Dor, dar nu doare, inca

De aceasta chirie? Pentru ca are si acest loc si parti bune, nu doar rele. Pe interior e de bine, pe exterior e de rau, cam asa as putea concluziona. Dar e si de bine. Si dor va fi cu siguranta, cand ne vom vedea intr-un apartament aproape la jumatate cat acesta, cu o spatiere absolut altfel, cu o singura baie :(( si cu vecini care inunda (nici nu ne-am mutat acolo, ca vecinu' de la 7, cel de deasupra adica, a si provocat o mica inundatie in baie care a ajuns pana la 5...)

Dor de spatiul acest imens cu 3 camere, cu o bucatarie cat un mic dormitor, cu 2 bai si multa luminaaaa. Si de proprietara foarte draguta care nu ne-a deranjat niciodata.

Dor de prizele astea smechere care permit doar stechere, nu si degete sau cuie sau bete.

Dor de vecinii foarte draguti, amabili si saritori. Oameni cu bun simt, singurii vecini de acest gen de cand stam in chirie:d Vecinul de la unu ne pune la curent in fiecare dimineata intre 9 si 10 cu noile tendinte in muzica pop dance, party music:)

Dor de aerul conditionat care nu functiona si de usile care scartaie la o zi dupa ce le ungi cu uleiuri scumpe.

Dor de locul unde Simeon a inceput sa mearga singur si preumbla peste tot, fara sa stea prea mult pe ganduri: stie unde e sufrageria, camera de bagaje :)), dormitorul, baia; aici si-a perfectionat deschisul usilor, si a invatat sa treaca pragurile imense, aici a invatat sa doarma si cu galagie - cred ca a fost nevoit, altfel nu avea cum sa doarma defel, avand in vedere ca in fiecare noapte avem concert hard-rock dat de o haita de vreo 12 caini comunitari (si stam la etajul 2...) si aici am inceput operatiunea "Chilotelul"

Dor de spoturile atarnate de fire :))

Dor de pervazele cu flori.

Dor de porumbeii matinali si de pisica cersetoare.

Lui Simeon ii va fi cel mai greu - alt apartament, alt spatiu, alt miros, alte camere, alte usi si alte praguri, adica iarasi TOTUL NOU. Clar ii va fi dor de ce e vechi si cunoscut, de locul lui de joaca din sufragerie, de raftul din bucatarie de unde scotea tot ce gasea de mancare si nu numai si de oglinda enorma din hol unde se schimonoseste in fiecare zi.

Sper din tot sufletul sa nu ne mai mutam din locul unde ajungem acum decat atunci cand va fi pentru casa noastra. Ce frumos e sa visezi cu ochii in monitor si degetele pe tastatura.