Simeon, stii tu ce mama aiurita ai? Ai idee de asta? Vorbim despre lucrul asta cand intelegi mai bine conceptul, dar de povestit, inscriu repede aici in jurnal, ca sa nu se stearga din memoria de scurta durata (zici ca sunt la vrei lectie de psiho:))))
Ieri, ziua mea enervanta de munca - nu stiu ce au toti saptamana aceasta de vor nshpe mii de rapoarte, inscrieri, corecturi, semnaturi, curiere, facturi, receptii, caaah - ia intr-un final sfarsit si ma indrept spre metroul de la Preciziei, planuind seara in mintea mea, fericita fiind ca am reusit totusi sa fiu la 18.10 pe peron. Vine metroul, ocup un loc in spatiu, scot hartoagele de citit (mai mereu am ceva de citit in metrou pentru ca e asa de obositor drumul de tshpe statii, incat nu suport sa ma uit atat de mult timp la oameni tristi si obositi). Si citesc, citesc, citesc, ma cufund total in cartea lui Salome, "Mami, Tati, m-auziti?" (gasita pe net) si la un moment dat ridic privirea, vad o statie necunoscuta (le-am invatat pe toate in cele trei luni de parcurgere zilnica a distantei; chiar daca toate sunt gri si murdare, fiecare are ceva deosebit: un bec aiurea, un stalp si mai aiurea, niste scaune scorojite) si tzopa hopa repede afara din metrou. Eram la Dristor :))) Eram la 2 statii distanta de Timpuri Noi, unde trebuia sa cobor :)) Astept alt metrou, insa mi s-au dus pe apa sambetei cele 30 de minute pe care crezusem ca le-am castigat pentru orarul cu joaca de seara. Deci, mami, atentie la ne-atentie!
4 comentarii:
:)) imi pare rau ca rad de risipa de timp, dar a fost prea funny! eu propun sa iti cronometrezi si sa pui telefonul sa iti sune cand stii tu ca ar trebui sa cobori din metrou; e pacat sa pierzi atat timp...muah
Mari, daca mai pun ceasul sa sune ca sa stiu cand sa cobor din metrou, atunci e vai de capu' meu:))
MAda, se putea si mai rau:)). Puteai sa te trezesti la capat, cand cobora toata lumea:)).
Pupici
Roxana, asta chiar ar fi fost de coma sa ma fi trezit la anghel saligny:)) mai am totusi o speranta de reabilitare :)
Trimiteți un comentariu