Un an de la botez

Baietelul meu a implinit duminica, 21 februarie, UN AN DE LA BOTEZ. Da, un an. Da, avea 3 saptamani si eu nu am avut voie sa intru in biserica. Totul s-a intamplat la Biserica Rusa de la Universitate. Am stat afara, in fata bisericii, in curte, peste drum cam o ora si jumatate, pe putin si inghetasem cu totul. Dupa 3 saptamani de nesomn si colici puternici eram destul de terminata, dar aveam puiutul acolo, in biserica, in fata Domnului ca sa fie botezat. A fost de nedescris.

Am vazut inregistrarea pe un dvd care nu se vedea f bine...si nici multe poze nu am, dar am fost totusi acolo, alaturi de el, de puiutul meu mic si gingas. Imi dau  lacrimile cand ma gandesc la momentele acelea. Numai o mama poate intelege ceea ce se intampla in sufletul unei mame: minunea cea mica a fost botezata, a fost o slujba extraordinata cu cantari psaltice, si un inger a venit sa-l pazeasca de-acum inainte pe pruncusor tot restul vietii lui...

Ne-am intors toti 3 la Biserica Rusa - adica eu, Simeon si tati atunci cand gamalia a implinit 40 de zile ca sa mi se faca rugaciunea pentru a putea intra in biserica si pentru a-l inchina pe Simeon la icoanele de pe catapeteasma si la cele din altar. A fost de nedescris.

voi reveni cu mai multe poze atunci cand voi gasi dvd-ul cu poze.

edit 23.03.2011: ma uit la poze si imi dau iarasi lacrimile, nu stiu de ce, dar cand vad poze cu Simeon atunci cand era bebelus, imi vine sa plang - poate ca regret ca am gresit cu atatea, poate ca ma mustru prea tare ca nu am fost o mama model si ca nu am fost destul de informata in privinta multor lucruri, ca nu l-am purtat neconditionat tot timpul, pentru ca si deoarece...dar tot mi-au dat lacrimile