ma duce la o plimbare relaxanta printre copaci si fire de iarba pentru a asculta trilul mierlelor...ne imbolnavim singuri, treptat, constienti si iremediabil de sezatoarea asta continua intre betoane si falsitati, de la apa, aer pana la mancare si pilule ingurgitate pentru orice durere ipohondrica...Vreau clar sa traiesc in natura!!!!
later edit: cred ca e astenia de primavara care-mi da ganduri negre, nu doar ameteli periodice
later edit: si e atat de trist, teribil de trist si de enervant ca nu ne mai putem bucura de aceste minunatii pe care Doamne Doamne le-a creat pentru noi decat asa, la tv, laptop, pc, iphone, e-book sau mai stiu eu ce minunatie de high-tech, ultimul model lansat pentru noi, astia, care am uitat total de faptul ca suntem oameni si nu roboti (inca), ca suntem facuti din celule vii (inca), ca avem in noi multa apa si aer si ca nu putem , dar nu putem trai in afara naturii - asta o resimt puternic de cand am re-inceput serviciul, de cand stau mai mult de 8 ore inchisa intr-un birou, cu ochii si nasul in ecranul unui laptop, inspirand aerul conditionat trecut prin filtre si band apa de dozator si mancand intr-o sala fara lumina naturala, fara posibilitatea de a ma duce la o plimbare relaxanta printre copaci si fire de iarba pentru a asculta trilul mierlelor...ne imbolnavim singuri, treptat, constienti si iremediabil de sezatoarea asta continua intre betoane si falsitati, de la apa, aer pana la mancare si pilule ingurgitate pentru orice durere ipohondrica...Vreau clar sa traiesc in natura!!!!
later edit: cred ca e astenia de primavara care-mi da ganduri negre, nu doar ameteli periodice
De prin alt week-end adunate
Si uite ca au mai trecut inca doua zile de liber de la munca – (se pare ca aceasta activitate indobitocitoare, zilnica si in cardasie pentru profitul multinationalei a inceput sa-si puna amprenta vizibil pe mintea si pe starea mea, incat ma raportez la ea mai tot timpul…) care au trecut ca vantul din week-end si ca gandul de vacanta:) Sambata dimineata, am reusit sa mergem si noi la teatru, pentru prima data - este vorba de piesa de teatru special aranjat pentru copii mici de la Clubul Taranului de la MTR, din fecare sambata dimineata. Este un eveniment deja bifat "in town" si pe care aproape toti parintii il cunosc. Am fost la "Elefantelul curios", adaptare dupa Rudyard Kipling - mare agitatie inca de la inceput (tks to M am reusit sa luam si bilete, chipurile in fata, la scaunele rezervate, pentru ca mamica Andreei a fost cam racita si nu a mai reusit sa ajunga). Bon zic, deci am avut un pic de noroc, zic eu ca am nimerit sa intreb persoana potrivita in momentul potrivit. Revin deci, am intrat, agitatie, alergatura, muulti parinti si muulti copii, un du-te vino de colo colo in camaruta micuta rau si metamorfozata pentru un col de teatru ad-hoc. Ne asezam pe scaun - l-am tinut totusi pe Simeon in brate, chiar daca am platit pentru doi, ca sa vada mai bine pe scena. Apare papagalul Colo-Colo care ne introduce chipurile pe taramuri de poveste - reamintesc mereu, inclusiv in mintea-mi intortocheata, ca scena este pentru pitici mici mici care nu au repere multe si bune pentru culoare, papusi si actorie. Apare si elefantelul curios care ii intreaba pe toti cu care se intalneste - o "hipopotam-a" casnica, un strut care sufera de reumatism, un sarpe somnoros si o maimuta pofticioasa - diverse amanunte pe care el nu le intelege. Fiecare, dar fiecare ii raspunde intr-un final cu o palma / picior/ cratita sau coada peste ochi. Hopa! asta nu e bine, imi zic - oi fi eu prea exigenta, dar totusi este vorba despre un teatru pentru cei mici, repet iarasi!!! Dupa ce calatoreste prin jungal, il intalneste intr-un final pe crocodilul de Nil, care vrea sa il manance, dar reuseste doar sa ii lungeasca nasul - asta chiar e dragutz:)), nas care ii este foarte util si cu ajutorul caruia reuseste sa-i ajute pe toti pe care i-am mentionat mai sus. Si cantecele adunate pe ici pe colo, cu cate un dans, cu niste intrebari prearete pentru auditorium-ul care statea tintuit pe scaun (wow!), cu cate un ras super strident al unei mame care a deranjat tot spectacolul. La final, toti copiii au putut primi cate un pupic direct de la elefantel si sa imbratiseze papusile participante. Simeon era cam deranjat de multimea prea multime si agitata care a navalit pe scena ingusta, dar totusi si-a bagat mana in gura crocodilului si l-a mangaiat pe Dumbo (am uitat sa mentionez ca in timpul scenetei, S tot soptea Dumbo, iar cand a aparut sarpele, a inceput: Kaa, Babuu, Momi).
Una peste alta a fost dragutz, dar ma asteptam la ceva mai putin violent!
Iar seara, ee, seara am pictat!!! For "za first time". Cu acuarele clasice, cu paharul de apa langa noi, cu pensule, voie buna, pofta de nunate si multa curiozitatate. (revin cu poze) Scandal a iesit cand a trebuit totusi sa finalizam activitatea pentru ca era aproape 9 si nu mancase inca....
Duminica ne-am limitat doar la o vizita la unchii mei din Voluntari - pe care Simeon nu i-a vazut decat o data, anul trecut prin vara. S-a reimprietenit rapid cu Paula si Gigi, mai ales ca facusera popcorn - hurei!!! Si-a luat ditamai castronul din bucatarie, s-a asezat pe canapeaua din camera, si-a pus catronul intre picioare si a inceput sa rontaie in continuu aproape o ora:)) In conditiile in care mancase inainte sa ajungem acolo, ficatel cu garnitura de cartofi si broccoli (yummi). Mirosul de floricele si rontaiala tuturor l-au imbiat rapid si pe el la mancaceala. Si la joaca cu magnetii de pe frigider. A primit si un dar de la verisoara lui mami - un mutzunachi mare si galben care canta si o cana super simpatica, cu o vacuta pe o latura - pe care a reusit sa o sparga de prima data cand a ajuns acasa.
In rest, tusea mea s-a rarit simtitor datorita siropului de muguri de pin cu propolis, pe care mi l-a recomandat o cunostinta, bunica este super iubita si indragita de nepotel, tati incearca sa tina pasul cu iuresul prezent.
Sfarsit de week-end: luni, adica azi, s-a trezit la 6! Cel care se trezeste devreme, cica departe ajunge - eu doar la serviciu, el doar in parc:))
Una peste alta a fost dragutz, dar ma asteptam la ceva mai putin violent!
Iar seara, ee, seara am pictat!!! For "za first time". Cu acuarele clasice, cu paharul de apa langa noi, cu pensule, voie buna, pofta de nunate si multa curiozitatate. (revin cu poze) Scandal a iesit cand a trebuit totusi sa finalizam activitatea pentru ca era aproape 9 si nu mancase inca....
Duminica ne-am limitat doar la o vizita la unchii mei din Voluntari - pe care Simeon nu i-a vazut decat o data, anul trecut prin vara. S-a reimprietenit rapid cu Paula si Gigi, mai ales ca facusera popcorn - hurei!!! Si-a luat ditamai castronul din bucatarie, s-a asezat pe canapeaua din camera, si-a pus catronul intre picioare si a inceput sa rontaie in continuu aproape o ora:)) In conditiile in care mancase inainte sa ajungem acolo, ficatel cu garnitura de cartofi si broccoli (yummi). Mirosul de floricele si rontaiala tuturor l-au imbiat rapid si pe el la mancaceala. Si la joaca cu magnetii de pe frigider. A primit si un dar de la verisoara lui mami - un mutzunachi mare si galben care canta si o cana super simpatica, cu o vacuta pe o latura - pe care a reusit sa o sparga de prima data cand a ajuns acasa.
In rest, tusea mea s-a rarit simtitor datorita siropului de muguri de pin cu propolis, pe care mi l-a recomandat o cunostinta, bunica este super iubita si indragita de nepotel, tati incearca sa tina pasul cu iuresul prezent.
Sfarsit de week-end: luni, adica azi, s-a trezit la 6! Cel care se trezeste devreme, cica departe ajunge - eu doar la serviciu, el doar in parc:))
17 martie 2011
Culorile de dimineata
S-a trezit cu noaptea in cap.Tati si cu mine ne-am trezit foarte devreme azi, intr-adevar, dar nu ma gandeam ca iteste si el capul vesel din camera. Era ora 6 abia. L-a mai pacalit bunica sa mai stea pana pe la 7 in pat, cu greu, cu greu, insa gata - ziua a inceput! Si cu ce? Cu toate culorile mici si simpatice pe care le-a gasit. Le-a insirat pe canapea si a inceput sa le ia la rand, desenandu-se nitel pe mana sau scobind cu vreo unghie de la aratator:) Si il auzeam prin casa - maaaaami, dedeeee. :) Maaaami, gaaabeen. Si uite asa le-a luat pe rand, timp de vreo jumatate de ora ab; negu, mao, dotu (rosu), dot (roz), tatu albastru, ghi colorandu-mi dimineata asta destul de gri si cu alizee suieratoare. Am purces astfel catre metrou gandindu-ma la culori de poveste si la inocenta copilului.
16 martie 2011
De prin week-end adunate
Sunt oricum in intarziere cu postarile, clar, dar recuperez usor usor, am multe de notat pentru 2031:p
Coincidenta sau nu, ziua de 13 a avut pentru noi conotatia cifrei fatidice:( Bine, sa nu fiu totusi atat de pesimista si de sumbra in prezentare, la noi este inca raiul pe pamant, avand in vedere nenorocirea din Japonia (cutremurul de 8,9 grade si tsunami care a provocat valul de aproape 10 metri inaltime, care a intors un rau din cursul sau normal de varsare in ocean, care a facut sa dispara de pe fata pamantului localitati intregi, si a provocat mii de morti, sute de mii de refugiati, lipsa de acces la apa potabila, mii de oameni izolati in frig si infometati, rationalizarea energiei electrice in Tokyo, alerta nucleara…) Cica ar fi de vina apropierea lunei fata de pamant (perigeu), exploziile solare anormale, cica si iar cica.
Viata la noi inca decurge lin si normal, slava Domnului, de aceea ma raportez la ceea ce vad si simt deocamdata in jurul meu si duminica a fost o zi de pomina.
M-am trezit destul de bulversata asa, nauca de cap si cu razele patrunzand prin perdeaua noastra mata de la dormitor...Bon, asta e, duminica si singuri acasa, neavand niciun chef sa merg nicaieri asa ca am ramas cu piticotul prin casa jucandu-ne, povestind, ne mai aruncam si trandavi asa pe pat (am dat totusi drumul la radio cu slujba de la patriarhie, daca totusi nu am reusit sa ne urnim din casa, macar asa o data pe saptamana sa fim, sa incercam sa fim niste buni crestini practicanti). S-a terminat si prima parte a diminetii, asa ca ne-am imbracat binisor si am iesit afaraaa, la soareee!
Cu o zi inainte cumparasem un kg de lapte de la ferma de capre de langa noi si mi s-a branzit...din nou!! Cred ca nu era muls in ziua respectiva sau ca nu a fost bine depozitat si iac-asa, nu am avut ce sa-i dau sa manance – l-am pacalit cu ceva iaurt seara si dimineata, cu niste fulgi, mmm, a mers faza , dar cam trasa de par. Duminica insa cand am ajuns, surpriza: nu mai aveau lapte. Asa ca am mers totusi un pic la biserica de vis-a-vis sa aprindem o lumanare. Cand am mers inauntru, nu au trecut 3 minute, ca deja S era bombardat din toate partile de diferite persoane pentru a-i da una, alta – o praji magura, o portocala, o bucata de paine, o alta femeie deja ii bagase niste covrogei mini-brezel pe gat...Si asta in maxim 5 minute. Wow!
Am mers apoi agale pana in parc unde totul a constat intr-o fuga continua dupa “bidea maeeee” (a se citi mingea mare), de parcul de distractii nu ne-am atins ca nu aveai unde sa arunci un ac. Oricum nu a fost atras, asa ca am ramas la nivel de “tuc”. Pana cand a aparut o fetita, simpatica foc, intr.-adevar dupa care Simeon a inceput sa se tina scai :)) ¨Pentru asta s-a capatuit cu alte cateva pufarine si alt covrig (nu primise destul cu o ora inainte:d) si cu un zapmbet si un paaa dulce foc de la fetita.
Intr.-un final, ne-am urnit pasii catre casa. Am zis ca era cald, dar cald nene, cald – peste 20 de grade, incat l-am lasat intr-un tricou si o bluzita subtire, fara caciula, bineinteles, si tot era un pic mai cald (si de la agitatie, fireste, dar cald, mon cher, cald!!!)
Am ajuns in apartamentul scaldat in soare, cu geamuri inchise, pentru ca dimineata cand plecaseram veneau diverse izuri de ciorba acra, prajeala si alte chestii nedefinite, incat primul lucru dupa ce ne-am dezbracat a fost sa deschid laaarg geamurile. Bad idea! Exact cand am iesit din baie, il vad pe dragutul de Simeon cu mingea maree pe marginea geamului de la bucatarie sihop-tzop, nu mai e mingea. A zburat cu total pe acoperisul de deasupra intrarii in bloc. Gestica si mimica lui Simeon este indescriptibila, dar fara suparare si cu mainile in aer; “mami, asta e!”:))) de parca eu era innebunita dupa minge, nu el. Hihaha. Ne asezam pe scaunele sa luam pranzul, cand mi-a venit sa ma mai uit o data pe geam – hopa, nu mai e mingea. In mintea mea, ce repede s-au miscat astia:p, insa o luase vantul hat intr-o gradina. Zic: Simeon, hai sa recuperam mingea, i-am pus o bluza peste tricoul de casa, m-am incaltat numai pe mine, nu si pe el (another bad idea) si am luat liftul spre parter. Ups! Spre parter, s-a oprit liftul si ne-am blocat. Hmmm. Din fericire nu era prima data, asa ca am stiut ce sa fac – doar sa apesi alte butoane, sa te fatai nitel printre etaje si gata. Am iesit, am incercat sa intram in gradina, insa portita era prinsa strategic cu niste noduri gordiana, si cu Simeon in brate, descult…greu, nene, greu la deal cu boii mici si la vale cu furnici:)) am reusit in cele din urma sa recuparam mingea, el era cel mai incantat dintre toti (de saptamana trecuta mananca cu mingea, doarme cu mingea, face baie cu mingea, iese afara cu mingea, deci iti imaginezi de ce m-am straduit sa o recuperez).
Happy again, ajungem in casa sa mancam. Pranzul a decurs binisor (am avut o ciorbica de legume si perisoare cu cartofi si rosii la cuptor). Dar dupa ce a urmat, greu de povestit. Pustiul NU a vrut in ruptul capului sa faca nani, no way, no way. Se facuse 2 si jumatate, 3, 3 si jumatate, 4, gata, mi-am luat orice speranta. Greu nene, greu. Mai ales ca toata saptamana trecuta am dus pe picioare o viroza ciudata, cu putina febra, dar putina rau, cu putini muci doar intr-o zi, dar cu o tuseeee, mama ce tuse, de nici azi nu am scapat de ea. Ramane sa mai incerc si sucul din ridiche neagra (ihi). Bon, deci fara somn, eu cu o somnolenta si o ameteala incredibila, Simeon cu un chef de viata nemaipomenit si cu chef de Nemo – am uitat sa spun ca are o noua carte de povesti „Nemo”, pe care am citit-o din scoarta in scoarta de cateva zile non stop, la fiecare masa, la fiecare trezire si adormire, ziua a curs repede si fara alt iesit afara. So so sorry, dar eram neputincioasa.
Am construit, am desenat, am colorat, ne-am facut de cap pana cand pe la 9 am picat lati amandoi. Inconjurati de mingea mare si mingea mica.
Coincidenta sau nu, ziua de 13 a avut pentru noi conotatia cifrei fatidice:( Bine, sa nu fiu totusi atat de pesimista si de sumbra in prezentare, la noi este inca raiul pe pamant, avand in vedere nenorocirea din Japonia (cutremurul de 8,9 grade si tsunami care a provocat valul de aproape 10 metri inaltime, care a intors un rau din cursul sau normal de varsare in ocean, care a facut sa dispara de pe fata pamantului localitati intregi, si a provocat mii de morti, sute de mii de refugiati, lipsa de acces la apa potabila, mii de oameni izolati in frig si infometati, rationalizarea energiei electrice in Tokyo, alerta nucleara…) Cica ar fi de vina apropierea lunei fata de pamant (perigeu), exploziile solare anormale, cica si iar cica.
Viata la noi inca decurge lin si normal, slava Domnului, de aceea ma raportez la ceea ce vad si simt deocamdata in jurul meu si duminica a fost o zi de pomina.
M-am trezit destul de bulversata asa, nauca de cap si cu razele patrunzand prin perdeaua noastra mata de la dormitor...Bon, asta e, duminica si singuri acasa, neavand niciun chef sa merg nicaieri asa ca am ramas cu piticotul prin casa jucandu-ne, povestind, ne mai aruncam si trandavi asa pe pat (am dat totusi drumul la radio cu slujba de la patriarhie, daca totusi nu am reusit sa ne urnim din casa, macar asa o data pe saptamana sa fim, sa incercam sa fim niste buni crestini practicanti). S-a terminat si prima parte a diminetii, asa ca ne-am imbracat binisor si am iesit afaraaa, la soareee!
Cu o zi inainte cumparasem un kg de lapte de la ferma de capre de langa noi si mi s-a branzit...din nou!! Cred ca nu era muls in ziua respectiva sau ca nu a fost bine depozitat si iac-asa, nu am avut ce sa-i dau sa manance – l-am pacalit cu ceva iaurt seara si dimineata, cu niste fulgi, mmm, a mers faza , dar cam trasa de par. Duminica insa cand am ajuns, surpriza: nu mai aveau lapte. Asa ca am mers totusi un pic la biserica de vis-a-vis sa aprindem o lumanare. Cand am mers inauntru, nu au trecut 3 minute, ca deja S era bombardat din toate partile de diferite persoane pentru a-i da una, alta – o praji magura, o portocala, o bucata de paine, o alta femeie deja ii bagase niste covrogei mini-brezel pe gat...Si asta in maxim 5 minute. Wow!
Am mers apoi agale pana in parc unde totul a constat intr-o fuga continua dupa “bidea maeeee” (a se citi mingea mare), de parcul de distractii nu ne-am atins ca nu aveai unde sa arunci un ac. Oricum nu a fost atras, asa ca am ramas la nivel de “tuc”. Pana cand a aparut o fetita, simpatica foc, intr.-adevar dupa care Simeon a inceput sa se tina scai :)) ¨Pentru asta s-a capatuit cu alte cateva pufarine si alt covrig (nu primise destul cu o ora inainte:d) si cu un zapmbet si un paaa dulce foc de la fetita.
Intr.-un final, ne-am urnit pasii catre casa. Am zis ca era cald, dar cald nene, cald – peste 20 de grade, incat l-am lasat intr-un tricou si o bluzita subtire, fara caciula, bineinteles, si tot era un pic mai cald (si de la agitatie, fireste, dar cald, mon cher, cald!!!)
Am ajuns in apartamentul scaldat in soare, cu geamuri inchise, pentru ca dimineata cand plecaseram veneau diverse izuri de ciorba acra, prajeala si alte chestii nedefinite, incat primul lucru dupa ce ne-am dezbracat a fost sa deschid laaarg geamurile. Bad idea! Exact cand am iesit din baie, il vad pe dragutul de Simeon cu mingea maree pe marginea geamului de la bucatarie sihop-tzop, nu mai e mingea. A zburat cu total pe acoperisul de deasupra intrarii in bloc. Gestica si mimica lui Simeon este indescriptibila, dar fara suparare si cu mainile in aer; “mami, asta e!”:))) de parca eu era innebunita dupa minge, nu el. Hihaha. Ne asezam pe scaunele sa luam pranzul, cand mi-a venit sa ma mai uit o data pe geam – hopa, nu mai e mingea. In mintea mea, ce repede s-au miscat astia:p, insa o luase vantul hat intr-o gradina. Zic: Simeon, hai sa recuperam mingea, i-am pus o bluza peste tricoul de casa, m-am incaltat numai pe mine, nu si pe el (another bad idea) si am luat liftul spre parter. Ups! Spre parter, s-a oprit liftul si ne-am blocat. Hmmm. Din fericire nu era prima data, asa ca am stiut ce sa fac – doar sa apesi alte butoane, sa te fatai nitel printre etaje si gata. Am iesit, am incercat sa intram in gradina, insa portita era prinsa strategic cu niste noduri gordiana, si cu Simeon in brate, descult…greu, nene, greu la deal cu boii mici si la vale cu furnici:)) am reusit in cele din urma sa recuparam mingea, el era cel mai incantat dintre toti (de saptamana trecuta mananca cu mingea, doarme cu mingea, face baie cu mingea, iese afara cu mingea, deci iti imaginezi de ce m-am straduit sa o recuperez).
Happy again, ajungem in casa sa mancam. Pranzul a decurs binisor (am avut o ciorbica de legume si perisoare cu cartofi si rosii la cuptor). Dar dupa ce a urmat, greu de povestit. Pustiul NU a vrut in ruptul capului sa faca nani, no way, no way. Se facuse 2 si jumatate, 3, 3 si jumatate, 4, gata, mi-am luat orice speranta. Greu nene, greu. Mai ales ca toata saptamana trecuta am dus pe picioare o viroza ciudata, cu putina febra, dar putina rau, cu putini muci doar intr-o zi, dar cu o tuseeee, mama ce tuse, de nici azi nu am scapat de ea. Ramane sa mai incerc si sucul din ridiche neagra (ihi). Bon, deci fara somn, eu cu o somnolenta si o ameteala incredibila, Simeon cu un chef de viata nemaipomenit si cu chef de Nemo – am uitat sa spun ca are o noua carte de povesti „Nemo”, pe care am citit-o din scoarta in scoarta de cateva zile non stop, la fiecare masa, la fiecare trezire si adormire, ziua a curs repede si fara alt iesit afara. So so sorry, dar eram neputincioasa.
Am construit, am desenat, am colorat, ne-am facut de cap pana cand pe la 9 am picat lati amandoi. Inconjurati de mingea mare si mingea mica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)