Acum un an si ceva imi spunea cineva ca a fi mama este mai greu ca la manastire: taierea voii este adusa la mare rang in timpul maternitatii si pe o lunga durata de timp pe parcursul vietii copilului. Deci cam vrei sa citesti, sa dormi, sa te uiti la un film, sa te duci la un ceai cu prieteneii, sa te plimbi pe malul marii cu sotiorul, dar nu mai poti. Si e atat de greu!
In perioada de educatie, intervine totusi suprematia aceasta a adultului asupra copilului, privita din lupa varstei sau din unghiul balantei matriarhale / patriarhale, cu diverse situatii in care cam poti sa intervii de multe ori in deciziile lui, verbal / fizic / psihic, in care ai putea sa dirijezi viata lui spre caile pe care tu, ca mama, le consideri bune, in care poti sa limitezi avantul imaginatiei de zi cu zi prin Dar aici nu mai vrei, chiar nu vrei sa subjugi sub papucul propriei constiinte un bot cu ochi care are tot universul la picioare. Si e atat de frumos!
Totul cred ca este sa vrei si sa poti sa iei viata asa cum este, fara sa mai diseci firul in saisprezece ci doar sa te bucuri de fiecare clipa in care respiri si traiesti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu