Ica e devenit bunica si icu, bunicu. Cati e neschimbat, la fel ca si ceilalti membri ai familiei.
On este inca Simeon.
Donad, Michi Maus, Tuto, Gufi = noii lui prieteni de care este atasat (il avem doar pe Pluto, dar clar trebuie sa achizitionam si restul grupului de prieteni)
Nemo dotu, mae si mic, tata Nemo, semnul cu degetele care arata a "umflat" (un prieten de-al lui Nemo din noua lui casa provizorie, mai precis acvariul dentistului), tot la capitolul imaginie, este atras de de rechinul mov (care in poveste este de fapt alb), de ochelarii scafandrului, de faptul ca un scafandru in prinde pe Nemo intr-o plasa si de fetita care are aparat dentar:) = povestea lui Nemo
Bebe mic, mama si tata dino, dedee = povestea lui Bronto dinozaurul
Uaaau, gat lung, mama potam, tata zeba = revista cu personajele din Madagascar
Bidea mae baie, baca baie = mingea mare face baie, barca face baie
Mingea este totemul lui omni-prezent, la masa (a inceput sa o cam lase totusi de o saptamana incoace), la baie, afara, la nani - se trezeste in mijlocul noptii cerand mindea mae si daca nu o gasesc repede, incep vociferarile si nemultumirile, adica cum, nu doarme si mingea cu mine, adica aia mare cu Scooby Doo pe care o cara peste tot si pe care o spal in permanenta de-i merg fulgii, de ma mir ca nu s-a luat culoarea de pe ea!
Babu si gasca au luat momentan o pauza - incredibil!
24 martie 2011
23 martie 2011
A vrea si a putea
Acum un an si ceva imi spunea cineva ca a fi mama este mai greu ca la manastire: taierea voii este adusa la mare rang in timpul maternitatii si pe o lunga durata de timp pe parcursul vietii copilului. Deci cam vrei sa citesti, sa dormi, sa te uiti la un film, sa te duci la un ceai cu prieteneii, sa te plimbi pe malul marii cu sotiorul, dar nu mai poti. Si e atat de greu!
In perioada de educatie, intervine totusi suprematia aceasta a adultului asupra copilului, privita din lupa varstei sau din unghiul balantei matriarhale / patriarhale, cu diverse situatii in care cam poti sa intervii de multe ori in deciziile lui, verbal / fizic / psihic, in care ai putea sa dirijezi viata lui spre caile pe care tu, ca mama, le consideri bune, in care poti sa limitezi avantul imaginatiei de zi cu zi prin Dar aici nu mai vrei, chiar nu vrei sa subjugi sub papucul propriei constiinte un bot cu ochi care are tot universul la picioare. Si e atat de frumos!
Totul cred ca este sa vrei si sa poti sa iei viata asa cum este, fara sa mai diseci firul in saisprezece ci doar sa te bucuri de fiecare clipa in care respiri si traiesti!
In perioada de educatie, intervine totusi suprematia aceasta a adultului asupra copilului, privita din lupa varstei sau din unghiul balantei matriarhale / patriarhale, cu diverse situatii in care cam poti sa intervii de multe ori in deciziile lui, verbal / fizic / psihic, in care ai putea sa dirijezi viata lui spre caile pe care tu, ca mama, le consideri bune, in care poti sa limitezi avantul imaginatiei de zi cu zi prin Dar aici nu mai vrei, chiar nu vrei sa subjugi sub papucul propriei constiinte un bot cu ochi care are tot universul la picioare. Si e atat de frumos!
Totul cred ca este sa vrei si sa poti sa iei viata asa cum este, fara sa mai diseci firul in saisprezece ci doar sa te bucuri de fiecare clipa in care respiri si traiesti!
primavara din lingurita de polen
De aproape doua saptamani ii dau lui "On" (si iau si eu) o lingurita de polen, dimineata inainte de masa. Rontaie bilutele acelea singur, fara nicio nedumerire sau rebeliune, si de cele mai multe ori cere apoi apa, ceai sau miere. Tot de vreo 2-3 saptamani ii fac zilnic ceai de plante (plante uscate de la plafar; cu siguranta nu sunt ele asa naturale, avand in vedere metoda lor de uscare in fabrica, dar macar vad floarea de musetel:) printre care menta, musetel, busuioc, cimbrisor, anason, chimen. Pe langa toate acestea, ii dau tinctura de propolis cu putina miere, tot dimineata, undeva dupa micul dejun. Habar n-am daca fac bine sau nu, dar asta am decis pentru moment sa-i dau pentru a-i fortifica trupul, pe langa fructe (care stiati, nu, ca sunt stopite cateva minute cu o subsanta acida, nu stiu exact numele, inainte de a fi aranjate frumos in cutii, pentru a calatori in siguranta 4-5 zile pana in magazinele noastre unde trebuie sa dea binein fata cumparatorilor, cu batistuta calcata si fata aranjata..) si salata, pe cat se poate, normal, cu verdeturi gen salata, leurda, spanac..Si bai de soare, tot cat se poate, adica atat cat reuseste bunica sa stea pe afara cu el dimineata, ca dupa-amiaza nu prea mai prindem razele soarelui.
Am reusit sa scap si de tusea magareasca care pusese asediu pe mine si care uneori dadea in atat de tuse de nu mai puteam respira, in special cat stateam la birou, cu un sirop din muguri de pin si propolis (multumita lui Vero). Maxim 4 zile a durat, de fapt 3, ca azi am uitat siropul acasa si nu am mai luat, dar nu am mai tusit decat asa, razlet.
Dar mi-as dori totusi sa facem toate astea undeva unde sa si putem admira primavara in toata splendoarea ei.
Am reusit sa scap si de tusea magareasca care pusese asediu pe mine si care uneori dadea in atat de tuse de nu mai puteam respira, in special cat stateam la birou, cu un sirop din muguri de pin si propolis (multumita lui Vero). Maxim 4 zile a durat, de fapt 3, ca azi am uitat siropul acasa si nu am mai luat, dar nu am mai tusit decat asa, razlet.
Dar mi-as dori totusi sa facem toate astea undeva unde sa si putem admira primavara in toata splendoarea ei.
21 martie 2011
natura din noi
pentru ca in timpul mesei un coleg mi-a aratat noul program audio cu sunete din natura, cu care, chipurile ar vrea sa se trezeasca, am inceput sa visez cu ochii deschisi si inca nu mi-am revenit, la padurea aceea cruda cu izul caracteristic, imbatata total de trilul pasarelelor si cantecul lor continuu si dezmierdator, la mirosul muntelui, de aerul tare de pe culmile muntilor, care-ti taie respiratia si iti imbata toata fiinta, la briza marii care-ti desira trupul si de valurile care-ti matura picioarele de pe nisip, la soarele cald care-ti incalzeste fiecare celula si fiecare coltisor de suflet, la mirosul ierbii verzi si crude de pe intinderile de pamant, la parfumul florilor din gradini, la ploaia calda de vara...Vreau sa evadez in natura!!!
later edit: si e atat de trist, teribil de trist si de enervant ca nu ne mai putem bucura de aceste minunatii pe care Doamne Doamne le-a creat pentru noi decat asa, la tv, laptop, pc, iphone, e-book sau mai stiu eu ce minunatie de high-tech, ultimul model lansat pentru noi, astia, care am uitat total de faptul ca suntem oameni si nu roboti (inca), ca suntem facuti din celule vii (inca), ca avem in noi multa apa si aer si ca nu putem , dar nu putem trai in afara naturii - asta o resimt puternic de cand am re-inceput serviciul, de cand stau mai mult de 8 ore inchisa intr-un birou, cu ochii si nasul in ecranul unui laptop, inspirand aerul conditionat trecut prin filtre si band apa de dozator si mancand intr-o sala fara lumina naturala, fara posibilitatea de a ma duce la o plimbare relaxanta printre copaci si fire de iarba pentru a asculta trilul mierlelor...ne imbolnavim singuri, treptat, constienti si iremediabil de sezatoarea asta continua intre betoane si falsitati, de la apa, aer pana la mancare si pilule ingurgitate pentru orice durere ipohondrica...Vreau clar sa traiesc in natura!!!!
later edit: cred ca e astenia de primavara care-mi da ganduri negre, nu doar ameteli periodice
later edit: si e atat de trist, teribil de trist si de enervant ca nu ne mai putem bucura de aceste minunatii pe care Doamne Doamne le-a creat pentru noi decat asa, la tv, laptop, pc, iphone, e-book sau mai stiu eu ce minunatie de high-tech, ultimul model lansat pentru noi, astia, care am uitat total de faptul ca suntem oameni si nu roboti (inca), ca suntem facuti din celule vii (inca), ca avem in noi multa apa si aer si ca nu putem , dar nu putem trai in afara naturii - asta o resimt puternic de cand am re-inceput serviciul, de cand stau mai mult de 8 ore inchisa intr-un birou, cu ochii si nasul in ecranul unui laptop, inspirand aerul conditionat trecut prin filtre si band apa de dozator si mancand intr-o sala fara lumina naturala, fara posibilitatea de a ma duce la o plimbare relaxanta printre copaci si fire de iarba pentru a asculta trilul mierlelor...ne imbolnavim singuri, treptat, constienti si iremediabil de sezatoarea asta continua intre betoane si falsitati, de la apa, aer pana la mancare si pilule ingurgitate pentru orice durere ipohondrica...Vreau clar sa traiesc in natura!!!!
later edit: cred ca e astenia de primavara care-mi da ganduri negre, nu doar ameteli periodice
De prin alt week-end adunate
Si uite ca au mai trecut inca doua zile de liber de la munca – (se pare ca aceasta activitate indobitocitoare, zilnica si in cardasie pentru profitul multinationalei a inceput sa-si puna amprenta vizibil pe mintea si pe starea mea, incat ma raportez la ea mai tot timpul…) care au trecut ca vantul din week-end si ca gandul de vacanta:) Sambata dimineata, am reusit sa mergem si noi la teatru, pentru prima data - este vorba de piesa de teatru special aranjat pentru copii mici de la Clubul Taranului de la MTR, din fecare sambata dimineata. Este un eveniment deja bifat "in town" si pe care aproape toti parintii il cunosc. Am fost la "Elefantelul curios", adaptare dupa Rudyard Kipling - mare agitatie inca de la inceput (tks to M am reusit sa luam si bilete, chipurile in fata, la scaunele rezervate, pentru ca mamica Andreei a fost cam racita si nu a mai reusit sa ajunga). Bon zic, deci am avut un pic de noroc, zic eu ca am nimerit sa intreb persoana potrivita in momentul potrivit. Revin deci, am intrat, agitatie, alergatura, muulti parinti si muulti copii, un du-te vino de colo colo in camaruta micuta rau si metamorfozata pentru un col de teatru ad-hoc. Ne asezam pe scaun - l-am tinut totusi pe Simeon in brate, chiar daca am platit pentru doi, ca sa vada mai bine pe scena. Apare papagalul Colo-Colo care ne introduce chipurile pe taramuri de poveste - reamintesc mereu, inclusiv in mintea-mi intortocheata, ca scena este pentru pitici mici mici care nu au repere multe si bune pentru culoare, papusi si actorie. Apare si elefantelul curios care ii intreaba pe toti cu care se intalneste - o "hipopotam-a" casnica, un strut care sufera de reumatism, un sarpe somnoros si o maimuta pofticioasa - diverse amanunte pe care el nu le intelege. Fiecare, dar fiecare ii raspunde intr-un final cu o palma / picior/ cratita sau coada peste ochi. Hopa! asta nu e bine, imi zic - oi fi eu prea exigenta, dar totusi este vorba despre un teatru pentru cei mici, repet iarasi!!! Dupa ce calatoreste prin jungal, il intalneste intr-un final pe crocodilul de Nil, care vrea sa il manance, dar reuseste doar sa ii lungeasca nasul - asta chiar e dragutz:)), nas care ii este foarte util si cu ajutorul caruia reuseste sa-i ajute pe toti pe care i-am mentionat mai sus. Si cantecele adunate pe ici pe colo, cu cate un dans, cu niste intrebari prearete pentru auditorium-ul care statea tintuit pe scaun (wow!), cu cate un ras super strident al unei mame care a deranjat tot spectacolul. La final, toti copiii au putut primi cate un pupic direct de la elefantel si sa imbratiseze papusile participante. Simeon era cam deranjat de multimea prea multime si agitata care a navalit pe scena ingusta, dar totusi si-a bagat mana in gura crocodilului si l-a mangaiat pe Dumbo (am uitat sa mentionez ca in timpul scenetei, S tot soptea Dumbo, iar cand a aparut sarpele, a inceput: Kaa, Babuu, Momi).
Una peste alta a fost dragutz, dar ma asteptam la ceva mai putin violent!
Iar seara, ee, seara am pictat!!! For "za first time". Cu acuarele clasice, cu paharul de apa langa noi, cu pensule, voie buna, pofta de nunate si multa curiozitatate. (revin cu poze) Scandal a iesit cand a trebuit totusi sa finalizam activitatea pentru ca era aproape 9 si nu mancase inca....
Duminica ne-am limitat doar la o vizita la unchii mei din Voluntari - pe care Simeon nu i-a vazut decat o data, anul trecut prin vara. S-a reimprietenit rapid cu Paula si Gigi, mai ales ca facusera popcorn - hurei!!! Si-a luat ditamai castronul din bucatarie, s-a asezat pe canapeaua din camera, si-a pus catronul intre picioare si a inceput sa rontaie in continuu aproape o ora:)) In conditiile in care mancase inainte sa ajungem acolo, ficatel cu garnitura de cartofi si broccoli (yummi). Mirosul de floricele si rontaiala tuturor l-au imbiat rapid si pe el la mancaceala. Si la joaca cu magnetii de pe frigider. A primit si un dar de la verisoara lui mami - un mutzunachi mare si galben care canta si o cana super simpatica, cu o vacuta pe o latura - pe care a reusit sa o sparga de prima data cand a ajuns acasa.
In rest, tusea mea s-a rarit simtitor datorita siropului de muguri de pin cu propolis, pe care mi l-a recomandat o cunostinta, bunica este super iubita si indragita de nepotel, tati incearca sa tina pasul cu iuresul prezent.
Sfarsit de week-end: luni, adica azi, s-a trezit la 6! Cel care se trezeste devreme, cica departe ajunge - eu doar la serviciu, el doar in parc:))
Una peste alta a fost dragutz, dar ma asteptam la ceva mai putin violent!
Iar seara, ee, seara am pictat!!! For "za first time". Cu acuarele clasice, cu paharul de apa langa noi, cu pensule, voie buna, pofta de nunate si multa curiozitatate. (revin cu poze) Scandal a iesit cand a trebuit totusi sa finalizam activitatea pentru ca era aproape 9 si nu mancase inca....
Duminica ne-am limitat doar la o vizita la unchii mei din Voluntari - pe care Simeon nu i-a vazut decat o data, anul trecut prin vara. S-a reimprietenit rapid cu Paula si Gigi, mai ales ca facusera popcorn - hurei!!! Si-a luat ditamai castronul din bucatarie, s-a asezat pe canapeaua din camera, si-a pus catronul intre picioare si a inceput sa rontaie in continuu aproape o ora:)) In conditiile in care mancase inainte sa ajungem acolo, ficatel cu garnitura de cartofi si broccoli (yummi). Mirosul de floricele si rontaiala tuturor l-au imbiat rapid si pe el la mancaceala. Si la joaca cu magnetii de pe frigider. A primit si un dar de la verisoara lui mami - un mutzunachi mare si galben care canta si o cana super simpatica, cu o vacuta pe o latura - pe care a reusit sa o sparga de prima data cand a ajuns acasa.
In rest, tusea mea s-a rarit simtitor datorita siropului de muguri de pin cu propolis, pe care mi l-a recomandat o cunostinta, bunica este super iubita si indragita de nepotel, tati incearca sa tina pasul cu iuresul prezent.
Sfarsit de week-end: luni, adica azi, s-a trezit la 6! Cel care se trezeste devreme, cica departe ajunge - eu doar la serviciu, el doar in parc:))
17 martie 2011
Culorile de dimineata
S-a trezit cu noaptea in cap.Tati si cu mine ne-am trezit foarte devreme azi, intr-adevar, dar nu ma gandeam ca iteste si el capul vesel din camera. Era ora 6 abia. L-a mai pacalit bunica sa mai stea pana pe la 7 in pat, cu greu, cu greu, insa gata - ziua a inceput! Si cu ce? Cu toate culorile mici si simpatice pe care le-a gasit. Le-a insirat pe canapea si a inceput sa le ia la rand, desenandu-se nitel pe mana sau scobind cu vreo unghie de la aratator:) Si il auzeam prin casa - maaaaami, dedeeee. :) Maaaami, gaaabeen. Si uite asa le-a luat pe rand, timp de vreo jumatate de ora ab; negu, mao, dotu (rosu), dot (roz), tatu albastru, ghi colorandu-mi dimineata asta destul de gri si cu alizee suieratoare. Am purces astfel catre metrou gandindu-ma la culori de poveste si la inocenta copilului.
16 martie 2011
De prin week-end adunate
Sunt oricum in intarziere cu postarile, clar, dar recuperez usor usor, am multe de notat pentru 2031:p
Coincidenta sau nu, ziua de 13 a avut pentru noi conotatia cifrei fatidice:( Bine, sa nu fiu totusi atat de pesimista si de sumbra in prezentare, la noi este inca raiul pe pamant, avand in vedere nenorocirea din Japonia (cutremurul de 8,9 grade si tsunami care a provocat valul de aproape 10 metri inaltime, care a intors un rau din cursul sau normal de varsare in ocean, care a facut sa dispara de pe fata pamantului localitati intregi, si a provocat mii de morti, sute de mii de refugiati, lipsa de acces la apa potabila, mii de oameni izolati in frig si infometati, rationalizarea energiei electrice in Tokyo, alerta nucleara…) Cica ar fi de vina apropierea lunei fata de pamant (perigeu), exploziile solare anormale, cica si iar cica.
Viata la noi inca decurge lin si normal, slava Domnului, de aceea ma raportez la ceea ce vad si simt deocamdata in jurul meu si duminica a fost o zi de pomina.
M-am trezit destul de bulversata asa, nauca de cap si cu razele patrunzand prin perdeaua noastra mata de la dormitor...Bon, asta e, duminica si singuri acasa, neavand niciun chef sa merg nicaieri asa ca am ramas cu piticotul prin casa jucandu-ne, povestind, ne mai aruncam si trandavi asa pe pat (am dat totusi drumul la radio cu slujba de la patriarhie, daca totusi nu am reusit sa ne urnim din casa, macar asa o data pe saptamana sa fim, sa incercam sa fim niste buni crestini practicanti). S-a terminat si prima parte a diminetii, asa ca ne-am imbracat binisor si am iesit afaraaa, la soareee!
Cu o zi inainte cumparasem un kg de lapte de la ferma de capre de langa noi si mi s-a branzit...din nou!! Cred ca nu era muls in ziua respectiva sau ca nu a fost bine depozitat si iac-asa, nu am avut ce sa-i dau sa manance – l-am pacalit cu ceva iaurt seara si dimineata, cu niste fulgi, mmm, a mers faza , dar cam trasa de par. Duminica insa cand am ajuns, surpriza: nu mai aveau lapte. Asa ca am mers totusi un pic la biserica de vis-a-vis sa aprindem o lumanare. Cand am mers inauntru, nu au trecut 3 minute, ca deja S era bombardat din toate partile de diferite persoane pentru a-i da una, alta – o praji magura, o portocala, o bucata de paine, o alta femeie deja ii bagase niste covrogei mini-brezel pe gat...Si asta in maxim 5 minute. Wow!
Am mers apoi agale pana in parc unde totul a constat intr-o fuga continua dupa “bidea maeeee” (a se citi mingea mare), de parcul de distractii nu ne-am atins ca nu aveai unde sa arunci un ac. Oricum nu a fost atras, asa ca am ramas la nivel de “tuc”. Pana cand a aparut o fetita, simpatica foc, intr.-adevar dupa care Simeon a inceput sa se tina scai :)) ¨Pentru asta s-a capatuit cu alte cateva pufarine si alt covrig (nu primise destul cu o ora inainte:d) si cu un zapmbet si un paaa dulce foc de la fetita.
Intr.-un final, ne-am urnit pasii catre casa. Am zis ca era cald, dar cald nene, cald – peste 20 de grade, incat l-am lasat intr-un tricou si o bluzita subtire, fara caciula, bineinteles, si tot era un pic mai cald (si de la agitatie, fireste, dar cald, mon cher, cald!!!)
Am ajuns in apartamentul scaldat in soare, cu geamuri inchise, pentru ca dimineata cand plecaseram veneau diverse izuri de ciorba acra, prajeala si alte chestii nedefinite, incat primul lucru dupa ce ne-am dezbracat a fost sa deschid laaarg geamurile. Bad idea! Exact cand am iesit din baie, il vad pe dragutul de Simeon cu mingea maree pe marginea geamului de la bucatarie sihop-tzop, nu mai e mingea. A zburat cu total pe acoperisul de deasupra intrarii in bloc. Gestica si mimica lui Simeon este indescriptibila, dar fara suparare si cu mainile in aer; “mami, asta e!”:))) de parca eu era innebunita dupa minge, nu el. Hihaha. Ne asezam pe scaunele sa luam pranzul, cand mi-a venit sa ma mai uit o data pe geam – hopa, nu mai e mingea. In mintea mea, ce repede s-au miscat astia:p, insa o luase vantul hat intr-o gradina. Zic: Simeon, hai sa recuperam mingea, i-am pus o bluza peste tricoul de casa, m-am incaltat numai pe mine, nu si pe el (another bad idea) si am luat liftul spre parter. Ups! Spre parter, s-a oprit liftul si ne-am blocat. Hmmm. Din fericire nu era prima data, asa ca am stiut ce sa fac – doar sa apesi alte butoane, sa te fatai nitel printre etaje si gata. Am iesit, am incercat sa intram in gradina, insa portita era prinsa strategic cu niste noduri gordiana, si cu Simeon in brate, descult…greu, nene, greu la deal cu boii mici si la vale cu furnici:)) am reusit in cele din urma sa recuparam mingea, el era cel mai incantat dintre toti (de saptamana trecuta mananca cu mingea, doarme cu mingea, face baie cu mingea, iese afara cu mingea, deci iti imaginezi de ce m-am straduit sa o recuperez).
Happy again, ajungem in casa sa mancam. Pranzul a decurs binisor (am avut o ciorbica de legume si perisoare cu cartofi si rosii la cuptor). Dar dupa ce a urmat, greu de povestit. Pustiul NU a vrut in ruptul capului sa faca nani, no way, no way. Se facuse 2 si jumatate, 3, 3 si jumatate, 4, gata, mi-am luat orice speranta. Greu nene, greu. Mai ales ca toata saptamana trecuta am dus pe picioare o viroza ciudata, cu putina febra, dar putina rau, cu putini muci doar intr-o zi, dar cu o tuseeee, mama ce tuse, de nici azi nu am scapat de ea. Ramane sa mai incerc si sucul din ridiche neagra (ihi). Bon, deci fara somn, eu cu o somnolenta si o ameteala incredibila, Simeon cu un chef de viata nemaipomenit si cu chef de Nemo – am uitat sa spun ca are o noua carte de povesti „Nemo”, pe care am citit-o din scoarta in scoarta de cateva zile non stop, la fiecare masa, la fiecare trezire si adormire, ziua a curs repede si fara alt iesit afara. So so sorry, dar eram neputincioasa.
Am construit, am desenat, am colorat, ne-am facut de cap pana cand pe la 9 am picat lati amandoi. Inconjurati de mingea mare si mingea mica.
Coincidenta sau nu, ziua de 13 a avut pentru noi conotatia cifrei fatidice:( Bine, sa nu fiu totusi atat de pesimista si de sumbra in prezentare, la noi este inca raiul pe pamant, avand in vedere nenorocirea din Japonia (cutremurul de 8,9 grade si tsunami care a provocat valul de aproape 10 metri inaltime, care a intors un rau din cursul sau normal de varsare in ocean, care a facut sa dispara de pe fata pamantului localitati intregi, si a provocat mii de morti, sute de mii de refugiati, lipsa de acces la apa potabila, mii de oameni izolati in frig si infometati, rationalizarea energiei electrice in Tokyo, alerta nucleara…) Cica ar fi de vina apropierea lunei fata de pamant (perigeu), exploziile solare anormale, cica si iar cica.
Viata la noi inca decurge lin si normal, slava Domnului, de aceea ma raportez la ceea ce vad si simt deocamdata in jurul meu si duminica a fost o zi de pomina.
M-am trezit destul de bulversata asa, nauca de cap si cu razele patrunzand prin perdeaua noastra mata de la dormitor...Bon, asta e, duminica si singuri acasa, neavand niciun chef sa merg nicaieri asa ca am ramas cu piticotul prin casa jucandu-ne, povestind, ne mai aruncam si trandavi asa pe pat (am dat totusi drumul la radio cu slujba de la patriarhie, daca totusi nu am reusit sa ne urnim din casa, macar asa o data pe saptamana sa fim, sa incercam sa fim niste buni crestini practicanti). S-a terminat si prima parte a diminetii, asa ca ne-am imbracat binisor si am iesit afaraaa, la soareee!
Cu o zi inainte cumparasem un kg de lapte de la ferma de capre de langa noi si mi s-a branzit...din nou!! Cred ca nu era muls in ziua respectiva sau ca nu a fost bine depozitat si iac-asa, nu am avut ce sa-i dau sa manance – l-am pacalit cu ceva iaurt seara si dimineata, cu niste fulgi, mmm, a mers faza , dar cam trasa de par. Duminica insa cand am ajuns, surpriza: nu mai aveau lapte. Asa ca am mers totusi un pic la biserica de vis-a-vis sa aprindem o lumanare. Cand am mers inauntru, nu au trecut 3 minute, ca deja S era bombardat din toate partile de diferite persoane pentru a-i da una, alta – o praji magura, o portocala, o bucata de paine, o alta femeie deja ii bagase niste covrogei mini-brezel pe gat...Si asta in maxim 5 minute. Wow!
Am mers apoi agale pana in parc unde totul a constat intr-o fuga continua dupa “bidea maeeee” (a se citi mingea mare), de parcul de distractii nu ne-am atins ca nu aveai unde sa arunci un ac. Oricum nu a fost atras, asa ca am ramas la nivel de “tuc”. Pana cand a aparut o fetita, simpatica foc, intr.-adevar dupa care Simeon a inceput sa se tina scai :)) ¨Pentru asta s-a capatuit cu alte cateva pufarine si alt covrig (nu primise destul cu o ora inainte:d) si cu un zapmbet si un paaa dulce foc de la fetita.
Intr.-un final, ne-am urnit pasii catre casa. Am zis ca era cald, dar cald nene, cald – peste 20 de grade, incat l-am lasat intr-un tricou si o bluzita subtire, fara caciula, bineinteles, si tot era un pic mai cald (si de la agitatie, fireste, dar cald, mon cher, cald!!!)
Am ajuns in apartamentul scaldat in soare, cu geamuri inchise, pentru ca dimineata cand plecaseram veneau diverse izuri de ciorba acra, prajeala si alte chestii nedefinite, incat primul lucru dupa ce ne-am dezbracat a fost sa deschid laaarg geamurile. Bad idea! Exact cand am iesit din baie, il vad pe dragutul de Simeon cu mingea maree pe marginea geamului de la bucatarie sihop-tzop, nu mai e mingea. A zburat cu total pe acoperisul de deasupra intrarii in bloc. Gestica si mimica lui Simeon este indescriptibila, dar fara suparare si cu mainile in aer; “mami, asta e!”:))) de parca eu era innebunita dupa minge, nu el. Hihaha. Ne asezam pe scaunele sa luam pranzul, cand mi-a venit sa ma mai uit o data pe geam – hopa, nu mai e mingea. In mintea mea, ce repede s-au miscat astia:p, insa o luase vantul hat intr-o gradina. Zic: Simeon, hai sa recuperam mingea, i-am pus o bluza peste tricoul de casa, m-am incaltat numai pe mine, nu si pe el (another bad idea) si am luat liftul spre parter. Ups! Spre parter, s-a oprit liftul si ne-am blocat. Hmmm. Din fericire nu era prima data, asa ca am stiut ce sa fac – doar sa apesi alte butoane, sa te fatai nitel printre etaje si gata. Am iesit, am incercat sa intram in gradina, insa portita era prinsa strategic cu niste noduri gordiana, si cu Simeon in brate, descult…greu, nene, greu la deal cu boii mici si la vale cu furnici:)) am reusit in cele din urma sa recuparam mingea, el era cel mai incantat dintre toti (de saptamana trecuta mananca cu mingea, doarme cu mingea, face baie cu mingea, iese afara cu mingea, deci iti imaginezi de ce m-am straduit sa o recuperez).
Happy again, ajungem in casa sa mancam. Pranzul a decurs binisor (am avut o ciorbica de legume si perisoare cu cartofi si rosii la cuptor). Dar dupa ce a urmat, greu de povestit. Pustiul NU a vrut in ruptul capului sa faca nani, no way, no way. Se facuse 2 si jumatate, 3, 3 si jumatate, 4, gata, mi-am luat orice speranta. Greu nene, greu. Mai ales ca toata saptamana trecuta am dus pe picioare o viroza ciudata, cu putina febra, dar putina rau, cu putini muci doar intr-o zi, dar cu o tuseeee, mama ce tuse, de nici azi nu am scapat de ea. Ramane sa mai incerc si sucul din ridiche neagra (ihi). Bon, deci fara somn, eu cu o somnolenta si o ameteala incredibila, Simeon cu un chef de viata nemaipomenit si cu chef de Nemo – am uitat sa spun ca are o noua carte de povesti „Nemo”, pe care am citit-o din scoarta in scoarta de cateva zile non stop, la fiecare masa, la fiecare trezire si adormire, ziua a curs repede si fara alt iesit afara. So so sorry, dar eram neputincioasa.
Am construit, am desenat, am colorat, ne-am facut de cap pana cand pe la 9 am picat lati amandoi. Inconjurati de mingea mare si mingea mica.
07 martie 2011
Din nou febra...
Seara de sambata si mai ales noaptea de sambata spre duminica a culminat cu febra de aproape 39 a lui S. Nu a fost deloc ok - frectie cu otet balsamic, nurofen si cam atat. A doua zi s-a trezit la 7, era mai bine, ii scazuse febra, insa pe la 9 l-a luat somnul (am si uitat cum e sa doarma dimineata) si a dormit bustean pana la 11. Poate mai dormea, dar m-am foit prin camera, chiar cu gandul de a se trezi:d
Bon, s-a trezit voios, plin de energie si hai sa cantam, sa dansam, sa jucam tuc, yupi!! Am mers totusi sa-l impartasim, ne-am mai fatait nitel pe afara si am revenit la ora pranzului. In timpul mesei iar il vad asa apatic, fara chef de nimic decat de nani, astfel incat putin peste 1.30 dormea iarasi. Insa nu a tinut mult somnul de frumuseste, ca la pe la 3 fara ceva s-a trezit si trezit a fost pana seara, cand pe la 8 jumatate deja cerea NANI insistent, fara niciun chef de mancare sau altceva. Abia am reusit sa-i facem baie, asa pe haida-de-heirup inainte (nu ii mai facusem de vreo 2 zile si am zis ca oricum o baie e benefica cand esti putin asa putin luat de ceva, nu stim exact de ce). Inainte am reusit sa-i dau si un supozitor - e jale mare, serios, dar stiu ca ii scade febra. Dar, noapte care a trecut tot jale a fost - pana la miezul noptii a dormit bustean (de la 9 neintors), dar dupa...tristete! Din nou febra mare, treziri foarte dese, suparare, mami si tati in brate, insa macar cerea si bea lichide. Cand m-am trezit definitiv pe la vreo 6 fara ceva, l-am burdujit bine cu otet balsamic, nurofen si supozitor paracetamol...Am uitat sa spun ca de sambata ii dau oscilococcinum de 2-3 ori pe zi si propolis cu miere, dar si ceaiuri de toate felurile (menta pentru ca e racoros, dar si pentru ca se cam strica la stomac de la propolis si nurofen, fenicul, musetel, lamaie...)
Azi s-a trezit pe la vreo 9 am inteles - dar macar ii scazuse bine de tot febra si avea chef de viata! Este groaznic sa-l vad asa apatic si fara chef de nimic, serios!
Febra foarte ciudata, exact ca acum o luna, cand a inceput tot sambata seara, tot fara niciun simptom in afara de magnifica febra, fara tuse / stranut / muci sau altele...Incep sa ma gandesc mai serios la vreo masea buclucasa sau la vreo somatizare (eheee, cartea lui Salomé mi-a dat de gandit:d)
Partea cea mai rea este ca m-a luat pe mine o viroza - ma simt cam aiurea tot de 2 zile, dar azi a culminat: tuse seaca, putina febra, stranut, muci...naspaaaaaaa! si am o gramada de treaba pe-acilea, dar nici acasa nu m-as duce, de frica sa nu i-o dau si lui Simeon.
Update: in ultima jumatate de ora a fost soare de primavara, a venit un nor negru de iarna, a nins vijelios cu putere 10 minute si acum e acelasi soare de primavara. Muhaha!!!
Bon, s-a trezit voios, plin de energie si hai sa cantam, sa dansam, sa jucam tuc, yupi!! Am mers totusi sa-l impartasim, ne-am mai fatait nitel pe afara si am revenit la ora pranzului. In timpul mesei iar il vad asa apatic, fara chef de nimic decat de nani, astfel incat putin peste 1.30 dormea iarasi. Insa nu a tinut mult somnul de frumuseste, ca la pe la 3 fara ceva s-a trezit si trezit a fost pana seara, cand pe la 8 jumatate deja cerea NANI insistent, fara niciun chef de mancare sau altceva. Abia am reusit sa-i facem baie, asa pe haida-de-heirup inainte (nu ii mai facusem de vreo 2 zile si am zis ca oricum o baie e benefica cand esti putin asa putin luat de ceva, nu stim exact de ce). Inainte am reusit sa-i dau si un supozitor - e jale mare, serios, dar stiu ca ii scade febra. Dar, noapte care a trecut tot jale a fost - pana la miezul noptii a dormit bustean (de la 9 neintors), dar dupa...tristete! Din nou febra mare, treziri foarte dese, suparare, mami si tati in brate, insa macar cerea si bea lichide. Cand m-am trezit definitiv pe la vreo 6 fara ceva, l-am burdujit bine cu otet balsamic, nurofen si supozitor paracetamol...Am uitat sa spun ca de sambata ii dau oscilococcinum de 2-3 ori pe zi si propolis cu miere, dar si ceaiuri de toate felurile (menta pentru ca e racoros, dar si pentru ca se cam strica la stomac de la propolis si nurofen, fenicul, musetel, lamaie...)
Azi s-a trezit pe la vreo 9 am inteles - dar macar ii scazuse bine de tot febra si avea chef de viata! Este groaznic sa-l vad asa apatic si fara chef de nimic, serios!
Febra foarte ciudata, exact ca acum o luna, cand a inceput tot sambata seara, tot fara niciun simptom in afara de magnifica febra, fara tuse / stranut / muci sau altele...Incep sa ma gandesc mai serios la vreo masea buclucasa sau la vreo somatizare (eheee, cartea lui Salomé mi-a dat de gandit:d)
Partea cea mai rea este ca m-a luat pe mine o viroza - ma simt cam aiurea tot de 2 zile, dar azi a culminat: tuse seaca, putina febra, stranut, muci...naspaaaaaaa! si am o gramada de treaba pe-acilea, dar nici acasa nu m-as duce, de frica sa nu i-o dau si lui Simeon.
Update: in ultima jumatate de ora a fost soare de primavara, a venit un nor negru de iarna, a nins vijelios cu putere 10 minute si acum e acelasi soare de primavara. Muhaha!!!
03 martie 2011
Una alta
Mici relatari de aseara - am ramas singuri acasa, facandu-ne de cap:d
Cum era musai ca tati sa mearga la studiu, - deh, fiecare cu obligatiile lui profesionale -, eu si pustiul am ramas acasa, jucandu-ne cu o esarfa colorata: o aruncam de la unul la altul, ori sub forma de bila, avion sau pur si simplu o "chestie plutitoare", incercand fiecare sa o prindem cat mai artistic si fantezist posibil:))
Apoi a venit randul mingii sa jucam sut - adica tuc, rectificam:), si era musai ca fiecare sa stea pe peticul lui de covoras - el pe un covoras mai mic in capatul camerei, eu protapita in centrul sufrageriei.
Bon, a trecut repede si joaca asta, a venit randul puzzle-urilor - ii plac puzzle-urile, l-am observat de multe ori ca are rabdare (nu chiar mereu si nu chiar multaaaa rabdare) si este minutios la detalii, suparandu-se foarte tare daca , dupa ce am facut puzzle-ul, se misca sau nu sta asa cum isi imagineaza el ca ar trebui sa stea. El ia bucatile de puzzle, ne asezam pe canapea, cauta si gaseste bucatile utile si de cele mai multe ori le asamblez eu; insaa, aseara l-a reconstituit el in proportie de 80% pe "Babu" cel pacalit de vulpe (orice urs este Babu). Este un puzzle din 6 bucati, destul de maricele si vad ca a inceput sa prinda ideea cu asamblarea. Mai avem si un puzzle micut cu 6 animalute - poti face de fapt doar 3 deodata, pentru ca celelalte 3 sunt pe verso - regaseste fiecare parte lipsa, dar inca mi le da mie sa le fac, nu isi da inca seama cum sa puna picioarele sau coada.
Am trecut la masa - lapte cu fulgi de porumb, mai bine zis cu "barcute", noi asa le-am botezat: laptele este intr-un castron, barcutele in alt castron, eu ii dau cu lingurita laptele si el ia barcutele - ori le pune direct in lingura, ori in castron una cate una sau toate odata, sau mai nou, rontaie separat fulgii si eu ii dau "ujjjjuuuiiit" laptele pe gat. Ceea ce face foarte dragut de vreo doua luni, este ca atunci cand nu mananca singur, ci ii dau eu /tati/ica sa manance, este musai sa ne dea si el noua sa mancam - din ce mananca el bineinteles, asa ca aseara ne-am distrat copios cu fulgii, ba lipindu-i de limba jucandu-ne cucu-bau cu uite limba, nu e limba, ba rontaindu-le zgomotos in toate felurile:)) In timpul jocului, se opreste si imi zice: "mami, dotu!", aratand spre castronul rosu in care era laptele - mda, a inceput sa recunoasca culorile, yupii!!! Artist il face mama:)
Si dupa masa, a luat toate farfuriile lui colorate din plastic, le-a insirat una langa alta pe covorul din bucatarie (pe masa nu ii convenea ca nu se vedea bine culoarea, fata de masa dand diverse nuante prin plasticul transparent:d) si a inceput: dede (verde), dotu (rosu), dod (roz), tatu (albastru), aben (galben) si cam atat, ca astea sunt culorile. L-am mai prins in momente de recunoastere, pe cand era cu creioanele colorate in mana, spunand: "un mov, un mov" (avea doua creioane colorate), "un mao, un mao, un mao" (maro), "un ghi, un ghi" (asta e gri).
Si seara a culminat cu BABUUUU!
sa nu uit: de vreo 3-4 seri, spre sfarsitul povestii de seara, coboara din pat, isi ia formele geometrice pe care le-a primit de la Andreea si Mariuca, se urca iarasi pe perne, se joaca cu ele in fel si chip, apoi le pune la loc in cutiute si nani!
Cum era musai ca tati sa mearga la studiu, - deh, fiecare cu obligatiile lui profesionale -, eu si pustiul am ramas acasa, jucandu-ne cu o esarfa colorata: o aruncam de la unul la altul, ori sub forma de bila, avion sau pur si simplu o "chestie plutitoare", incercand fiecare sa o prindem cat mai artistic si fantezist posibil:))
Apoi a venit randul mingii sa jucam sut - adica tuc, rectificam:), si era musai ca fiecare sa stea pe peticul lui de covoras - el pe un covoras mai mic in capatul camerei, eu protapita in centrul sufrageriei.
Bon, a trecut repede si joaca asta, a venit randul puzzle-urilor - ii plac puzzle-urile, l-am observat de multe ori ca are rabdare (nu chiar mereu si nu chiar multaaaa rabdare) si este minutios la detalii, suparandu-se foarte tare daca , dupa ce am facut puzzle-ul, se misca sau nu sta asa cum isi imagineaza el ca ar trebui sa stea. El ia bucatile de puzzle, ne asezam pe canapea, cauta si gaseste bucatile utile si de cele mai multe ori le asamblez eu; insaa, aseara l-a reconstituit el in proportie de 80% pe "Babu" cel pacalit de vulpe (orice urs este Babu). Este un puzzle din 6 bucati, destul de maricele si vad ca a inceput sa prinda ideea cu asamblarea. Mai avem si un puzzle micut cu 6 animalute - poti face de fapt doar 3 deodata, pentru ca celelalte 3 sunt pe verso - regaseste fiecare parte lipsa, dar inca mi le da mie sa le fac, nu isi da inca seama cum sa puna picioarele sau coada.
Am trecut la masa - lapte cu fulgi de porumb, mai bine zis cu "barcute", noi asa le-am botezat: laptele este intr-un castron, barcutele in alt castron, eu ii dau cu lingurita laptele si el ia barcutele - ori le pune direct in lingura, ori in castron una cate una sau toate odata, sau mai nou, rontaie separat fulgii si eu ii dau "ujjjjuuuiiit" laptele pe gat. Ceea ce face foarte dragut de vreo doua luni, este ca atunci cand nu mananca singur, ci ii dau eu /tati/ica sa manance, este musai sa ne dea si el noua sa mancam - din ce mananca el bineinteles, asa ca aseara ne-am distrat copios cu fulgii, ba lipindu-i de limba jucandu-ne cucu-bau cu uite limba, nu e limba, ba rontaindu-le zgomotos in toate felurile:)) In timpul jocului, se opreste si imi zice: "mami, dotu!", aratand spre castronul rosu in care era laptele - mda, a inceput sa recunoasca culorile, yupii!!! Artist il face mama:)
Si dupa masa, a luat toate farfuriile lui colorate din plastic, le-a insirat una langa alta pe covorul din bucatarie (pe masa nu ii convenea ca nu se vedea bine culoarea, fata de masa dand diverse nuante prin plasticul transparent:d) si a inceput: dede (verde), dotu (rosu), dod (roz), tatu (albastru), aben (galben) si cam atat, ca astea sunt culorile. L-am mai prins in momente de recunoastere, pe cand era cu creioanele colorate in mana, spunand: "un mov, un mov" (avea doua creioane colorate), "un mao, un mao, un mao" (maro), "un ghi, un ghi" (asta e gri).
Si seara a culminat cu BABUUUU!
sa nu uit: de vreo 3-4 seri, spre sfarsitul povestii de seara, coboara din pat, isi ia formele geometrice pe care le-a primit de la Andreea si Mariuca, se urca iarasi pe perne, se joaca cu ele in fel si chip, apoi le pune la loc in cutiute si nani!
02 martie 2011
10 lucruri care imi plac
1. joaca, dansul, vorbitul, povestitul, timpul minutele si orele cu Simeon – cand in fiecare zi realizez ca nu mai este un bebe, nu mai este nici macar un baietel mic, ci se indreapta vertiginos catre un baiat mare (o, Doamne, nu imi vine sa cred cat a trecut de la nasterea lui, pe care nici acum nu am povestit-o…e pe cealalta lista..) Da, un baiat care de multe ori reactioneaza in feluri care ma surprind, care are deja personalitatea definita, cu dorinte si neplaceri ferme si bine exprimate, avand comentarii la tot ce facem, imitand unele lucruri atat de dulce incat ma topesc dupa el :) Cred ca acest fapt de a nu petrece destul de mult timp cu el, m-a facut azi-noapte sa visez ceva dureros pentru mine: eram in metrou, cu sotiorul si cu al meu fecioras care se juca, pe cand metroul stationa, intrand si iesind din vagon, cand...la un moment dat s-au inchis usile, el a ramas pe peron si metroul a pornit cu scartaieli, pe la suprafata, pe o sina care urca un deal si a mers, a mers,nevrand sa se opreasca nicicum pana in urmatoarea statie. Am iesit disperata din metrou, plangand si urland, alergand mancand pamantul pana in statia unde ramase S. Au fost momente disperante si cand am ajuns acolo, nu era...nu era!!! asa ca m-am trezit cu lacrimi pe obraz, dar din fericire el dormea linistit, langa mine, in pat! l-am imbratisat tare, tare si am adormit linistita la loc...
2. sa imi petrec cat mai mult timp cu al meu sot, care este un om deosebit, cu calitati si defecte, dar deosebit in felul lui prin tot ceea ce face si sincer, imi este dor de o vacanta doar pentru noi doi, nu prea lunga, doar 3-4 zile :)
3. natura, cu tot ce inseamna ea verde si frumos : florile din gradini si din pomi, miresme infinite, fosnetul frunzelor in padure, rauri, buburuze si furnici, fluturi si gandaci, marea cu briza ei inegalabila, estuare si delte, muntele cu padurile de foioase si brazi, dar si culmile inghetate, vesnic albe ; rasaritul soarelui – oriunde, chiar si in orasul betonat, dar sa fie vizibil si pastelat in milioane de culori, ploaia de vara cu mirosul ei inexprimabil, care imi gadila si acum narile ; cantecul pasarilor, in special dimineata cand totul e amortit si ele canta, canta spre bucuria tuturor,– in definitiv NATURA cu tot ce este in ea!
4. si tot legat de natura : scartaitul zapezii sub talpile bocancilor, mirosul si gustul fulgilor de nea care se topesc pe fata si plimbarea desculta pe nisipul marii – tot natura este
5. tot ce tine de lucrul manual: lipit, taiat, cusut (goblenuri, mai stiti?), impletit (am exersat asta-vara niste ochi pe fata si pe dos – pour les connaisseurs:) - dar acolo au ramas, insirati intr-o bentita pentru papusi :p si doar atat, cu toate ca aveam in plan un adevarat fular multicolor pentru mine – muhahaha!!), colorat (chiar imi zicea sotiorul deunazi ca ar trebui sa-mi iau doar pentru mine niste carti de colorat, ca imi place mai abitir decat lui Simeon indeletnicirea asta:))), pictat, mazgalit – tot ce tine de culori si iar culori, hartii si iar hartii, ate, materiale, flori, franghii, panze:d
6. muzica, nu-mi pot imagina viata fara muzica, orice gen ar fi ea, dar muzica sa fie – sa o ascult doar, nu sa o practic, pentru asta ii las pe baieti :d
7. sa citesc, o da, sa citesc si nu doar articole, ci carti adevarate si interesante, din care sa invat ceva – autodidactica din mine urla si acum, cred ca o sa o duc cu mine in mormant :)) ultimele carti pe care le-am citit, doar in metrou, da, pentru ca merg zilnic aproape o ora cu acest “mijloc minunat de transport”sunt “Prin perdea”, de Aurora Liiceanu; “Mami, tati, ma auziti?”, de Jacques Salom”; “Invitatie la dans”, de Alexandru Drumes si momentan citesc “Interpret de maladii”, de Jumpa Iahri.
8. mirosul cafelei, dar si gustul , recunosc, al acestei licori de care m-am lasat la un moment dat si la care revin inevitabil datorita serviciului, uf!, si gustul unui ceai adevarat –printre favorite insir ceaiul alb, cel de salvie si cel verde (bine, nici cele clasice, pe care le beau de cand eram pice la parinti, nu sunt de lepadat, gen menta, musetel, tei, sunatoare, si alte codite de soricel, cirese, etc,) – am redescoperit placerea de a bea ceai din plante cat de cat adevarate!
9. pantofii si camasile
9. hai sa inscriu aici si placerea de a gati – cred ca imi place, pentru ca tine tot de creatie, de amestec, de miresme, culori si texturi diverse, asa ca imi place sa gatesc, dar nu prea complicat, nu chiar in fiecare zi mormate de platouri, ci ceva intrigant si fascinant si gustos –imi sunt gandurile indreptate acum spre niste papanasi - yummi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)