Doar atat

Inca ma mai minunez ce repede trece vremea si cat de mare a crescut Simeon. Este uimitor cat de repede poate invata ceva, mai ales ca in ultimele 6 luni, totul a fost un mare boom, in lingvistica, dar si in exprimarea sentimentelor. Cel putin asa mi se pare si asa vad eu lucrurile.
Am stat o saptamana la bunici, maine vom pleca, si am observat inca o data, cat de mult ii place aici, cat de bine se simte sa fie inconjurat de multe persoane, in special de familie. Probabil si pentru ca este destul de mult in centrul atentiei, insa este clar ca pentru el bunica, bunicu' si Cati fac parte din familie. Ar fi in stare sa ii ia cu el oriunde, si e clar o data pentru totdeauna (aici remarca e pentru mine) ca ceea ce face el, fac si ceilalti.
Ii plac puzzle-urile, si daca nu m-am prins destul de ideea asta, adica sa ii cumpar de-acum multeeee puzzle-uri, a primit de la unchiul o carte cu puzzle si diverse cantecele, cu povestea lui Pinochio. Iubire mare! Desface bucatile si "haide dot facem padal", conlucram foarte bine impreuna (sunt puzzle-uri cu 12 bucati, destul de mari, insa vad ca incepe sa se prinda usor usor de idee), si daca vede ca nu se potriveste, e asa suparat si spune" mami, nu medeee", adica nu merge. A inceput sa formeze din ce in ce mai multe propozitii, cele mai multe dintre ele sunt eliptice de predicat, si cu multe cuvinte doar de noi intelese, dar eu ma declar multumita:)
Ceea ce ma uimeste si ma intristeaza, dar ma si bucura in acelasi timp, este faptul ca in fata anumitor persoane reactioneaza foarte reticent si isi cauta refugiul in bratele mele sau ale lui tati. Asta denota ca are incredere mare in noi si cand are vreo problema vine la noi pentru alinare si rezolvare, ceea ce e mare lucru pentru mine; in plus, asta denota de asemenea o selectie a persoanelor placute si mai putin placute pentru el insusi, dar poate ca e si putin timid si nu extrem de sociabil. Nu stiu daca e bine, daca e rau, nu am chef si nu vreau sa insir acum teoreme din psihologia copilului, insa clar este ca asa este el si trebuie sa il respect si sa il sprijin in orice face si simte!

Noutatea am pastrat-o pentru final: a inceput sa ne strige pe nume prin casa: Madaiiina, Ionuut; deci in curand epoca mami si tati va apune:) Incerc sa nu ii raspund cand ma striga pe nume, ci doar cand revine la titulatura de parinte. Totul dovedeste cat de receptiv este la tot ce aude in jurul lui.

Si pentru ca au trecut sfintele sarbatori de Paste, in care ne-am simtit foarte bine in familie, trebuie sa amintesc ca am reusit sa ajungem doar la Prohod si sa inconjuram biserica, ceea ce i-a placut foarte mult; de noapte de Inviere nu am reusit sa ajungem din pacate;  in prima zi de Paste am ciocnit ouale si Simeon, intamplator sau nu, pentru ca a fost prima data cand s-a indeletnicit cu aceasta meserie, a reusit sa sparga ouale rosii ale tuturor mesenilor:);
Am stat apoi o zi intreaga la tara la strabunici, in care a alergat dupa gaini, s-a catarat pe lemne, a hranit catelul si purcelusul, a rupt iarba pentru pui si a udat florile, a mancat in aer liber peste la gratar, s-a plimbat cu bicicleta bunicului si a innumarat papadiile. Punctul culminant a fost frizeria ad-hoc: toti baietii, patru la numar, s-au tuns scurt, de ziceau ca au pierdut vreun pariu. Cu Simeon in frunte, care a descoperit pieptenul, mare minute:)
In celelalte zile, destul de multe "deee mate", adica desene animate (Timmy time, Olly, manchi, cars), intalniri cu diversi cunoscuti sau mai putin cunoscuti, stropeala prin baltile formate in ultimele doua zile de la cele cateva averse care s-au abatut prin zona, puzzle, puzzle, puzzle.

Dar pentru ca nicio vacanta nu e vacanta destul, sau chiar si o zi obisnuita pana la urma, fara putina muzica, s-au cam incins horele cantate la "anté" - tati i-a dat pentru prima data sa sufle intr-o ancie, ocupatie care a devenit principala in vreo doua zile, pana cand am zis eu stop: mi s-a parut ca e prea devreme pentru atata suflat intr-o chestie atat de mica, presiunea in urechi, bla, bla. Dar muzica tot muzica ramane, oricum ar fi ea cantata si suflata, (nu degeaba are si fluier si block flute si muzicuta si ocarina:), cel putin pentru Simeon.