Discutii

Prin parc, aseara, prin multe balti si cam singurei, toti trei totusi:)
- Mami, căcădii--nu mai...
- Adică, păpădii?
- Da, da, pă-pă-diiii !!!
- Vezi ca au tuns iarba si au taiat si papadiile din greseala;
- Da, dar...păpădii!
-Uite, acolo, mai departe, unde mai este iarba, haide!

Si pana am ajuns acolo, ne-am imprietenit cu un catel: Lucky care se oprea din 10 in 10 cm sa urineze, zau, si Simeon dupa el, prin iarba, printre copaci, dupa stalpi, prin balti. Iubirea de catei este la mare rang:)

Pana cand au aparut papadiile, care insa erau cam ude, si au fost un adevarat esec in a le sufla.
Nu-i bai, vine Lucky si ne aduce din nou zambetul pe buze si cheful de alergatura.

Am ajuns pe marginea lacului, unde erau o multime de ratuste, care de care mai flamande, macaneau in continuu, si au venit foarte aproape de noi, pe asfalt:
-Neam, neam a mac mac.
-Uite, mai avem niste cozonac.Hai sa le hranim.

-Mami, tata dede, mama mao (sincer, am ramas uimita cand l-am auzit, ca ii mai ziceam asa intr-o doara ca ratoiul este verde, iar ratusca salbatica este maro)
-Da, mami, asa este. Ratoiul este verde si rata este maro:)

Cred ca urma sa ma intrebe de boboceii de rata, cand, din fericire a aparut o familie fericita cu vreo 15 bobocei. Iuhuu, bobocii. Mai ca vroia sa se duca la ei sa ii mangaie si sa se joace cu toti. Insa au plecat repede, pentru ca era o ingramadeala la cozonacul nostru, incat incepusera sa se goneasca unii pe altii, in special ratoii pe ratustele necunoscute. Foamea da inainte, nu gluma. Si s-a vazut cu ochiul liber cat s-au domesticit ratele, pentu ca s-au obisnuit sa manance din ce primesc de la oameni, iar ieri fiind o zi ploioasa, oamenii nu prea au mai iesit prin parc, asa ca a fost greva foamei printre zburatoare.

-Ieei, bobocii!
-Da, mami, bobocii. Care pleaca insa acasa la ei. Vezi, vine noaptea si se duc sa doarma
-Unde, unde?
-La ei acasa, in sir indian.
-Unde, unde?
-Uite, ii vezi, acolo sub pod  s-au dus.
Si-a pus o mina trista, dar si-a adus aminte din nou de balti, s-a mai uitat o data la ratele care faceau o galagie de nedescris, lipaiau pe asfalt cautand de mancare. Dar s-a imbunat ca vine maine cu tati si a luat-o la fuga prin balti. (Noroc de cizme - cu o zi inainte, nu avea cizme si a ajuns acasa ud si murdar pana la genunchi; si mai vroia si in brate la un moment dat...), prin gramezile de iarba uda si amestecata cu de toate - practica un fel de cursa cu obstacole, care s-a dovedit mai mult a fi aruncatura pe mormanul de iarba.

Cand am ajuns acasa:
-Ditme ude, papopii muudar
-Ce spui Simeon?
-On, ditme udee, panopii On mudaaar.
-Asa e - cu cizmele s-au udat numai cizmele, dar daca iti iei pantofii, te murdaresti.
-Da, muudar!!
Se pare ca a inceput sa-i placa din ce in ce mai mult murdaria:d