Putere de mama

Simeon, dragul meu, sper din tot sufletul sa am puterea si rabdarea necesara sa te pot creste, a se citi educa, asa cum ar trebui. Ce inseamna acest a trebui? Inseamna multe si nimic de fapt; acest verb va picura in urechile tale obedienta sau nu, multa obligatie, multa nebunie, multe aidoma ca ceilalti. Intr-adevar, este necesar sa intreprinzi si multe actiuni/activitati care poate iti vor infrana spiritul liber si mintea zvapaiata, insa este necesar sa faci asta pentru o buna convietuire cu cei de langa tine, pentru a gasi un numitor comun cu ei. Dar de la o buna convietuire pana la o totala aplatizare a ideilor si a dorintelor, in asa fel incat toti si toate sa se scalde in acelasi cazan, e drum lung.


Asa ca a te educa cum trebuie este extraordinar de relativ [Einstein, mama, nu te supara! stiu ca nu este superlativ la adverbul cu pricina, dar trebuie sa explic ceva baietelului meu:P], Ideile societatii in care traim acum, in 2010, sunt radical impartite pe trecut si viitor, pe romanisme a la stra-mamaia si occidentalisme fara fond importate doar ca forme.
Concret:  pe "lasa copilul sa faca ce vrea el, sa descopere, sa simta, sa experimenteze" pana la "vai, tu ! vrei sa ti se urce in cap cand va fi mai mare! croieste-i tu vreo doua la fund!"; pe "imbraca-ti copilul si bebele asa cum te imbraci pe tine, indiferent de sezon, tine-l in casa la o temperatura intre 18-22 grade " pana la "bebelusul copilul mic trebuie imbracat cat mai gros ca e fragil, plapand si ii e frig, oricat de cald ar fi afara; si daaaa, trebuie sa-i fie cald, asa ca pune mana si da drumul la centrala si da-i si caciulita", de la "alapteaza intensiv, la orice ora din zi si din noapte, de la nastere pana la doi ani, minim..." pana la "exista lapte praf! foarte bun, excelent, nemaipomenit pentru copilul tau care are nevoi multiple pentru a lua in greutate!"; de la "tzutzi, draga, m-am hotarat. raman acasa cu copilul, mi-am dat seama, ca de cand il am pe copilul asta, nu mai vreau altceva de la viata decat sa stau cu el si sa-l fac mare" pana la "avem nevoi financiare, cand implineste bebe 2 luni ma intorc la serviciu / imi urla plodu asta in cap toata ziua. face numai ce vrea el! abia astept sa ma intorc la serviciu!!!", de la " scoala este capataiul vietii, trebuie bagata scoala in copil din frageda pruncie; de la 3 ani, trebuie dus copilul la dans, inot, limba straina, tae bo, tenis, handbal, scuba diving", pana la "tu, lasa-ti copilul sa zburde liber, da-i pace tu! se va educa singur, va invata exact ce-i place si ce nu - exista educatie libera, acasa la tine, cu un program lejer si simpatic; sau poate chiar fara program!".


Si astea sunt doar cateva... de trebuie sa educi asa si asa si asa. Daca nu, wow! s-a sfarsit lumea. Iar daca, cumva, copilasul face ceva ce sare din tipare, sau ceva cu care x sau y nu este de acord, imediat persoanele binevoitoare si experte in puericultura, vocifereaza.


Trebuie este relativ ca nuanta nu ca actiune mediata, educatia nu este relativa nici ca scop nici ca modalitate. Trebuie sa te educ, dar te voi educa asa cum simt eu ca mama. Traim in lume, dar nu traim cu lumea si pentru lume. Iar moderatia mi se pare mie, cel putin, cea mai buna dintre toate caile acestei lumi, indiferent pentru ce este ea folosita. Iar daca te voi educa asa cum trebuie pentru tine, voi afla mult prea tarziu pentru a mai schimba ceva.