17 iunie 2011
Doar un pic de praf de stele
Simt ca nu mai am timp sa fac nimic din ce imi propun. Cred ca este un laitmotiv in viata mea de ceva vreme. Cand imi fac planuri, nu reusesc sa ma tin de ele, din cauza lipsei de timp liber sau, daca eventual gasesc ceva timp, sunt obosita si fara chef de orientare spre tinta. Daca vreau sa gasesc ceva timp in plus pentru a face ceva, sau a merge undeva, trebuie sa bulversez tot programul pre-editat si impamantenit, si iarasi totul se duce de rapa. Oriunde ma invart, oricum si oricat, tot acolo ajung. Si totusi, citesc pe site-uri / bloguri despre mamici care au 3-4 copii, sau chiar mai multi, au grija de casa, de o revista, de un blog, de o afacere personala, sau de un serviciu part-time si reusesc sa faca o gramazenie de lucruri interesante, diverse atat alaturi de copii cat si adiacente. Cu siguranta traiesc in aceleasi 24 de ore, chiar daca fusul orar nu este neaparat cu 2 ore dupa Greenwich, cu siguranta se confrunta cu aceleasi coordonate spatiale / tehnice / culinare / medicale, insa au gasit cumva praful de stele si magia momentului. Cum oare si de unde?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Cred ca toate mamicile isi pun la un moment dat intrebarea ta, iar apoi iar revin in dimensiunea in cate timpul se dilata intr-atat incat toate cate dorim a face le si facem, intr-o dimensiune in care timpul pare sa se dilate pana la a nu mai fi, ci doar experiente si emotii si fapte de mama.
Hai! priveste in buzunarul drept si mangaie cu varfurile degetelor tale praful de stele ca l-ai cules aseara inainte de a merge la culcare. iti amintesti?
@Maria Matei da, ai dreptate: timpul este o perceptie personala in functie de emotii, sentimente, trairi. Insa eu cred ca nu e doar asa si zau ca nu am gasit niciun nanogram de praf de stele:p
Cred ca nu stiu unde sa caut...
Cum nu? in buzunarul din dreapta al hainutei cusuta cu fire-sentimente in culoarile emotilori, de reverul careia ai prins brosa aceea cu pietre pretioase de le zici tu "trairi"! Ai gasit?
*culorile emotiilor (na! ca m-am emotionat!)
:)) mai draga, frumos mai descrii tu acolo, dar eu se pare ca mai am de cautat ceva vreme. Bine totusi ca sunt unii care au gasit timpul sa-l traga de picior si sa-l incetineasca nitel.
Trimiteți un comentariu