Iuhoooo, party in Visana zone

Trece timpul repede repede, chiar daca il masuram noi pe trimestru, an in plan, ore de somn, minutele de la pauza de masa, iarasi orele de somn si iarasi ani, realizez din ce in ce mai concret ca Simeon al nostru implineste pe 31 ianuarie 2 ANI - frumosi, de neuitat, plini de tot ce ne putem imagina pana la aceasta vartsa.
Asa, lasand melancolia la o parte si pentru ca nu am timp :(((: invitatie la party!!!
Aniversarea pica intr-o luni asa, dar lasam party pentru un week-end (nu stiu care, depinde de S: saptamana aceasta se delecteaza cu ica Doina si nu este prea incantat, in fiecare seara de cand a venit, abia 2 la numar are o criza serioasa de plans, uf!).
Asa, pentru ca am vrut de fapt sa fie doar un flash-zvon, rugaminte rapida la mamica Minunei si a Gagaitei sa ne trimita un mesaj - pe unde vor, dar privat sa fie (mail, FB, sms) cu adresa lor completa, in special cu numarul apartamentului (pe mamica lui Sebi nu o mai intreb, pentru ca stiu deja:d). Surpriza!

Lectura dauneaza grav

Simeon, stii tu ce mama aiurita ai? Ai idee de asta? Vorbim despre lucrul asta cand intelegi mai bine conceptul, dar de povestit, inscriu repede aici in jurnal, ca sa  nu se stearga din memoria de scurta durata (zici ca sunt la vrei lectie de psiho:))))
Ieri, ziua mea enervanta de munca - nu stiu ce au toti saptamana aceasta de vor nshpe mii de rapoarte, inscrieri, corecturi, semnaturi, curiere, facturi, receptii, caaah - ia intr-un final sfarsit si ma indrept spre metroul de la Preciziei, planuind seara in mintea mea, fericita fiind ca am reusit totusi sa fiu la 18.10 pe peron. Vine metroul, ocup un loc in spatiu, scot hartoagele de citit (mai mereu am ceva de citit in metrou pentru ca e asa de obositor drumul de tshpe statii, incat nu suport sa ma uit atat de mult timp la oameni tristi si obositi). Si citesc, citesc, citesc, ma cufund total in cartea lui Salome, "Mami, Tati, m-auziti?" (gasita pe net) si la un moment dat ridic privirea, vad o statie necunoscuta (le-am invatat pe toate in cele trei luni de parcurgere zilnica a distantei; chiar daca toate sunt gri si murdare, fiecare are ceva deosebit: un bec aiurea, un stalp si mai aiurea, niste scaune scorojite) si tzopa hopa repede afara din metrou. Eram la Dristor :))) Eram la 2 statii distanta de Timpuri Noi, unde trebuia sa cobor :)) Astept alt metrou, insa mi s-au dus pe apa sambetei cele 30 de minute pe care crezusem ca le-am castigat pentru orarul cu joaca de seara. Deci, mami, atentie la ne-atentie!

Prietenii la multumiri se cunosc:)

Am descoperit ca prietenele noastre Mari si Mariuca si-au facut Blog - Winniiiiie!:))) De-acum vom afla mai multe si mai multe despre Mariuca, pentru ca mami ei scrie foarte frumos si atractiv.
Deoarece a scris un articol in care multumea mamicilor si piticilor din viata lor, am realizat ca pe buna dreptate, prietenii la multumiri se cunosc - la ei te gandesti cand ai vreo bucurie sau vreo tristete, pe ei ii suni sau ii "comentezi" pe bloguri cand ai ceva bazdaganii de elucidat, ceva hainute sau jucarii de cumparat, ceva locuri de joaca de testat, filme sau melodii de ascultat si variante de papica noua de incercat. Si lor le multumesti la final ca iti sunt aproape.

p.s. Simeon a fost tare suparat si deloc in apele lui cand am fost in vizita la Mariuca, vineri seara, era asa stingher si bombanos, pentru ca a plecat tati ( plecase la serviciu si se despartise de noi cu 5 minute inainte sa ajungem la Mariuca; sincer cred ca a ramas cu un sentiment de instrainare de cand a existat pauza lunga de despartire de tati si acum, chiar daca pleaca sa arunce gunoiul si ii spun ca se intoarce repede, repede sau ii spun ca vine in 3 minute, se uita asa la mine dubios: "repede, repede, 3 minute astea ale tale inseamna putin sau mult?!"), incat nu prea isi gasea locul prin apartament sau printre jucarii. Abia cand am ajuns acasa, dupa vreo 10 minute chiar, a inceput sa strige prin casa "opiiii", "opiii", "oooopiii", "Maucaa", "Ebi" si a tot tinut-o asa, incat i-am promis ca vom incerca sa programam o sesiune de intalnire inaintea de mini-petrecerea pe care doresc sa i-o organizez la sfarsitul lunii (dar asta este subiectul unei alte postari:).

Mancare vie - reducere la comenzi

Pentru ca ma intereseaza foarte mult ceea ce mananca Simeon si incerc, pe cat imi sta in putere sa-i dau alimente sanatoase, as vrea sa incerc sa comand ceva bunatati "vii" de pe RAWZ, site pe care il stiu demult si care promoveaza intens raw vegan - nu cred ca as putea fi vreodata astfel, adica raw vegan, dar sa combin alimentele specifice acestei diete, zic categoric DA.

Asa ca, cine se baga la o comanda? daca ne strangem mai multe/multi ne facem cu o reducere de cardasie :)))

Chica

Chica/ica Nuta sau Tuta :))) este bunica Nuţa cu care se impaca cel mai bine - nu plange si nu intreaba nonstop de noi cand se trezeste dimineata, mananca foarte bine cu ea cam tot ce ii da (inca mananca destul de rar branzeturi, iaurt si alte lactate, fara macaroane cu branza, fara cascaval, deci fara derivatele din lapte; doar branzica de la ica Doina si eventual derivate din lapte de capra sau oaie - fitze, ce sa mai), doarme, se joaca si chiar si atunci cand ajung acasa, duduie prin casa sa vina pana la mine, ma pupa si se duce din nou la joaca, ceea ce este supeeeer! Asta se intampla in perioada de ingrijire copil de catre ica Tuta, ca cealalta perioada este mult mai gri...sa ne mai bucuram deocamdata de aceasta saptamana cat mai este + cea care urmeaza.

Uneori, la amiaza, se aseaza in pat si incepe sa strige icaaaa, icaaaa, pana vine si il ia putin in brate, doar apoi adoarme. Nu adoame insa niciodata singur, asa ca la somnul de pranz trebuie sa-l iei in brate, sa te plimbi nitel prin camera si apoi pica in lumea viselor - sincer sper sa elimine etapa cu plimbatul in brate, dar nici nu vreau sa-l chinuim sa-l lasam sa adoarma singur, pentru ca oricum nu sta, se ridica, pleaca, incepe sa se joace si se plimba prin casa si chiar daca moare de somn, in niciun caz nu se duce de bunavoie la nani (am mai incercat de cateva ori si nu a avut niciun rezultat pozitiv, asa ca mai asteptam). Seara de exemplu, adoarme mai tot timpul in pat, insa doar cu cineva langa el, de preferat si mami si tati. Cand sunt doar eu, ma intreaba de zeci de ori de tati si viceversa. Epopeea (ne-)somnului continua...

Mereu spune ca el o vrea pe bunica Nuta, cea care i-a facut tort (spunand chica si sufla in niste lumanari imaginare), ii cere sa-i citeasca din cartea cu Simba inclusiv ziua, se joaca cu ea prin parc, cauta pietricele si frunze (daca tot s-a topit zapada si nu mai are manusi, "hai sa ne murdarim un pic"), o duce la locul de joaca, pana cand oboseste si vrea in brate:), aduca "tuuut" (sus); pe acasa construiesc tot felul de figurine, se alearga prin 4 labe, coloreaza si deseneaza, invata numele pentru fiecare degetel si chiar se joaca pe calendarul mare de perete cu numele fiecarei luni, joaca "tuc" ori de cate ori prinde bilaaa si uite asa trece ziua, si cand vin acasa aproape mereu aud cate un cuvant nou sau cate o boroboata - acum 2 zile tot striga umpapa (care nu demult era paua, deci patura) si bobo (ceea ce nici acum nu am elucidat, nici macar chica preferata).

Regele leu

Aseara la alegerea povestei:
-Mami, Imba!!!
-Dar hai sa citim si altceva
-Nuuu, Imba!
-Inima de piatra? Sau 101 Dalmatieni?
-Nuu, mami, Imbaaa!

Bun, ma resemnez, in ultimele 2 saptamani am citit Regele Leu aproape in fiecare seara (zic aproape, pentru ca marti si miercuri a vrut totusi Momi i Baluuu (adica Cartea Junglei cu Mowgli si Baloo). Iau cartea, el tzup in pat, se cocoleste acolo in pilota, dar nu-i multumit:

-Mami, păuaaa:)
-Vrei si patura?
-Daaa!

Si ii mai aduc si 2 paturi mari de-ale noastre, isi alege una si vrea sa se inveleasca si cu ea:)) In casa nu e frig, poti sa stai si lejer in tricou, dar ii place sa stea invelit ca un eschimos cand citim povestea. Aseara am trisat - am inceput povestea de la jumatate, sa mai diverisificam si sa mai scurtam putin, pentru ca deja era cam extenuat. S-a uitat asa lung la mine, a stat asa un pic si apoi s-a conformat repede cand l-a vazut pe Timon si Pumba cu Hakuna Matata - fara griji, fara responsabilitati:)

Alea jacta est

bucati bucatele bucatici sfaramate peste tot, zdrobite si aruncate, luate de alizee si furtuni galactice, purtate pe maree si brize oceanice, aruncate in valtori si lasate in nefiinta. prea multe bucatele infime dintr-un tot atat de mare. se pierd si nu se mai regasesc. trebuie un fir rosu undeva, un fir "ghi" sau macar "ab" pe care l-am pierdut demult, parca de o vesnicie. as putea trai cu un mozaic, dar sa fie colorat. intens. inefabil. ubicuu. dar sa fie. in fiinta

Palavre...

Imba, Iba = leul Simba
Nana = leoaica Nala
Zauuu = pasarea Zazu
Mambo, umbo, uuboo = elefantelul Dumbo
Unu, doi, tei, papu, cici, ahe, ate,  oc, noua, ehee = de la unu la zece, da stie sa innumere :)))
Oeeez = orez
Nana Ana, nanu Mihai
Ae, da, Iebi = Axe, Costel, Sebi :))
tuc = sut
tut = sus
osss = jos
ciu-ciu mic= trenuletul de jucarie

Oricum se pare ca raman in urma cu dictionarul, cred ca le voi scrie doar  pe cele care mi se pare inedite>

adaugire 23.01: 
Simba mai e uneri si "Ipa"; "Babu" este Baloo (ursul din Cartea Junglei); "Aaieera", dar cu un "r" inghitit in intregime este pantera Baghera; Hati este colonelul elefantilor, "Ati" este fetita Shanti, "Uui" este regele Louie al maimutelor si "Momi" este Mowgli.


Dumbo si-a revenit in drepturile lingvistice; "copapa" este uneori patura; "dot" este mereu jos; "icu Ielu" de la bunicul Relu si "ucu Cata" se intelege de la sine; 


azi 2 dileme noi: "Iata" + "Ota" - no idea:d

Tati...oc...

Mentiune speciala: toata vacanta asta de 2 saptamani si ceva am fost fara tati (plecat de voie de nevoie prin cizma, sa caute sali de concerte, sa pape paste, sa agate suveniruri, poze, euroi si sa stea la caldura mediteraneana). Simeon a suferit foarte mult, mai mult decat ma asteptam, cel putin. Intr-adevar, tati ajunge mai repede acasa, de cele mai multe ori e langa el cand se trezeste la amiaza, ultima saptamana si ceva dinaintea vacantei la bunici a stat zi si noapte cu tati...
Primele zile de Craciun, nu prea a constientizat absenta lui tati, deoarece a fost unchiuletu' pe aici, pe care nu il vazuse de cateva luni bune, cu care se impaca foarte bine, este preferatul lui si care i-a ocupat mintea neastamparata. Ma mai intreba asa in treacat "tati?", aaa, "oc!", "bun atunci, am rabdare" - (traducere= tati e in turneu si canta la fagot:): in special seara la culcare intreba de el, insa in general a fost bine prima saptamana. E memorabila discutia noastra de dinaintea somnului de noapte (a dormit cu mine tot timpul, se intelege): stingeam lumina, il luam in brate si apoi incepea sa ma intrebe de fiecare in parte: Cata? Ica. Chicu? Mamai? Tatai? si eu trebuia sa ii raspuns de fiecare data"face nani", daca omiteam cumva, imi repeta numele persoanei pana ii spuneam ca face nani:))) si la sfarsit spunea el singur:" tati? nani! oc!" Dulce foc!

Insa, mintea, sufletul si simbolurile unui copil sunt netarmuite: era din ce in ce mai violent cu mine, de cateva ori pe zi scapa cate o palma sau un cap la adresa mea:d interesant, nu? Cel mai "interesant" a fost cand m-a muscat de vreo doua ori, de umar si de picior...si l-am intrebat de mai multe ori - de ce? de ce? fara sa primesc niciun raspuns, normal. Mi-am dat seama ca e inutil asa ca am procedat altfel:

Intr-o seara, trage de tricoul meu, asa dintr-o data si cu dintii in mana mea sa ma muste, eu il iau usurel si ii spun:
- Simeon, stii ca daca ma musti, ma doare?
-Da.
-Si vrei sa ma doara?
-Da (cu cea mai senina fata din lume).
-Pai cum asa, Simeon, tu chiar vrei sa ma doara mana?
-Da.
-Serios? Fac buba mare si ma doare!!! Vrei sa ma doara?:((((
-Da!
-Ce vrei sa-mi spui tu de fapt cu asta?
-:d si imi arunca un zambet covarsitor
- Vrei sa-mi spui ca pe tine te doare ceva?
-Da.
-Ce te doare?
- TATAAAA

Wow, am zis, wowowow, micutul de el, chiar sufera! Si chiar mi-a zis ca asta il doare: ca tati nu e langa el!

Si azi, cand eram afara dimineata, il tineam in brate si am vazut ca nu zice nimic, era asa abatut parca si din nou il intreb:
-Simeon, s-a intamplat ceva?
-Nu.
-Ti-e frig?
-Nu.
-Esti obosit?
-Nu.
-Te doare ceva?
-Tataaa....

Mda, pentru el lipsa lui tati care canta la oc si pe care il striga din ce in ce mai des in ultima perioada l-a facut foarte trist, nu tot timpul, fireste, dar erau momente in cursul zilei in care se vedea in ochii lui ca nu ii e bine si imediat dupa intreba de tata :(

Azi, insa sarbatoritul tata si sot si fiu si ginere si frate si TATAAA a revenit. Mare bucurie pe Simeon, enorma, incredibila, vroia sa-i povesteasca cate-n stele si-n luna, sa se joace, sa il pupe, sa stea cu el, in bratele lui, acolo unde e el - nici la baie nu vroia sa-l lase:))))

Eclipse partiale si totale: de soare, de luna, de caldura

postare nefinalizata de pe 04.01:)
Azi incepand cu 09.08 a inceput eclipsa partiala de soare, pe care am admirat-o si noi de aici de la bunici unde a fost o vreme superba - geroasa, da, dar cu mult mult soare, multa  multa lumina - ceea ce ne-a ajutat sa vedem minunea asta astrologica. Mi-a zis bunicul unde sa gasesc o bucata de plastic verde/negru pentru sudura si am admirat soarele care e devenit NUNAAA  - e clara treaba, sorele e rotund si luna e semirotunda, asa ca, pe buna dreptate, soarele a devenit luna in plina zi, cand usor usor s-a amurgit de ziceai ca a stins careva lumina afara.

Inca mai e zapada pe aici, destul de multicica prin gradinile din fata blocurilor pe unde ne jucam, ca deah, parcuri nu sunt:( unul mai maricel este in paragina si este cam departe de noi si cel central este in constructie de doi ani, asa ca am ales sa stam in cartier, prin gradinile din sud:). In rest, gheata de gheata, chiar lucie pe alocuri. Cel mai simpatic a fost saptamana trecuta vreo doua zile la rand, cand a fost super ger si super chiciura toata ziua, incat totuul era de un alb innebunitor. Simeon era uimit, se uita in sus asa mirat si imi arata brazii din fata blocului pe care ii vazuse in fiecare zi, ca acum sunt altfel - si a inceput sa ia toate gardurile vii si toti bustenii la rand pentru a-i scutura de promoroaca, sa vada care-i faza???

Vineri seara, cred, cand erau -10 sau -11 grade, eram cu copilul afara, la zapada:D si ne jucam de-a ninsoarea - aruncam pe dand zapada in sus, doar ca el isi da toata zapada in ochi:)))) Asa, deci eram afara, era vreo 7 seara si nu erau prea multi pe afara insa, cei care au trecut pe langa noi cu siguranta ne-au remarcat hihihi, ca doar ma jucam cu un copil in zapada, pe un ger napraznic pe-nserat - nu vezi asa ceva in Focsani, sincer cu parere de rau (toata vacanta ne-am jucat doar noi si cainii vagabonzi:d, pentru ca pe aici copiii ies de maxim 10 ori afara la joaca, toata iarna....trist, cu adevarat trist) Asa, din nou, eram afara la joaca si vine un nene la mine - "este frig!!! este foarte frig!!!" si pleaca...hilar si inspaimantator; altul a stat asa vreo cateva secunde uitandu-se la noi si apoi a plecat mai departe tot uitandu-se dupa noi...hilar hilar; si un cuplu trecut de 40 de ani, destul de eleganti la infatisare si chip, tinandu-se de mana si razand, cand au trecut pe langa noi, au luat zapada si au aruncat si ei in sus, in semn ca "ninge"...hilar, vesel si optimist!!!